Andrei Muraru: Iancu Ţucărman, supravieţuitor al ''trenurilor morţii'' în Pogromul de la Iaşi, întruchiparea perfectă a ''tăriei fragilităţii''
Iancu Ţucărman, supravieţuitor al "trenurilor morţii" din timpul Pogromului de la Iaşi din al Doilea Război Mondial, care a murit vineri, 8 ianuarie, la vârsta de 98 de ani, fiind infectat cu SARS-CoV-2, a fost "întruchiparea perfectă a ceea ce îndeobşte numim "tăria fragilităţii" întrucât experienţa sa copleşitoare era mai mereu, într-un fel hipnotic, exprimată prin cuvinte simple, prin adevăr, de o forţă temeinică", afirmă consilierul prezidenţial Andrei Muraru.
"Până să fie răpus de coronavirus, domnul Ţucărman a vorbit lumii, cu acelaşi ton calm şi tremurat, despre "duminica aceea" când, la 18 ani, a fost "demascat", arestat şi aruncat într-un vagon de marfă al unui tren, alături de alte mii de oameni, în gara Iaşi, la finalul lui iunie 1941, spre a fi deportat. Dintre cei îmbarcaţi în tren, la Podul Iloaiei, destinaţia finală, au mai ajuns vii doar o parte, unii cu minţile pierdute şi toţi cu trupurile năruite de sudoare şi sete. În total, din trenul aceasta, pe traseul Iaşi-Podul Iloaiei, au fost descărcate 1.194 de cadavre după "călătoria" de zece ore. Al doilea tren (cronologic, acesta a demarat primul), care a plecat pe traseul Iaşi-Călăraşi, a generat 1.400 de morţi în patru zile", punctează consilierul prezidenţial, într-un mesaj postat pe pagina sa de Facebook .
Andrei Muraru aminteşte că în acest masacru, cel mai mare de la debutul războiului împotriva Uniunii Sovietice, planificat şi executat minuţios, între 28 şi 30 iunie 1941, de către autorităţile antonesciene cu sprijin german, au fost asasinaţi în jur de 13.000 de evrei, iar pe lângă cei din trenuri, alte mii de suflete au fost asasinate în vânătoarea de oameni din oraş sau au fost împuşcate la marginea urbei şi îngropate în gropi comune.
"Timp de 80 de ani după această tragedie, gândul că el, Iancu Ţucărman, a fost ales ca să trăiască şi să mărturisească, l-a săgetat dureros şi nu i-a dat pace, dar i-a întărit rezistenţa. Anii i-au şters probabil multe amintiri, nu însă şi momentele "halucinante şi de groază" din zilele pogromului, pe care le reconstituia ca şi cum ar fi reluat mereu un cadru unic din filmul vieţii. Nu a putut uita frica densă, căldura înfiorătoare din tren, "băncile" de trupuri umane din vagonul incandescent, strigătele şi mirosul greu de carne putredă", subliniază consilierul prezidenţial în mesajul său.
Acesta citează relatarea lui Iancu Ţucărman din volumul "Pogromul de la Iaşi (28-30 iunie 1941). Prologul Holocaustului din România", volum îngrijit de George Voicu (Iaşi: Polirom, 2006), deoarece, cunoscând faptul că "tăcerea este cel mai mare aliat al răului, mărturisirea scenei vagonului lui Iancu nu ne poate face decât să căutăm ce e drept şi să respingem ce e nedrept în orice colţ al vieţii noastre".
Foto: (c) RADU TUTA / AGERPRES FOTO
"În mod obişnuit ne serbăm ziua de naştere o dată pe an. Eu mi-o serbez de două ori. O dată, în ziua în care m-am născut şi a doua oară în ziua de 30 iunie, când consider că am renăscut, ca supravieţuitor al "trenului morţii" Iaşi-Podu Iloaiei din 30 iunie 1941, tren în care am fost îmbarcaţi în vagonul meu 137 de evrei, din care am supravieţuit numai 8. Pe jos, în vagon, era un strat de bălegar de grajd proaspăt, peste care era presărat praf de var nestins, care, în contact cu bălegarul, a degajat o căldură insuportabilă. Micile obloane ale vagonului, care erau deschise spre interior, au fost astupate cu scânduri bătute pe dinafară de un lucrător zelos al gării; şapca de uniformă a ceferistului o am şi acum în faţa ochilor. Din cauza căldurii de afară şi a celei degajate de bălegarul şi varul nestins din interior, toţi cei închişi în vagoane am început să ne scoatem îmbrăcămintea de pe noi, unii rămânând chiar complet goi. Fără apă şi aer, cei mai sensibili, precum şi cei care s-au agitat mai mult, strigând după aer şi apă, au fost şi primele victime. Cu trecerea timpului, situaţia devenise infernală şi halucinantă. De sete, mulţi au început să-şi bea propria urină. Unii au înnebunit, aruncându-se în neştire de la un capăt la altul al vagonului în disperare şi delir, după un strop de apă sau o gură de aer. Distanţa de 20 km dintre Iaşi şi Podu Iloaiei, în loc de o jumătate de oră, cât se parcurge normal, am parcurs-o în 9 ore. De la ora 5 dimineaţa, până la ora 2 după-masa, când uşile vagoanelor au fost deschise şi groaznicul chin îndurat, de asfixiere şi deshidratare, a luat sfârşit, odată cu viaţa multora dintre noi. Aşa cum am arătat mai înainte, din vagonul meu am supravieţuit numai 8, printre care şi cel care vă vorbeşte acum. Restul de 129 de evrei au trecut în nefiinţă, sufocaţi şi deshidrataţi. Dintre cei 2.000 de evrei îmbarcaţi în gara Iaşi în "trenul morţii" Iaşi-Podu Iloaiei, au supravieţuit 800, restul de 1.200 căzând victime vinovate doar pentru că s-au născut evrei. Supravieţuitorii au fost cazaţi în casele evreilor din Podu Iloaiei. Uitându-mă într-o oglindă mare care se afla în camera unde am fost cazat, nu m-am recunoscut. Eram complet desfigurat din cauza deshidratării, cu buzele supte, care nu se mai atingeau şi faţa piele şi os. Prima înghiţitură de ceai era să mă sufoce din cauza deshidratării. Înghiţind apoi picătură cu picătură, am reuşit să-mi revin din starea de şoc şi dezorientare în care m-am aflat" - a povestit Iancu Ţucărman în volumul amintit, lăsându-ne astfel, "prin cuvintele sale, strânse şi restrânse cu grijă", "o frântură din bezna care i-a acoperit adolescenţa".
Consilierul prezidenţial Andrei Muraru subliniază faptul că Iancu Ţucărman a trăit cu demnitate, "fără a avea nimic cu vanitatea onorurilor".
"Chiar şi atunci când Preşedintele Iohannis l-a desemnat cavaler al Ordinului "Serviciul credincios" pentru "contribuţia avută la păstrarea memoriei Holocaustului", purtarea lui a fost demnă şi firească. El venea oriunde unde era chemat pentru că misiunea sa de căptătâi devenise, din 1941, aceea de a mărturisi. În mai toate ocaziile în care l-am auzit vorbind, mesajul lui era simplu şi clar şi suna ca o aspiraţie: eşecul de a ne aminti istoria aşa cum a fost are consecinţe triste. Şi cuvântul lui era mereu opusul intoleranţei şi indiferenţei pentru că, mobilizat de experienţa lui terifiantă, privea altfel datoria faţă de viaţă şi faţă de ceilalţi. Vagonul său cu amintiri a fost mereu încăpător pentru oricine a încuviinţat să afle adevărul despre Holocaustul românesc", afirmă Andrei Muraru.
Potrivit acestuia, "a-l onora pe Iancu Ţucărman înseamnă a consimţi la un principiu evocat de Primo Levi şi anume că moştenirea lui este moştenirea noastră: "o bună parte din existenţa noastră sălăşluieşte în sufletele celor care se apropie de noi"."
Iancu Ţucărman (30 octombrie 1922- 8 ianuarie 2021), supravieţuitor al "trenurilor morţii" din timpul Pogromului de la Iaşi, a murit la vârsta de 98 de ani, fiind infectat cu virusul SARS-CoV- 2, a anunţat vineri Ambasada Israelului la Bucureşti. AGERPRES
