Analiză de la Harvard: Cine profită cu adevărat de războiul din Ucraina
Militari ucraineni în Donbas/FOTO:Profimedia
Fiecare dintre părțile implicate direct sau indirect pe frontul din estul Europei poartă o parte din responsabilitatea continuării ostilităților. În analiza apărută în Foreign Policy, profesorul Stephen Walt explică faptul că Vladimir Putin a pornit invazia bazându-se pe iluzia unei campanii fulger de câteva zile. În mod similar, administrația condusă de Joe Biden a crezut eronat că pachetele de sancțiuni economice vor îngenunchea rapid mașinăria de război a Kremlinului, în vreme ce liderii de la Kiev au evaluat nerealist șansele contraofensivei declanșate în vara lui 2023.
Nici Donald Trump nu a scăpat de critici: evaluarea sa conform căreia Volodimir Zelenski nu ar mai deține niciun atu pe front s-a dovedit greșită. Rezistența soldaților ucraineni, sprijinul venit din partea capitalelor europene și adaptabilitatea tehnică a forțelor armate au ținut Kievul în luptă mai mult decât anticipau analiștii. Cu toate acestea, dinamica recentă indică o reașezare a avantajului militar în favoarea forțelor ruse.
Dinamica unui blocaj sângeros
Confruntarea a atins faza unui conflict de uzură în care niciuna dintre tabere nu dispune de resursele necesare pentru a obține o victorie categorică, chiar dacă bilanțul victimelor continuă să crească dramatic. Decalajul demografic și capacitatea industrial-militară net inferioară apasă greu asupra Ucrainei, chiar dacă moralul trupelor și ajutorul occidental au împiedicat o înfrângere rapidă.
Walt evidențiază o regulă a războaielor prelungite: tehnica militară devine din ce în ce mai distrugătoare, spectrul țintelor vizate se lărgește constant, iar actori terți intră treptat în joc. Implicarea militarilor nord-coreeni alături de forțele rusești, sprijinul logistic și informațional oferit Ucrainei de Washington și Bruxelles, dar și acțiunile rusești din „zona gri” îndreptate împotriva infrastructurilor din statele europene demonstrează această escaladare permanentă.
Cine pierde și cine are de câștigat
Continuarea luptelor diminuează perspectivele Ucrainei de a recăpăta teritoriile ocupate. În același timp, Rusia resimte o povară financiară și militară accentuată, transformându-se într-un partener tot mai dependent de Beijing. În interiorul Europei, efortul de susținere a Kievului generează tensiuni economice care alimentează discursul partidelor populiste de extremă dreaptă, formațiuni precum Alternativa pentru Germania (AfD) speculând nemulțumirile sociale.
Nici Statele Unite nu sunt ocolite de efecte adverse. Stephen Walt observă în analiza sa:
„Așa cum arată solicitările lui Trump adresate Ucrainei de a opri atacurile asupra infrastructurii petroliere a Rusiei, războiul contribuie și la reducerea disponibilității combustibililor la nivel mondial și generează costuri economice și politice pentru Statele Unite.”
În această ecuație, marele câștigător strategic rămâne China, care asistă la blocarea atenției și a resurselor americane pe teatrul european, alături de mișcările extremiste occidentale care capitalizează pe seama facturilor de război.
De ce a eșuat Casa Albă în rolul de mediator
Deși Statele Unite dețineau pârghiile optime pentru a forța negocierile – controlul asupra sancțiunilor, ajutorul pentru viitoarea reconstrucție și robinetul livrărilor de armament –, Washingtonul nu le-a folosit pentru a exercita presiuni coordonate asupra ambilor beligeranți. Administrațiile americane au preferat să basculeze între cele două tabere.
Administrației Biden i se reproșează că a ignorat avertismentele legate de extinderea NATO – linie roșie semnalată inclusiv în trecut de diplomatul William Burns – și că a validat cererile maximale ale Kievului, printre care eliberarea peninsulei Crimeea. La polul opus, abordarea echipei Trump a căzut în greșeala de a presa exclusiv Ucraina pentru semnarea unei păci rapide, oferind Moscovei o poziție dominantă. În plus, trimiterile speciale ale lui Steve Witkoff și Jared Kushner au demonstrat lipsă de finețe diplomatică, bazându-se pe iluzia că interesele de afaceri și propunerile comerciale ar putea să-l convingă pe Vladimir Putin să oprească invazia.
Compromisul dur propus de Stephen Walt
Pentru a debloca impasul, cadrul propus de profesorul de la Harvard cere Casei Albe să impună condiții stricte: continuarea sprijinului pentru apărarea antiaeriană și furnizarea de echipamente către Kiev trebuie însoțite de o restrângere a pretențiilor teritoriale ucrainene.
Potrivit lui Walt, realitatea din teren arată că recuperarea Crimeei și a celei mai mari părți a Donbasului nu mai poate fi atinsă, nici prin forța armelor și nici la masa tratativelor. În plus, integrarea Ucrainei în NATO ar trebui exclusă definitiv.
În schimb, analistul propune garantarea drumului european al Kievului. Ucraina ar trebui să-și mențină o armată solidă cu rol de descurajare, bucurându-se de libertate economică, capacitatea de a atrage investiții și dreptul de a procura tehnică militară externă, fără însă a deveni un aliat formal al unui bloc advers Moscovei. Noile frontiere dintre cele două state ar urma să fie trasate la negocieri.
Șansele ca aceste recomandări să fie aplicate curând rămân însă scăzute. Walt conchide că administrația de la Washington este vulnerabilă și limitată în capacitatea de a pune presiune pe Moscova, confruntându-se cu criza provocată de tensiunile cu Iranul, cu lipsa acută de interceptoare antiaeriene și cu o creștere severă a deficitului federal intern.
Explorează subiectele:
