Un număr de 500 de experți europeni au luat parte la un studiu-mamut privind marile pericole care ar putea să aștepte Uniunea Europeană în anul 2026. Experta în securitate Veronica Anghel a coordonat studiul și a explicat, pentru „Adevărul”, cele mai plauzibile scenarii pentru Ucraina și amenințările la adresa României și a Uniunii Europene.

Omenirea stă pe un butoi cu pulbere, iar riscurile sunt tot mai mari pe măsură ce țări ca Federația Rusă și China vor să instituie o nouă ordine mondială. Românca Veronica Anghel, expert în securitate a Institutului Universitar European, coordonează în fiecare an un studiu pe baza unui sondaj privind principalele riscuri la adresa securității europene. La sondaj participă sute de experți în securitate din întreaga lume, iar rezultatele măsoară impactul și probabilitatea principalelor riscuri legate de conflicte asupra securității Uniunii Europene.

„Riscuri Globale pentru UE” (RISK-EU) este un sondaj de amploare conceput pentru a cuantifica percepțiile experților asupra amenințărilor legate de conflicte la adresa securității Uniunii Europene. Lansat pentru prima dată în 2025 de Centrul Robert Schuman pentru Studii Avansate (RSCAS) din cadrul Institutului Universitar European (EUI).

Coordonatoarea, Veronica Anghel, explică de unde vin principalele riscuri la adresa Uniunii Europene: „Printre marile riscuri sunt: Un atac major asupra infrastructurii critice a UE reprezintă cel mai mare risc în 2026. O confruntare NATO–Rusia este riscul cu cel mai mare impact, însă o retragere a SUA din garanțiile de securitate este mai probabilă. O pace în Ucraina în termenii Rusiei și noi acțiuni rusești împotriva statelor non-NATO se numără printre cele mai grave amenințări”.

Avertismentele expertei care a coordonat acțiunea

În același timp, în studiu apar și alte riscuri, unele mai puțin probabile, altele ce merg spre un risc mediu. „O confruntare China–SUA este considerată puțin probabilă, dar cu impact major. Criminalitatea organizată legată de traficul de droguri crește spre un risc mediu”, sunt două dintre acestea, menționate și în prima parte a studiului.

Românca a explicat , pentru „Adevărul”, în ce măsură vede posibil riscul ca războiul provocat de invazia rusă în Ucraina să se încheie, cel puțin pentru moment, în condiții împovărătoare pentru Kiev și total favorabile Rusiei lui Putin.

„Mi se pare un risc foarte real – și exact de aceea apare atât ridicat în raport. Nu pentru că „pacea” pe termenii Rusiei este inevitabilă, ci pentru că există o combinație periculoasă de oboseală, frica și neînțelegere în UE și NATO, presiune pe resursele Ucrainei și o strategie rusă foarte clară de a forța un armistițiu care să înghețe conflictul în avantajul ei”, explică Veronica Anghel.

Ea a vorbit și despre cele mai probabile scenarii ale finalului de război. Din start, românca exclude scenariul în care Rusia ar reuși să ocupe întreaga Ucraina.

„Nu văd realist un scenariu în care Ucraina este ocupată 100 % și apoi întoarsă împotriva Occidentului. Asta ar presupune o capacitate militară și de ocupație pe care Rusia nu a demonstrat-o nici măcar în faza inițială a invaziei, plus ignorarea totală a ceea ce am văzut deja: o societate ucraineană profund mobilizată, care și-a definit identitatea tocmai în opoziție față de imperialismul rus”, detaliază experta româncă.

Cele mai plauzibile scenarii

Cu toate acestea, există alte scenarii periculoase pentru România și Uniunea Europeană, cât se poate de plauzibile în acest moment.

„Este mult mai plauzibil, în cel mai rău caz, un aranjament în care Moscova își consolidează controlul asupra teritoriilor ocupate (eventual cu unele câștiguri suplimentare), obține o formă de recunoaștere de facto și își folosește restul instrumentelor – energie, dezinformare, presiune economică și militară – pentru a ține Ucraina vulnerabilă, politic instabilă și a diviza Occidentul. Tocmai un astfel de armistițiu – o încetare a focului pe termenii Rusiei, fără garanții serioase de securitate și fără ancorarea Ucrainei în arhitectura euro-atlantică – creează riscul foarte serios al continuării războiului”, adaugă Veronica Anghel.

Ea avertizează că există deja un precedent care ar trebui să pună pe gânduri. Rusia a știut să profite de fiecare dată de orice oportunitate pentru a se reînarma și a porni cu și mai multă forță după orice perioadă de pauză. Asta înseamnă că și dacă s-a semna un armistițiu între cele două combatante, ar exista riscul real ca Rusia să provoace în scurt timp un alt război.

„Avem deja precedentul: Rusia tratează «pauzele» ca pe perioade de reînarmare și repoziționare, nu ca pe un drum spre pace. Dacă războiul se oprește doar pentru că Ucraina rămâne fără muniție sau sprijin, nu pentru că Rusia este descurajată și Ucraina este securizată, atunci nu am închis ciclul de violență – doar l-am amânat. Din acest motiv, problema nu este doar dacă se ajunge la încetarea focului, ci cum se ajunge acolo și ce garanții și aranjamente de securitate o însoțesc”, este avertismentul Veronicăi Anghel.

Cele mai mari riscuri la adresa UE

Veronica Anghel și echipa pe care a coordonat-o au întocmit o hartă a riscurilor globale pentru UE în 2026 prezintă trei feluri de riscuri – ridicat, moderat și îndepărtat, pe o axă având două dimensiuni – probabilitatea și impactul.

Riscuri ridicate pentru UE în 2026 ar fi următoarele: Un conflict China – Taiwan, mai exact un conflict militar trans-strâmtoare între China și Taiwan. Și mai dramatic ar fi riscul retragerii SUA din garanțiile de securitate pentru aliații europeni și noi acțiuni militare rusești în state vecine non-NATO. De asemenea, un armistițiu favorabil Rusiei în războiul împotriva Ucrainei ar reprezenta un risc major. În fine, tot la riscurile majore a fost trecut un posibil atac hibrid disruptiv asupra infrastructurii critice a UE (de exemplu sabotaj subacvatic, oprirea rețelelor electrice).

Următoarele pe listă ar fi riscurile moderate pentru UE în 2026. Aici, experții se referă la o confruntare militară directă SUA–China, dar și la un atac terorist cu victime multiple în UE și la escaladare regională mai profundă a conflictului Israel–Iran sau posibile acțiuni agresive ale Chinei în Marea Chinei de Sud. Nu în ultimul rând, traficul de droguri și consolidarea criminalității organizate legate de traficul de droguri în UE, alături de prăbușirea armistițiului dintre Israel și Hamas intră tot aici. Printre riscuri se regăsește și un război NATO–Rusia, ce poate duce la și la uilizarea armelor nucleare de către Rusia.

Riscurile moderate

Alte riscuri moderate ar fi migrație neregulată pe scară largă din Orientul Mijlociu, Africa de Nord și Africa Subsahariană către UE, precum și apariția unor confruntări violente între grupuri politice radicalizate în SUA. Nu au fost uitați nici rebelii Houthi și riscul escașadării otilităților împotriva desfășurărilor navale europene în Marea Roșie sau un onflict armat destabilizator în interiorul Libiei.

În fine, la capitolul riscuri îndepărtate pentru UE în 2026 apar violența Mozambic (Violență politică pe scară largă), Somalia (Prăbușirea sistemului federal și escaladarea războiului), Sudan (Fragmentarea teritorială a Sudanului), Coreea (Conflict armat pe Peninsula Coreeană), o confruntare armată între Kosovo și Serbia, Secesiunea Republicii Srpska din Bosnia și Herțegovina și un colaps statal în Liban.

De asemenea, ar exista și riscul unor violențe politice în UE: Izbucnirea violenței politice organizate implicând grupuri extremiste. Experții nu au uitat nici de Venezuela, dar nici de riscul unei Rusii destabilizate. O luptă internă pentru putere la Moscova ar putea să aibă un efect important asupra UE. Riscul unei confruntări armate între Pakistan și India și un conflict interstatal violent în Cornul Africii ar fi alte riscuri.

Împreună, aceste rezultate descriu o Uniune Europeană vulnerabilă nu la un singur război spectaculos, ci la șocuri suprapuse care vizează simultan infrastructura, vecinătatea și principalul său furnizor de securitate.

Războiul hibrid

Războiul hibrid este cea mai probabilă amenințare la adresa UE și un risc cu impact foarte ridicat. Un atac hibrid disruptiv asupra infrastructurii critice a UE – sabotaj subacvatic, opriri ale rețelelor electrice sau atacuri similare – este evaluat drept cel mai probabil scenariu și unul dintre cele mai dăunătoare pentru securitatea UE. Experții se așteaptă ca state ostile și actori proxy să continue să testeze cablurile, conductele și rețelele Europei și își exprimă îndoiala că măsurile actuale de reziliență ale UE sunt suficiente.

Centrul de greutate al riscului combină acțiuni militare convenționale cu atacuri asupra sistemelor energetice, digitale și de transport, sugerând că descurajarea și apărarea depind astăzi la fel de mult de redundanță, protecție și capacitatea de reparare rapidă, cât și de instrumentele militare clasice.

Rusia și Ucraina

Scenariile legate de Rusia rămân în centrul preocupărilor privind securitatea UE. Un armistițiu în Ucraina favorabil Rusiei se situează sus atât în privința probabilității, cât și a impactului, devenind unul dintre cele mai consecvente rezultate pentru securitatea UE. Experții reconfirmă astfel că securitatea Ucrainei este strâns legată de securitatea UE.

Securitatea UE este amenințată direct de un acord de pace care ar consfinți câștigurile teritoriale ale Moscovei, ar recompensa agresiunea și ar submina viabilitatea pe termen lung a Ucrainei ca stat suveran și democratic. O „pace rusească” ar semnala, de asemenea, că UE nu este capabilă să-și modeleze propriul mediu de securitate sau să descurajeze amenințări viitoare din partea Rusiei.

Pentru al doilea an consecutiv, experții indică un risc ridicat de noi acțiuni militare rusești în state vecine non-NATO, scenariu considerat mai probabil decât un conflict direct NATO–Rusia și aproape la fel de dăunător pentru securitatea UE. Supunerea completă a guvernului georgian față de agenda rusă adaugă un nivel suplimentar de pericol.

Aceste evaluări sugerează că experții se așteaptă ca Rusia să continue să redeseneze liniile de securitate sub pragul unui război deschis cu NATO, erodând constant securitatea statelor de pe flancul estic al UE. În practică, acest lucru indică un conflict prelungit de uzură și presiune în vecinătatea UE.

Relația transatlantică

Relația transatlantică generează o vulnerabilitate structurală majoră. Un război direct NATO–Rusia și utilizarea armelor nucleare de către Rusia sunt cele mai impactante scenarii din sondaj, dar și cele mai puțin probabile. În schimb, o retragere a SUA din garanțiile de securitate pentru aliații europeni este la fel de impactantă ca utilizarea armelor nucleare de către Rusia, dar mult mai probabilă.

Pentru experți, șocul mai probabil în 2026 nu este un război total cu Rusia, ci slăbirea protecției americane. Acest lucru indică o vulnerabilitate structurală a arhitecturii de securitate europene: aliatul-cheie este perceput tot mai mult ca o sursă majoră de risc.

Cum a fost făcut studiul

Unul dintre cele mai complete studiii privind riscurile la adresa securității Uniunii Europene a fost coordonat de românca Veronica Anghel, iar alții peste 500 de specialiști în acest domeniu au luat parte la el.

Echipa academică a proiectului a identificat cele 30 de riscuri relevante pentru securitatea UE în 2026 printr-un proces în trei etape.

„Riscuri globale pentru UE” (RISK-EU) este un sondaj de mare amploare conceput pentru a cuantifica percepțiile experților asupra amenințărilor legate de conflicte la adresa securității Uniunii Europene. Lansat pentru prima dată în 2025 de Centrul Robert Schuman pentru Studii Avansate (RSCAS) din cadrul Institutului Universitar European (EUI), în colaborare cu Institutul Uniunii Europene pentru Studii de Securitate (EUISS), Asociația Trans-Europeană pentru Studii de Politici (TEPSA) și Inițiativa Europeană pentru Studii de Securitate (EISS), „Riscuri globale pentru UE” constituie primul set de date la nivel continental privind percepțiile experților europeni asupra riscurilor globale.

Un eșantion țintă de 500 de respondenți cu nivel ridicat de expertiză a clasificat probabilitatea și impactul a 30 de riscuri predefinite care afectează securitatea UE. Prin operaționalizarea riscului ca un construct măsurabil și aplicarea unor metode sistematice de scorare, inițiativa urmărește să genereze prognoză strategică pentru politica externă europeană. Sondajul este un demers academic anual, conceput și pentru a surprinde tendințele în percepțiile amenințărilor în rândul experților.

Designul metodologic al proiectului „Riscuri globale pentru UE” se inspiră din „Preventive Priorities Survey”, un instrument anual implementat de Council on Foreign Relations din Statele Unite din 2008. Colectarea datelor s-a realizat prin rețelele asociate EUI, EUISS, TEPSA și EISS.