ALERTĂ Liderii militari radicali preiau puterea din mâna clericilor în Iran
Comandanții veterani, care au urmărit timp de multă vreme o strategie a precauției, au început să dispară din peisaj, iar locul lor este luat de o nouă generație de militari, mai nerăbdători și mai dogmatici, hotărâți să salveze mândria națională în Iran, scrie The Economist.
Luni seară, regimul de la Teheran a ignorat avertismentele președintelui Donald Trump și a atacat bazele militare americane din Qatar și Irak. Rachetele au plutit pe deasupra zgârie-norilor din Doha, iar imaginile suprarealiste au circulat pe rețelele de socializare, generând temeri – chiar dacă efectele loviturii au fost minime.
Atacurile vin însoțite de o schimbare bruscă și amenințătoare a puterii în interiorul țării, scrie The Economist.
Lideri militari radicali preiau puterea de la clerici. Pe termen mediu, asta ar putea semnala că regimul devine mai extrem, nu mai pragmatic, sub presiunea unei campanii militare devastatoare, scrie revista britanică.
O luptă pentru supraviețuirea sistemului
Unul dintre motivele acestei schimbări este acela că elita iraniană se teme că se află într-o luptă pentru supraviețuirea sistemului politic al țării.
Trump a dat deja de înțeles că ar putea aproba o înlăturare a regimului clerico-militar. „De ce nu ar avea loc o schimbare de regim?”, a întrebat el în 22 iunie.
Premierul israelian Benjamin Netanyahu le-a sugerat și el iranienilor că ar trebui să se revolte.
Atacurile împotriva țintelor non-nucleare au galvanizat elemente ale opiniei publice iraniene indignate în spatele regimului. Dar cel mai important lucru este că, în urma războiului, s-a produs o schimbare în ceea ce privește persoanele care dețin puterea la vârf.
Militarii par să se impună în fața liderilor religioși pentru prima dată de la revoluția din Iran din 1979. Și ei nu sunt moderați, subliniază The Economist.
„Țara se află, de fapt, sub legea marțială”
Liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, are 86 de ani, iar de ani de zile se speculează cu privire la succesiune, deși nu este deloc clar cine ar putea prelua controlul. Războiul schimbă această situație, accelerând transferul puterii către brațul militar al regimului, Gardienii Revoluției Islamice (IRGC).
În primele zile ale luptelor, Khamenei, îmbătrânit și izolat pentru propria sa siguranță, a dispărut de pe scena publică. El a delegat luarea deciziilor unui nou consiliu, sau shura, dominat de IRGC. „Țara se află, de fapt, sub legea marțială”, a subliniat un observator.
O nouă generație, nerăbdătoare și mai dogmatică
Pe măsură ce Gardienii Revoluției Islamice preiau controlul, elita sa se transformă rapid sub efectul asasinatelor comise de Israel. Au dispărut comandanții veterani care au urmărit ani de zile „răbdarea strategică”, limitându-și focul când liderul lor, Qassem Soleimani, a fost asasinat în 2020, și abținându-se când Israelul a lovit în aliații Teheranului, Hamas și Hezbollah, în 2024.
Acum, o nouă generație, nerăbdătoare și mai dogmatică, le-a luat locul și este hotărâtă să salveze mândria națională, scrie The Economist.
„Poziția maximalistă a fost consolidată”, a subliniat un academician apropiat taberei reformiste. El susține că factorii de decizie de dinainte de război dezbăteau dacă să renunțe la poziția lor anti-Israel. Dar „acum toată lumea este intransigentă”.
Schimbarea generațională este agravată de o nouă coeziune în cadrul unui complex militar-industrial renumit pentru paranoia și intrigi, scrie The Economist.
Acum un an, regimul a fost zguduit de lupte interne. Oameni de afaceri, militari profesioniști și ideologi s-au luptat pentru supremație în cadrul IRGC. Extremiștii i-au alungat pe pragmatici din instituțiile statului.
Facțiunile rivale s-au acuzat reciproc pentru moartea președintelui țării într-un misterios accident de elicopter în 2024. Acum, ei par să se unească împotriva unui dușman extern comun.
Ce spun iranienii de rând
De cât de mult sprijin public se bucură această nouă configurație de putere este neclar. Mulți iranieni regretă miliardele de dolari pe care generalii lor le-au risipit în două decenii de războaie inutile prin intermediari și chiar și acum unii iranieni descriu atacurile israeliano-americane drept o chimioterapie pentru îndepărtarea celulelor canceroase.
Bombardamentele israeliene par din ce în ce mai mult menite să exploateze această disensiune și să destabilizeze țara. Printre țintele recente din Teheran se numără sediul poliției și intrarea în Evin, închisoarea iraniană pentru cei mai proeminenți prizonieri politici.
Cu toate acestea, în paralel, războiul a declanșat un val de naționalism.
Nimeni nu a răspuns la apelurile lui Netanyahu, prim-ministrul israelian, sau ale lui Reza Pahlavi, pretendentul monarhist, pentru o revoltă populară.
Admirația inițială pentru priceperea militară a Israelului s-a transformat în indignare pe măsură ce țintele sale s-au extins și numărul morților a crescut. Disprețul pentru neputința IRGC s-a transformat în mândrie pentru viteza cu care s-a reconstituit.
Iranienii care au fugit din capitală se întorc. Cei care odată susțineau Israelul predau acum poliției agenții israelieni suspectați.
Femeile deținute politic, mamele protestatarilor executați și vedetele pop iraniene exilate au lansat apeluri la mobilizare pentru apărarea Iranului.
Mai puțini dispuși la negociere
Schimbarea la vârf ar putea modifica dramatic procesul decizional în Iran. Extremiștii s-au opus întotdeauna negocierilor cu America.
Ei își amintesc de Muammar Gaddafi, dictatorul libian, care a predat armele de distrugere în masă în schimbul ridicării sancțiunilor, și de Saddam Hussein, care a acordat monitorilor ONU acces nelimitat în Irak. Ambii au fost răsturnați de intervențiile occidentale.
Acum, chiar și moderații se simt înșelați: ultima rundă de negocieri cu America, programată pentru 15 iunie, i-a determinat să-și lase garda jos, chiar în momentul în care Israelul a atacat.
Un stat și mai militarizat, hotărât să sfideze și să riposteze
Marea întrebare este dacă regimul va face o pauză sau va urmări ceva și mai grav. Fără un mediator de încredere și fără o ieșire evidentă din conflict, cei mai sobri decidenți par să fi fost dați la o parte. Un grup din ce în ce mai numeros pledează pentru fabricarea unei bombe. În perioada premergătoare atacului american, Iranul a îndepărtat stocurile de uraniu îmbogățit și, probabil, centrifugele din locațiile vizate, susține o sursă din interior.
Imaginile din satelit din 20 iunie arată o coadă de camioane la poarta Fordo. Unii sugerează detonarea unui dispozitiv nuclear pentru a demonstra capacitatea Iranului. Alții susțin aruncarea unei ogive acoperite cu uraniu de calitate militară asupra Tel Avivului.
Trecerea de la autoritatea religioasă la cea militară are unele avantaje, scrie The Economist.
Ayatollahul Ruhollah Khomeini, liderul inițial al revoluției iraniene, a avertizat împotriva intrării IRGC în politică, temându-se că militarii ar putea submina teocrația.
Asta ar putea aduce o relaxare a restricțiilor religioase ale regimului. În ultimele zile, televiziunea de stat a arătat femei cu părul ieșind din eșarfele lor.
Dar perspectiva ca Iranul să fie guvernat pe termen nelimitat de noul consiliu are și alte consecințe, printre care un stat și mai militarizat, hotărât să sfideze și să riposteze, și mai nemilos în reprimarea disidenței interne.
