Alegerile anticipate, coșmarul PSD și PNL: cum a ajuns AUR la 40% în sondaje

Spectrul unui scrutin parlamentar înainte de termen planează tot mai insistent asupra scenei politice de la București, deși aproape toată clasa politică mainstream încearcă să amâne sau să oprească un asemenea deznodământ. Chiar și din Statele Unite ale Americii, președintele Nicușor Dan a subliniat că declanșarea anticipatelor ar fi dăunătoare pentru stabilitatea țării, apreciind că societatea așteaptă o formulă de compromis între partide, nu o prelungire a instabilității.

„Dizolvarea Parlamentului nu este ceva ce eu îmi doresc, că asta înseamnă câteva luni în plus de incertitudine. Cred că, tot timpul când ești politician, încerci să faci ceea ce își doresc cetățenii. Iar cetățenii, în momentul ăsta, își doresc să se termine criza asta într-un fel sau altul. Și felul ăsta nu poate să fie decât unul negociat de partide” — Nicușor Dan, președintele României

Traseul constituțional spre dizolvarea Parlamentului

Deși nedorită de majoritatea actorilor politici, ipoteza alegerilor anticipate rămâne o posibilitate reală. Legea fundamentală prevede că Legislativul poate fi dizolvat numai dacă respinge succesiv două propuneri de prim-ministru într-un termen de 60 de zile de la prima solicitare de învestitură. Președintele poate semna decretul doar după ce poartă consultări cu președinții Senatului și ai Camerei Deputaților, alături de liderii partidelor reprezentate în Parlament.

În configurația actuală, dacă echipa guvernamentală propusă de Siegfried Mureșan este respinsă de plen, iar un al doilea cabinet propus are aceeași soartă, șeful statului are dreptul constituțional de a trimite românii la urne. O astfel de decizie ar redesena complet harta puterii, iar analiza riscurilor arată decalaje majore între competitori.

Politologul Costin Ciobanu, cercetător la Universitatea Aarhus din Danemarca, subliniază că România resimte din plin consecințele votului din 2024, care a împărțit eșichierul în trei mari direcții: suveraniștii, social-democrații și forțele de dreapta.

„În momentul de față încă decontăm ceea ce s-a întâmplat în alegerile prezidențiale și parlamentare din 2024. Deci acestea sunt efectele a ceea ce s-a votat la acel moment. Pentru că în acest moment, spre deosebire de alte momente istorice, practic avem trei blocuri politice majore: avem blocul suveranist, avem blocul Partidului Social-Democrat (de centru-stânga) și blocul de dreapta. Și mi s-a spus foarte mult timp că stabilitatea e o componentă-cheie în România – ne aducem aminte toată discuția din 2023-2024. Ori se pare că acum nu mai avem această stabilitate și până la urmă vedem totuși cât de importantă e această stabilitate” — Costin Ciobanu, politolog la Universitatea Aarhus

De ce explodează AUR în opțiunile de vot

Tensiunile acumulate, amplificate de degradarea nivelului de trai și de incertitudinea economică, au provocat o polarizare accentuată a alegătorilor. Declinul încrederii în partidele tradiționale alimentează direct votul de revoltă.

„Practic, noi vedem o fragmentare a spațiului partidnic, vedem o foarte mare nemulțumire a românilor în general față de politica mainstream, care duce și la acest vot de protest pentru suveraniști. Și cred că toate aceste frământări, toate aceste tensiuni țin de faptul că partidele noastre principale, în general PSD și PNL, au o foarte mare dificultate în a se adapta la noul context. Pentru că trebuie să ne uităm, vrând-nevrând, către sondajele de opinie: AUR, care a avut sub 20% în alegerile parlamentare, acum, orice sondaj de opinie ai lua, este undeva la 35-40%. Deci, practic, și-a dublat scorul după alegerile parlamentare. PSD și PNL, chiar dacă putem să avem discuții despre ce s-a întâmplat în ultimele luni, sunt în jur de 20% sau sub 20%” — Costin Ciobanu, politolog la Universitatea Aarhus

În plus, succesiunea de negocieri eșuate și blocaje parlamentare a accentuat percepția că liderii partidelor clasice sunt incapabili să ofere o guvernare stabilă.

„Dacă mâine ar fi alegeri anticipate, despre care de altfel se vorbește, peisajul politic ar fi la fel de fragmentat. Însă ceea ce s-a întâmplat în ultimele luni, după moțiunea de cenzură, cred că a făcut lucrurile și mai complicate, pentru că vedem nu doar tensiuni între partide, dar și tensiuni în interiorul partidelor. Și toate aceste încercări de a nominaliza un guvern, toate voturile eșuate sau tentativele eșuate de a instala un premier, practic, pun sub semnul întrebării capacitatea partidelor mainstream de a guverna și nu fac decât să dea apă la moară” — Costin Ciobanu, politolog la Universitatea Aarhus

Cum au transformat PSD și PNL un partid marginal într-un arbitru cheie

În încercarea de a-și impune propriile interese, atât social-democrații, cât și liberalii au apelat discret la susținerea AUR în diverse momente legislative. Această strategie a sfârșit prin a integra complet formațiunea lui George Simion în jocul politic central.

„Ce s-a mai întâmplat în ultimele luni este că AUR, dintr-un partid totuși marginal – chiar dacă era principalul partid de opoziție, totuși era un partid izolat –, a fost normalizat. Ultimele luni n-au făcut decât să normalizeze AUR și să-l facă un jucător relevant în spațiul politic, pentru că atât PSD, cât și PNL, prin tot felul de tactici, au încercat practic să se faulteze unii pe alții cu ajutorul AUR: moțiunea de cenzură semnată de PSD și AUR, anumite voturi care au existat în Parlament și anumite declarații favorabile de la un moment dat, inclusiv ale domnului Bolojan” — Costin Ciobanu, politolog la Universitatea Aarhus

În această dispută permanentă dintre PSD și PNL, fiecare vot al reprezentanților AUR capătă o greutate decisivă, în vreme ce Președinția a ajuns într-o postură defensivă după ce primele două tentative de învestire a unui executiv au căzut la vot.

„PSD și PNL nu reușesc să se înțeleagă și se bat. În acest context, devin relevante în Parlament aceste voturi ale AUR și de fiecare dată ne întrebăm unde o să meargă aceste voturi, cine cum o să voteze. AUR devine relevant, partidele principale nu arată capacitatea de a guverna. Președintele este și el pus în defensivă pentru că a fost foarte implicat în aceste desemnări, iar cele două desemnări pe care le-a făcut nu au reușit. Președintele ne-a spus la începutul crizei politice că, până la urmă, sunt anumite subiecte care vor fi protejate de disputa politică și de ceea ce se întâmplă în coaliția de guvernare” — Costin Ciobanu, politolog la Universitatea Aarhus

Tocmai de aceea, un scrutin anticipat reprezintă scenariul de aur pentru George Simion, care întreține criza pentru a demonstra că singura deblocare posibilă se află la urne.

Marii perdanți: calculele pentru PSD, PNL și USR

Dacă liberalii își mențin speranța unui scor rezonabil datorită imaginii lui Ilie Bolojan – deși impactul inițial al acesteia s-a estompat odată cu trecerea timpului și persistența problemelor financiare din economie –, pentru PSD perspectiva este mult mai sumbră.

Social-democrații nu doar că riscă să înregistreze un scor sub performanța din 2024, dar, dacă ar ajunge într-o colaborare guvernamentală cu AUR, s-ar regăsi în postura rară și umilitoare de „partener junior”, situație în care formațiunea nu a mai fost de peste un deceniu și jumătate, de la coaliția din 2008-2009.

Divergențele ideologice majore dintre un partid de centru-stânga și o grupare populist-radicală, presiunile venite de la nivel european, dar și episoadele recente – cum a fost abandonarea PSD de către AUR la votul pentru Guvernul Veștea – fac extrem de toxică o astfel de asociere.

Nici USR nu se află într-o poziție confortabilă. Bazinul său electoral tinde să fie absorbit parțial de PNL, în special datorită simpatiei de care se bucură Ilie Bolojan. În fața ascensiunii suveraniste, este de așteptat ca PNL și USR să încerce o formulă comună, capabilă să strângă 30-35% din sufragii, pentru a funcționa drept contrapondere la AUR într-o viitoare schemă guvernamentală, în timp ce UDMR și-ar conserva scorul tradițional fără variații semnificative.

Explorează subiectele:

AUR alegeri anticipate Costin Ciobanu

Distribuie Distribuie Comentarii