Ar putea România recupera cele 90 de tone de aur trimise Rusiei spre păstrare în urmă cu peste un secol?
Acesta este primul articol dintr-o serie despre tezaurul românesc expediat la Moscova în 1917, care nu a mai fost returnat niciodată. Problema rămâne de importanță națională pentru România, scrie Alison Mutler pe universul.net .
Cu toate acestea, oficialii români cred acum că au o șansă de a recupera valoarea în bani a patrimoniului pierdut, în urma unei rezoluții inovatoare din martie 2024 a Parlamentului European.
Chiar dacă Rusia refuză să returneze tezaurul (Mihail Șvidkoi, trimisul prezidențial rus pentru cooperare culturală internațională, a numit rezoluția „ilegitimă” și o „provocare inutilă menită să stârnească ura față de Rusia în UE”), Occidentul deține peste 200 de miliarde de active rusești după ce invazia brutală a Ucrainei din 2022 a dus la sancțiuni și confiscarea activelor rusești.
Faptul că Occidentul deține aceste active este în avantajul României. Înarmat cu rezoluția, Bucureștiul intenționează să sesizeze o curte internațională de arbitraj pentru a se pronunța asupra acestei chestiuni, a aflat Universul.net.
Cum a început odiseea tezaurului național al României
România a stat deoparte în primii doi ani ai Primului Război Mondial, intrând în cele din urmă în război în august 1916, alăturându-se „Antantei” din care făceau parte Franța, Regatul Unit și Rusia.
După câteva victorii inițiale, situația României a devenit din ce în ce mai dificilă, aceasta ajungând să lupte pe două fronturi împotriva puterilor centrale: Germania și Imperiul Austro-Ungar în nord-vest și Germania, Bulgaria și Imperiul Otoman în sud, de-a lungul Dunării.
În decembrie 1916, Armata Română a fost forțată să se retragă în provincia Moldova, în nord-est, și să cedeze două treimi din teritoriul său, inclusiv Bucureștiul, capitala sa, puterilor centrale.
Toate instituțiile sale guvernamentale – Casa Regală, Parlamentul, Guvernul, Banca Națională a României (pe atunci o instituție privată) – s-au mutat la Iași, în nord-estul țării.
România era acum în pericol de a fi ocupată total de armatele puterilor centrale, așa că guvernul a decis să trimită la Moscova tezaurul păstrat de Banca Națională a României.
Decizia a fost luată deoarece Rusia era singurul aliat cu care România avea o graniță, iar familia regală românească aflată la conducere era strâns legată de familia imperială a Rusiei – regina Maria era verișoară primară a țarului Nicolae al II-lea. Nu a fost însă o decizie luată cu ușurință.
Ministrul de Finanțe, Emil Costinescu, a menționat, printre altele, precedentul stabilit de Banca Franței, care decisese să transfere tezaurul său în Statele Unite. El a menționat și opțiunea transferului tezaurului la Londra, dar a considerat ruta prea periculoasă, având în vedere transportul riscant pe teritoriul puterilor centrale și amenințarea reprezentată de submarinele germane în Marea Nordului, în largul coastei britanice.
Consiliul de Miniștri al României a aprobat transferul tezaurului către Rusia, pecetluindu-i soarta pentru următorii 108 ani.
România își expediază tezaurul către Rusia aliată
În urma deciziei, rezervele de aur ale Băncii Naționale a României, constând din 91,5 tone de aur fin (în monede și lingouri), bijuterii ale Reginei Maria și obiecte istorice și culturale importante, au fost trimise pe calea ferată către Rusia vecină în două etape: în decembrie 1916 și în august 1917.
Reprezentanții guvernelor român și rus au semnat protocoale prin care se preciza că aurul aparținea Băncii Naționale a României, că era expediat la Moscova pentru păstrare în siguranță și că se afla sub garanția Guvernului Imperial Rus în ceea ce privește securitatea transportului, depozitării și returnării în România.
După sosirea transportului la Moscova, reprezentanții Băncii Naționale a României și ai biroului din Moscova al Băncii de Stat a Rusiei au făcut un inventar complet al aurului, care a fost apoi semnat și ștampilat în mod corespunzător de ambele părți.
Însă, la doar două luni după ultimul transport, istoria a luat o întorsătură dramatică, aurul fiind practic sechestrat de Moscova. Bolșevicii au preluat puterea în octombrie 1917, iar aurul și tezaurul României au fost practic sechestrate de noul regim de atunci încoace.
Reprezentantul diplomatic al României a fost arestat, iar tezaurul și bunurile culturale și istorice ale României, care fuseseră transferate la Moscova, au fost confiscate.
Aurul românesc dispărut rămâne o problemă națională
Aurul românesc confiscat rămâne o problemă națională și a împiedicat cele două țări să aibă relații bune chiar și atunci când România făcea parte din Pactul de la Varșovia și se afla sub umbrela Uniunii Sovietice.
Dar acum, Bucureștiul speră că ar putea exista o soluție după invazia la scară largă a Ucrainei de către Rusia în februarie 2022 și o rezoluție adoptată în Parlamentul European în 2024.
În urma invaziei, Occidentul a impus sancțiuni Rusiei. Până în prezent, UE împreună cu SUA și aliații săi au înghețat aproximativ 300 de miliarde de dolari în active de stat rusești, cea mai mare parte fiind deținută de Euroclear, un important depozitar internațional de valori mobiliare cu sediul în Belgia.
Aceste active includ numerar, acțiuni și obligațiuni suverane deținute de Banca Centrală a Rusiei, care rămân blocate în conturile sale. Dobânzile generate de aceste active au jucat un rol semnificativ în sprijinul financiar acordat Ucrainei de către Europa.
Progres important pentru România prin Rezoluția Parlamentului European
În martie 2024, Parlamentul European a adoptat o moțiune prin care solicita Rusiei să restituie tezaurul național al României.
Rezoluția subliniază că păstrarea în continuare a acestui tezaur de către Rusia reprezintă o încălcare a dreptului și regulilor internaționale și o chestiune de profundă îngrijorare pentru România. Moscova nu se poate spăla pe mâini în această problemă, deoarece „Federația Rusă este succesorul legal al Uniunii Sovietice, care a continuat personalitatea juridică a Rusiei țariste și, prin urmare, are obligația de a restitui aceste active aparținând României”.
Pe scurt, Parlamentul European îndeamnă Rusia să restituie tezaurul și să plătească orice penalități sau dobânzi acumulate pentru perioada în care a fost deținut.
Mai important, rezoluția încurajează, de asemenea, Comisia Europeană și alte organisme relevante să sprijine eforturile României de a-și recupera tezaurul național prin mijloace diplomatice și cooperare internațională.
După vot, guvernatorul Băncii Naționale a României, Mugur Isărescu, a explicat că Rusia a fost reticentă în a discuta despre repatrierea tezaurului, argumentând că acesta a fost primit și depus de Uniunea Sovietică, care s-a destrămat în august 1991 și nu mai există ca stat.
Eugen Tomac, care a propus rezoluția, a salutat-o drept un „vot istoric” și „o chestiune de demnitate națională”. „România nu poate și nu trebuie să accepte nimic mai puțin decât restituirea a 91,5 tone de aur și a întregului Tezaur Cultural”, a spus el.
Cristian Terheș, unul dintre semnatarii rezoluției Parlamentului European, a susținut că patrimoniul național al României ar trebui restituit necondiționat.
„Cerem restituirea imediată și necondiționată a tezaurului național al României, care se află ilegal în posesia Rusiei de peste 100 de ani, precum și despăgubiri și dobânzi curente pentru faptul că națiunea română nu a putut să se bucure și să utilizeze acest tezaur în propriul său interes, căruia îi aparține de drept”, a declarat el.
Fostul comisar UE Corina Crețu, europarlamentar român, a menționat că rezoluția a fost adoptată de marea majoritate a membrilor Parlamentului European.
Dl Terheș a continuat spunând că situația României nu este unică, Rusia confiscând active din alte țări precum Polonia, Lituania, Letonia, Estonia. El a mai spus că Rusia are aceeași atitudine și în prezent, susținută de Kremlin.
Rezoluția a solicitat Comisiei Europene „să extindă domeniul de aplicare a politicilor UE care reglementează protecția bunurilor culturale pentru a include recuperarea comorilor naționale relocate în timpul războiului în temeiul acordurilor bilaterale dintre state”.
De asemenea, a solicitat Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă „să includă restituirea tezaurului național al României pe agenda bilaterală diplomatică care guvernează relațiile UE-Rusia odată ce contextul regional va permite reluarea dialogului politic dintre părți”.
Guvernatorul băncii centrale, dl. Isărescu, a susținut public inițiativa europarlamentarilor români, afirmând că cererile României sunt legitime.
Context
De-a lungul anilor, autoritățile române au făcut numeroase încercări de a recupera tezaurul, dar eforturile lor au fost în zadar. Câteva obiecte culturale au fost returnate de autoritățile sovietice în 1935 și 1956, dar nu și aurul, care probabil nu mai există.
În 2003, când Ion Iliescu era președinte, cele două țări au înființat o comisie comună pentru a îmbunătăți relațiile bilaterale reci și, de asemenea, pentru a lucra la problema aurului dispărut. Președintele Iliescu și președintele Vladimir Putin au înființat comisia comună pentru aurul dispărut, dar problema nu a avansat niciodată.
De la expedierea aurului, au existat două moțiuni internaționale care cereau Rusiei să returneze tezaurul către România. Prima a fost în timpul Conferinței de la Genova din 1922, care a avut un efect redus sau inexistent.
Rusia a respins dintotdeauna problema ca fiind banală, susținând că România are datorii restante, nu invers. Victor Vladimirovici Iscenko, secretar al Comisiei Mixte, director adjunct al Institutului de Istorie Universală al Academiei de Științe a Federației Ruse, a declarat cu ceva timp în urmă că aurul nu mai există.
Alți cercetători ruși au susținut că Moscova nu dorește să creeze un precedent pentru a evita posibile revendicări viitoare din partea altor țări. În principiu, guvernul rus nu dorește să returneze datoriile vechi.
