Alina Mungiu-Pippidi: Această mahala nu reprezintă diaspora!

Iată că iese la iveală ce știe oricine care ia o cursă low-cost, să zicem Ryan spre Berlin, care e unica alternativă oricum, și asistă săptămînal la lupta fetelor teutone inflexibile cu populația prost plătită și prost educată de români, în copleșitoare proporție din totalul pasagerilor, care calcă toate regulile, se preface că nu pricepe ce i se spune, se așează unde nu are voie și face mai mult zgomot decît tot terminalul la un loc. Bine ați venit în lumpendiasporaromânească, aceea care conduce în topul precarității economice și sociale în mai multe țări europene, ca să nu mai vorbim de topul educației, și care face coadă pe 1 august la intrarea în țară cu remorci de junk cars atașate – că asta e marea afacere a românului, vînzarea unei rable.

Lumpendiaspora noastră e cauza directă a votului populist și de extremă dreaptă din mai multe țări europene și nu mulțumim suficient stîngii liberale europene care apără taberele noastre din Paris sau Roma și se opun expulzării cetățenilor români fără mijloace reale de subzistență sau prinși în flagrant, în numele egalității europene. Peste ea e un strat cu ceva mai mult cheag, cu un venit minim în țara de reședință, care își face viața pe Facebook colportînd orice, plătește zero taxe în țară și minime dincolo, dar vara dă peste cap orarul la ghișee prelungindu-și permisele de conducere sau pașapoartele, înainte de a pleca cu portbagajele pline de zacuscă la muncă în Occident. Ceva mai norocoasă, nu e totuși mai bine educată, nu ca număr de ani de școală, ci ca bun simț elementar – destul să vezi cum arată o coadă de români la un low cost pe orice aeroport din Europa, ca să devii brusc culturalist – arată precum coada de turci sau ruși, nu ca elvețienii sau olandezii, orice am face. Eșecul e al familiei, al celor șapte ani de acasă, a unei culturi a îndreptățirii care a prins cu libertatea căpătată în 1989, fără a fi însoțită de o cultură a datoriei, a autocontrolului, a ceea ce face civilizația. Ca atare, am transferat în străinătate o considerabilă parte din mahalaua noastră, aceea din „De ce trag clopotele, Mitică?” a lui Lucian Pintilie, cea a cărei atitudine față de restul lumii este, invariabil, „De proști”.

Faptul că manipularea ordinară a acestei mase jalnice, cert parte din identitatea noastră națională centenară, dar partea pe care aș prefera să o uităm, de către niște operatori ordinari din politică, servicii și mass media aferentă a putut atinge culmile pe care le vedem zilele astea e o consecință a unei realități asupra căreia avertizez de mult: prostirea sistematică a opiniei publice și izolarea deliberată a oricăror voci care îndeamnă la calm, rațiune, bună cuviință în relație cu adversarul politic și obiectivitate.

Care e explicația pentru care un șofer român din Scandinavia folosește sloganul „Muie PSD”(whatever that means, eu îl găsesc mai degrabă incomprehensibil, dar numai pentru că nu am crescut la mahala, probabil), după ce niște copywriteri cool și de dreapta au creat mai fashionable-ul „Muie Ponta” în campania electorală din 2014, un fel de ”Rezist avant rezist”, pentru care Euronews (condus de ai noștri băieți, să nu uităm) face din asta o știre europeană (care spune ce? ce jos a ajuns lupta politică din România?), pentru care un fost pesedist vorbește în numele diasporei chemîndu-ne la un miting, iar niște relee curat securiste din presă (cu nume de împrumut) distribuie în zeci de mii chemarea la lupta cea mare pe 10 august și chemarea la lupta contra organelor de ordine care îl reprimă?

Nici mahalaua feisbuchistă, nici eventualii naivi care au crezut că nu e problemă dacă stau alături de Mălin Bot și Polițeanu cîtă vreme e pentru o cauză bună nu pot explica cum au ajuns să îi convoace un mercenar pesedist la salvat țara cu sloganul „Muie PSD”, cînd de fiecare dată cînd am bătut PSD cinstit și corect, în alegeri, am reușit apelînd la partea de sus, nu la cea de jos, a intelectului alegătorilor noștri: în 1996 cu venitul global (nici azi realizat), în 2004 cu taxa unică și promisiunea integrității publice, în 2009 cu ANI și promisiunea integrității, în 2014 cu România europeană, alegeți Sibiul ca model. În schimb, toți rezistenții s-au dat pe față urlînd că e dreptul lumpenului să fie lumpen și al mahalalei să fie mahala; sub dictatura lui Dracnea dreptul la vulgaritate, la înjurătură și la prostie e garantat și organele să nu îi stea în cale. În mai multe țări lumpenii emulează pe provocatorul din Suedia iar Europa va avea în curînd primul festival original românesc: civismul de baltă în toată splendoarea sa.

Nici un om cu scaun la cap nu mai are în acest moment de ce să meargă la vreun miting în luna august sau oricînd dacă nu se clarifică pentru ce mergem la miting, că la ora asta ce s-a dovedit este doar că:

Există imunitate nu pentru politicieni, că vorba aceea 18 miniștri au intrat la pîrnaie și Dragnea e pe drum cu dosare îndoielnice, ci pentru băieții cu ochi albaștri ca Ghiță, prin care instituțiile de forță ale statului spală miliarde, și generalii din spatele lor.  După cîteva luni de circ, ne-am lămurit.

Secția de procurori a CSM, mereu loială lui Kovesi, a dat în sfîrșit afară, după plecarea ei, votînd în unanimitate, pe capii dosarelor de fabricație de la Ploiești, care nu erau mai buni ca interlopii  pe care îi foloseau. Codurile alea de procedură, a căror schimbare oripilează pe unii, erau zilnic călcate în picioare chiar de DNA. Penali sunt și printre procurori, nu doar politicieni.

Secția de judecători a CSM, organul care vrem noi să îl controleze pe dl Toader, a dat-o a doua oară afară din magistratură pe Camelia Bogdan, judecătoarea curajoasă care a condamnat pe Voiculescu și a înghețat averea lui Tender, un asociat al SIE. Camelia luptă să dovedească conexiunile obscure ale șefului de la Inspecția Judiciară practic de una singură la ora asta. Nimeni nu scrie un rînd în presă despre o judecătoare independentă, în vreme ce un magistrat numit politic precum Kovesi (contra avizului CSM) și revocată tot politic, face obiectul tuturor discuțiilor, pentru că aceia care poartă discuțiile nu sunt de fapt interesați în independența justiției.
Grație societății civile (avocați Cluj, asociații judecători) avem în sfîrșit dovezi  că justiția noastră s-a emancipat foarte parțial de modelul comunist în care ordinul politic venea de la securist să se facă dosar, era pus în practică de procuror și executat de judecător ca un fapt împlinit. Aici e marea problemă de rezolvat, că ierarhia ar trebui să fie invers, dar nu am auzit ca în afara cîtorva magistrați să priceapă cineva că asta e problema, darămite să cheme lumea la demonstrații pentru ea.

Altenativa la partidul de patronaj PSD, ales de majoritatea celor care se duc la vot nu poate fi Lucian Stancu Viziteu de la USR, care  devine primul politician care nu se mai ascunde că e în comisia de supraveghere SRI ca să fie avocatul SRI, nu supraveghetorul. Vrem alte partide în locul PSD, sau un PSD mai evoluat, dar nu vrem oameni care argumentează ignorant și tupeist că nu Parlamentul exercită vreun control civil asupra servciilor secrete, ci doar șeful acestora (adică Maior și Hellvig au controlat SRI, deci serviciile se controlează singure), dar nu se agită să se aprobe și să publice rapoartele serviciilor, călcînd legea. Băcăuani, voi ați văzut pe cine ați trimis alternativa la partidele tradiționale corupte? Știu că ați fost traumatizați cu Hrebe și Sechelariu, dar totuși.

Pînă nu lămurim ce trebuie de fapt reparat și de către cine, și e greu să o lămurim la un loc cu mercenarii infractori care urlă ”Jos penalii” de te asurzesc, în vreme ce dacă le întorci buzunarele pe dos vezi că le cade mărunțișul încasat de la industria de petrol sau aur, plus diurnele de la succesorii lui Ghiță în zona media a serviciilor, sau cu infiltrați de servicii pe post de alternativă politică, hai să facem măcar pasul la o parte. Cine crede că libertatea de opinie este de nivelul „Muie PSD” nu ne reprezintă pe cei care au luptat decenii să civilizăm PSD și să construim alternativa la el, și nici pe noi, cei care suntem în diaspora egalii occidentalilor, sau mai buni când putem, nu adunăm resturile de la masa lor ca să ne grozăvim în țară cu mașini la mîna a doua cu numere teribiliste.

Vreți să fiți cu ăștia? Atunci o să muriți proști cu ei. Asta e tot ce vă mai așteaptă la nivelul actual.(Material publicat pe România Curată )

Replica profesoarei Luminița Marcu, din Salamanca:

„Mulți comentatori, Vlad Zografi recent într-un text frumos, se plîng de lipsa onorabilității în spațiul românesc. Corect. Dar cum se construiește onorabilitatea, că nu se poate cumpăra de undeva, e ca și cum ai vrea să aduci soarele în casă cu sacul, ca în povestea lui Creangă. Deci, onorabilitatea se construiește încet, prin gesturi publice. Să vă dau un exemplu.

Orice om care are o legătură cu Alina Mungiu, cu fundațiile și ong-urile ei, cu orice, azi ar trebui să-și dea demisia public. Nu o poți face să tacă, nici nu trebuie să aspiri la așa o cenzură, trebuie doar să te delimitezi. Ce scrie ea azi este o abjecție fără margini, ceva ce nici în cele mai scîrboase coșmaruri nu mi-aș putea imagina. Propune nici mai mult, nici mai puțin decît un fel de război civil în interiorul diasporei. De o parte ăștia fini, care nu-și cumpără mașini la mîna a doua și nu-și pun mesaje obscene pe ele ca să se fălească prin România și care vorbesc de la egal la egal cu străinul (ca ea, se înțelege), de cealaltă parte, mahalagiii, căpșunarii, needucabilii. Ea pretinde că e atît de fină, exact ca prințesa cu bobul de mazăre, încît nici nu înțelege sensul lui MUIEPSD.

Ok. Trăiesc de aproape 9 ani în Spania. Știu cîte ceva despre românii care te fac să-ți fie un pic jenă că împarți același pașaport cu ei. Există și nu mă voi apuca să-i laud acum, doar pentru se întîmplă să fie anti-PSD. Nici nu-mi voi pune pe mașina personală (care nu e Audi, din păcate) mesajul din șapte litere. Nu mă dau fată din popor pentru că știu bine cine sînt și s-ar auzi falsetul. Nu voi invita la mine acasă nici un cocalar ca să mă dau democrată. DAR... în exasperarea față de mafioții teroriști care au pus mîna pe România SÎNTEM ÎMPREUNĂ!

Singurii de care mă dezic sînt pseudo-intelectualii, țoapele absolute de tip Alina Mungiu, pudibonzii useliști, barbugiii culturii, fake-urile, sub-diagnosticații care tulbură și amestecă și strică tot ce ating doar ca să-și protejeze boala personală.

Se mai dezice cineva? 
Dacă nu, să nu ne mai plîngem că nu există onorabilitate.”

Nota redacției: Luminița Marcu este profesor asociat, lector de limbă, literatură și civilizație românești la Facultatea de Filologie, Universitatea din Salamanca, Spania. Între 2010 și 2014 a fost director adjunct al Institutului Cultural Român din Madrid

Distribuie Distribuie Comentarii