Așa o fi?
Jimmy Corsetti, un cercetător independent, susține că tăietura descentrată de pe un bloc mare de granit din Muzeul din Cairo sugerează utilizarea unei tehnologii avansate pierdute.
Acest bloc, presupus abandonată din cauza tăieturii înclinate, servește drept dovadă, deoarece precizia și viteza necesare pentru a realiza o astfel de tăietură depășesc cu mult ceea ce s-ar putea realiza cu uneltele primitive, cum ar fi ferăstraiele pe bază de cupru, propuse de arheologii mainstream.
El subliniază că uneltele din cupru, atunci când au fost testate pe granit, s-au dovedit a fi atât de lente încât este nerealist să credem că au fost folosite pentru lucrări de piatră la scară largă. Tăierea granitului la viteza testată de 4 milimetri pe oră ar fi însemnat că muncitorii ar fi putut detecta orice eroare cu mult înainte de a avansa prea mult. Acest lucru sugerează că egiptenii ar fi putut avea o metodă mult mai rapidă și mai avansată de tăiere a pietrei, una care depășește cu mult înțelegerea noastră actuală.
Corsetti subliniază, de asemenea, că nu s-au găsit dovezi ale existenței unor ferăstraie mari din bronz sau a unor unelte similare, iar astfel de unelte nu sunt reprezentate nici în hieroglifele egiptene. Când sunt reprezentate ferăstraie mici din bronz, acestea sunt folosite doar pentru prelucrarea lemnului, nu pentru tăierea pietrei. Absența uneltelor adecvate ridică și mai multe întrebări cu privire la modul în care vechii egipteni au realizat incredibilele lor lucrări de piatră, susținând și mai mult ideea unei tehnologii pierdute.
