Alții care ne dau clasă.../Estonia, creierul NATO în cibernetică: O țară mică, coșmarul hackerilor ruși
Estonia, o națiune baltică de dimensiuni modeste, a devenit un lider global incontestabil în digitalizare și apărare cibernetică, găzduind Centrul de Excelență NATO pentru Apărare Cibernetică. Acest succes remarcabil contrastează puternic cu eforturile lente și adesea eșuate ale României de a-și moderniza administrația publică și de a combate birocrația, o realitate analizată în detaliu de politologul Ana Maria Albulescu.
Cu o populație comparabilă cu cea cumulată a trei județe românești medii, Estonia s-a impus în ultimii ani nu doar ca un campion european al digitalizării, ci și ca un scut cibernetic robust și un model de reziliență în fața amenințărilor hibride provenite de la Moscova. Între timp, pe flancul estic al NATO, România continuă să se confrunte cu eșecuri notabile în digitalizare, indiferent de promisiunile și politicile guvernamentale succesive.
Estonia a reușit să neutralizeze majoritatea atacurilor cibernetice ale rușilor. FOTO: Frepik
În timp ce Estonia este privită cu admirație de capitale europene precum Parisul și Berlinul, surclasând chiar Franța și Germania la aceste capitole, Bucureștiul se plasează la coada Europei. România pare condamnată să își plimbe simbolic și administrativ "dosarul cu șină" prin ghișee sufocate, luptându-se cu o birocrație adesea de neclintit, la marginea estică a Uniunii Europene. Politologul român Ana Maria Albulescu, specialist în spațiul ex-sovietic la University of Tartu din Estonia, a analizat pentru „Adevărul” mecanismele din spatele acestui "miracol tehnologic" și a radiografiat restanțele majore pe care Bucureștiul trebuie să le recupereze în acest domeniu critic.
Estonia, model de digitalizare și scut cibernetic
Contrastul dintre realitatea cotidiană din România și cea din Estonia este izbitor la nivel instituțional. Autoritățile de la București invocă adesea lipsa digitalizării drept scuză pentru ineficiența fiscală, colectarea slabă și blocajele administrative. În contrast, Tallinnul a trecut la fapte, investind masiv în tehnologie, iar rezultatele sunt vizibile de la nivelul cetățeanului simplu. Această abordare a transformat digitalizarea într-o armă geopolitică, un veritabil scut cibernetic în regiunea Baltică, recunoscută prin alegerea capitalei estoniene ca sediu central pentru Centrul de Excelență al NATO pentru Apărare Cibernetică și pentru înființarea, în 2011, a Agenției Europene pentru Gestionarea Sistemelor Informatice (eu-LISA).
Simplitatea estoniană: totul prin cardul de identitate
Un element central al succesului estonian este cartea de identitate locală, un card cu cip care rezolvă practic toate interacțiunile zilnice cu statul și sectorul privat. Acest card unic este utilizat pentru o gamă largă de acțiuni, de la autentificarea securizată la birou pentru actualizarea sistemelor informatice interne, până la ridicarea instantanee a rețetelor compensate direct de la farmacie.
Un lucru foarte de apreciat în Estonia este faptul că ei au investit foarte mult în domeniul tehnologiei, ceea ce nu văd de ce în România nu ar putea fi prioritizat în domeniul tehnologiei și limitarea birocrației. Cred că lucrurile ar merge mult, mult mai bine în România dacă am profita de faptul că avem atâția oameni bine pregătiți în domeniul IT. Haideți să le dăm o șansă să facă ceva simplu, să-i punem la treabă. În Estonia, absolut totul este foarte digitalizat. Vă dau doar un exemplu. Absolut orice faci în Estonia, ai un card, cum este buletinul românesc, și de la munca de birou, unde ai o tastatură în care introduci acel card pentru a-ți updata marea majoritate a sistemelor informatice până la mersul la farmacie, acel cart este valabil. Dacă am ajunge și noi să avem așa ceva, probabil ne-am fi departe.
– Ana Maria Albulescu
În Estonia, situațiile absurde, cum ar fi plângerile publice ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) din România privind incapacitatea de a recupera prejudiciile din cauza lipsei digitalizării, sunt de neconceput. Fiecare cetățean și entitate juridică este identificat și monitorizat clar prin acest instrument digital integrat, eliminând zonele gri generate de fragmentarea bazelor de date. „Cred ca în Estonia o astfel de situație este rezolvata prin cardul unic personal prin care fiecare cetățean este identificat în fata legii”, punctează Ana Maria Albulescu.
Acest lucru ar fi un model de urmat pentru România în ideea că dacă parcurgi un drum de dezvoltare pe un anumit domeniu noi oportunități economice se pot ivi. Tallinn deși un oraș mic este un centru european vibrant. Nu văd de ce Bucureștiul nu ar putea deveni în viitor un punct de atracție datorita digitalizării. România ar trebui să susțină mai mult industria IT pentru a face acest lucru posibil.
– Ana Maria Albulescu
Eșecul românesc în digitalizare
Spre deosebire de progresul estonian, în România, implementarea unui nou card de identitate, menit să înlocuiască vechile acte ușor falsificabile, a eșuat lamentabil. De la startul proiectului pilot în Cluj-Napoca și până la o adoptare la scară largă, au trecut ani marcați de întârzieri și scuze invocate de autorități, precum lipsa materialelor sau alte motive, chiar și în contextul finanțării asigurate de Uniunea Europeană.
Securitatea cibernetică, o prioritate strategică
Transformarea tehnologică profundă a Estoniei nu reprezintă doar o metodă de simplificare a vieții cotidiene, ci a devenit o componentă vitală de securitate națională și o armă geopolitică esențială. Estonia a înțeles, mult înaintea altor state europene, că războiul modern și agresiunile geopolitice se desfășoară direct în servere și în spațiul virtual. În contextul atacurilor cibernetice masive orchestrate de Federația Rusă împotriva statelor democratice, inclusiv cele care au vulnerabilizat serios România în timpul proceselor electorale recente, estonienii au demonstrat o reziliență și o capacitate de răspuns cu totul remarcabile.
Spre deosebire de clasa politică de la București, unde amenințarea hibridă a Rusiei nu a fost luată în serios până la izbucnirea războiului din Ucraina, Tallinnul s-a aflat într-o stare de alertă și pregătire permanentă încă de la redobândirea independenței. Această abordare proactivă a permis Estoniei să gestioneze, să izoleze și să respingă eficient agresiunile de natură cibernetică. România ar putea și ar trebui să profite de experiența Estoniei și de fondurile europene alocate pentru a implementa digitalizarea la o scară largă. „Cred că noi nu am luat prea în serios amenințarea Rusiei până la războiul din Ucraina. Estonia a fost mereu pregătită pentru așa ceva”, rezumă Ana Maria Albulescu cauzele care au stat la baza eficienței balticilor și au făcut diferența față de o Românie încremenită.
Rolul fundamental al educației
Performanțele administrative, economice și de securitate ale Estoniei sunt direct proporționale și strâns legate de un sistem educațional extrem de solid și adaptat cerințelor actuale. Faptul că elevii estonieni domină constant testele PISA la nivel european și se află ferm în top zece mondial nu este o întâmplare, ci rezultatul direct al unei programe școlare modernizate și al unei investiții financiare masive în educație, vizibilă atât la nivel preuniversitar, cât și universitar.
Politologul Ana Maria Albulescu e cercetătoare la University of Tartu. FOTO: Arhivă personală
La polul opus, România nu reușește să găsească soluții pentru o reformă a administrației publice, deși politicienii se întrec în declarații. În pofida declarațiilor pompoase, inclusiv ale ultimului guvern, în România s-au înregistrat eșecuri pe linie la acest capitol. Cea mai bună dovadă este că ultima reformă administrativ-teritorială din România a aparținut regimului comunist și a fost inițiată de Nicolae Ceaușescu, în februarie 1968. Este evident că nu se poate discuta despre o digitalizare de top la nivel global fără o populație capabilă și instruită să utilizeze, să înțeleagă și să dezvolte aceste tehnologii complexe. În România, educația rămâne o temă extrem de sensibilă, marcată de subfinanțare cronică și reforme adesea incoerente, cu guverne care taie anual fondurile destinate educației și cercetării.
Nu știu dacă problema este doar digitalizarea sau și programa școlară care poate ar trebui mai adaptată. În orice caz investiția în educație - o altă temă sensibilă în România este vizibilă, atât la nivel preuniversitar cât și universitar.
– Ana Maria Albulescu
Oportunități și soluții pentru România
Pentru ca România să iasă din acest impas istoric și administrativ și pentru a-și transforma marile centre urbane sau capitala în puncte de atracție europene vibrante prin tehnologie, este imperativă asumarea unor direcții strategice clare, inspirate din modelul baltic. O primă lecție obligatorie și imediată este atragerea mult mai agresivă și mai eficientă a fondurilor europene structurale destinate digitalizării instituțiilor publice. Este un tren de dezvoltare pe care țara noastră încă îl poate prinde, dacă pe viitor va exista voință politică.
În primul rând o lecție de urmat ar fi atragerea de fonduri europene pentru digitalizare care poate fi urmată și acum în România. Cred ca cea mai bună metodă ar fi proiectele pilot la nivel de oraș sau județ. Un al doilea lucru care ar îmbunătăți situația dosarului cu șină așa cum este numit în România ar fi recalificarea funcționarilor publici spre noi skilluri digitale. Nu în ultimul rând, schimbul de experiență cu Estonia ar fi bine venit.
– Ana Maria Albulescu
În paralel, eliminarea definitivă a „dosarului cu șină” necesită o recalificare profundă și obligatorie a funcționarilor publici către noi abilități digitale, precum și o susținere guvernamentală reală a industriei IT interne. În prezent, deși România se mândrește cu hub-uri tehnologice private extrem de puternice, cum este cel din Cluj-Napoca, inițiativele rămân aproape exclusiv în zona privată. Statul eșuează în a le integra sau sprijini, mulțumindu-se uneori chiar să le descurajeze prin măsuri fiscale incoerente. Nu întâmplător România și chiar Uniunea Europeană sunt mult rămase în urma Statelor Unite și a Chinei în tot ceea ce înseamnă tehnologie, marile companii tech provenind din cele două țări. State ca Singapore, Japonia, Coreea de Sud și Elveția depășesc și ele Uniunea Europeană la acest capitol.
Problema este că nu există politici care să susțină de la cercetare la tot ce implică dezvoltarea tehnologiei. Știu că la Cluj-Napoca există un adevărat Sillicon Valley al Europei, dar autoritățile române nu au niciun merit. Nu doar că nu ajută cu nimic nici măcar universitățile și cercetarea, dar pun piedici companiilor.
– Ana Maria Albulescu
Pe de altă parte, deși Estonia votează online în siguranță de peste două decenii, acest lucru este de neimaginat pentru o țară ca România. În timp ce la Tallinn s-au căutat și găsit soluții pentru asta, în România singura preocupare a părut să fie însăși desființarea acestei idei, argumentându-se că o asemenea procedură ar favoriza coruperea procesului electoral. Din această cauză, specialiștii avertizează că România nu este deloc pregătită în acest moment pentru un pas major precum votul online, fiind obligatorie mai întâi consolidarea securității instituționale și a încrederii cetățenilor după modele verificate în Occident. „În privința alegerilor, există o întreaga serie de exemple, inclusiv Marea Britanie, unde astfel de modele sunt urmate. Cred că România nu este încă pregătită pentru așa ceva”, concluzionează Ana Maria Albulescu.
Drumul parcurs de Tallinn demonstrează că dimensiunea redusă a unei țări nu este un handicap, ci poate deveni o armă de dezvoltare uluitoare dacă există lideri capabili și viziune, transformând digitalizarea dintr-un simplu confort birocratic într-o condiție critică de adaptare și supraviețuire geopolitică.
Explorează subiectele:
