Deși alegerile recente din Țările de Jos, Germania și Marea Britanie au părut să ofere un respiro pentru partidele moderate, influența dreptei radicale continuă să crească în întregul continent.

În ultimele cicluri electorale, alegătorii europeni au transmis, pentru o vreme, un mesaj încurajator pentru politicienii de centru. Chiar dacă Donald Trump a revenit la Casa Albă, valul populist asociat cu mișcarea MAGA a întâmpinat dificultăți în Europa. În Marea Britanie, Franța, Germania, Țările de Jos, România și în alegerile pentru Parlamentul European, candidații mainstream au reușit să învingă formațiunile naționaliste și populiste aflate la extremele spectrului politic.

„Există încă o majoritate centristă în favoarea unei Europe puternice, iar acest lucru este crucial pentru stabilitate”, declara președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, după alegerile europene de anul trecut. „Cu alte cuvinte, centrul rezistă.”

La aproape un an și jumătate distanță, realitatea pare însă mai puțin sigură.

În prezent, formațiunile de dreapta radicală conduc în sondaje în Franța, Marea Britanie și chiar Germania. Premierul britanic Keir Starmer se confruntă cu un nivel de aprobare de doar 21%, în timp ce președintele francez Emmanuel Macron se situează la 11%. Atmosfera politică din Franța este atât de apăsătoare încât furtul spectaculos produs în toamnă la Muzeul Luvru a fost interpretat de unii comentatori drept simbol al incapacității statului de a-și gestiona problemele, scrie Politico.

Chiar și conservatorii europeni care o susțin pe von der Leyen se bazează tot mai des pe voturile parlamentarilor din dreapta radicală pentru a-și trece proiectele prin legislativul european. Un centrist nemulțumit a comparat situația cu modul în care politicienii germani ai anilor ’30 au permis ascensiunea lui Adolf Hitler.

În acest context, partidele populiste se poziționează ca alternativele naturale pentru cei care cer schimbare. De partea lor ar putea veni și sprijinul administrației Trump: noua Strategie de Securitate Națională a Statelor Unite anunță deschis intenția Washingtonului de a încuraja „rezistența” față de corectitudinea politică din Europa, în special pe tema migrației, și de a sprijini formațiuni numite „patriotice”. Trump însuși a afirmat că va susține candidați care, în opinia sa, pot orienta Europa „în direcția corectă”.

În următorii patru ani, harta politică occidentală ar putea trece prin cea mai amplă transformare de după Războiul Rece. Efectele asupra politicii globale — de la comerț la securitate — riscă să fie considerabile.

Will Marshall, reprezentant al Progressive Policy Institute, consideră că strategia administrației Trump urmărește o polarizare maximă care „golește centrul politic”. „Partidele tradiționale de stânga și de dreapta, dominante în epoca postbelică, s-au slăbit”, afirmă el. „Revolta naționalistă și populistă este îndreptată împotriva lor.” Nicăieri această schimbare nu este mai vizibilă decât în Marea Britanie.

Marea Britanie și noua forță politică

În Jaywick Sands, una dintre cele mai sărace zone din Anglia, sprijinul pentru partidul Reform UK, condus de Nigel Farage, a devenit puternic. Comunitatea construită inițial ca stațiune balneară este astăzi un simbol al declinului socioeconomic, iar pentru unii locuitori Farage reprezintă o voce care le înțelege frustrarea — în special în privința imigrației.

Potrivit sondajelor, Farage ar avea chiar șanse reale de a deveni prim-ministru dacă alegerile ar avea loc astăzi, deși următorul scrutin general este programat abia în 2029. O inversare remarcabilă, având în vedere că, în 2024, Partidul Laburist al lui Starmer câștigase una dintre cele mai mari victorii electorale din istoria recentă.

În stânga laburiștilor, Partidul Verzilor începe și el să urce în sondaje sub conducerea unui nou lider care se autodefinește „eco-populist”.

Franța și Germania — centrul se fragmentează

Președintele Macron a încercat să contracareze ascensiunea extremei drepte convocând alegeri anticipate pentru Adunarea Națională. Strategia s-a întors împotriva lui: rezultatul a fost un parlament blocat, incapabil să avanseze reforme majore. Popularitatea lui Macron a scăzut dramatic, iar partidul său nu mai dispune de sprijinul unei structuri politice tradiționale.

În Germania, victoria cancelarului Friedrich Merz nu a adus stabilitatea politică sperată. Coaliția fragilă pe care o conduce este vulnerabilă, iar Alternative für Deutschland (AfD) a obținut cel mai bun scor al unei formațiuni de extremă dreaptă în Germania postbelică. Chiar și încercarea lui Merz de a adopta o retorică mai dură privind migrația pare să fi consolidat susținerea pentru AfD.

Nemulțumirea alegătorilor

Un studiu Ipsos, realizat în rândul a 10.000 de alegători din nouă țări, arată că 45% dintre respondenți sunt nemulțumiți de modul în care funcționează democrația. Nivelul de frustrare este chiar mai ridicat în rândul celor care votează la extreme. Motivele principale: costul vieții, migrația, criminalitatea și efectele post-pandemie.

Un factor cheie este incapacitatea guvernelor centriste de a investi în soluții pentru aceste probleme, după ani marcați de criza financiară din 2008 și pandemia COVID-19.

Inegalitatea, o problemă structurală

Economistul Joseph Stiglitz avertizează că lumea se confruntă cu o „urgență a inegalității”. Regiunile prospere s-au refăcut mai repede după crize, în timp ce zonele sărace au rămas în urmă, alimentând sentimentul de abandon și orientarea spre partide radicale.

În Marea Britanie, de exemplu, voturile pentru Brexit s-au corelat cu zone în care veniturile sunt mai mici, spre deosebire de centrele urbane bogate dominate de lanțuri precum Pret a Manger — simboluri ale unei economii care funcționează pentru un anumit tip de populație.

Migrația — tema centrală a populismului

În ultimii ani, migrația a redevenit un subiect central, atât în Marea Britanie, cât și în Germania. Traversările Canalului Mânecii cu bărci mici au atins niveluri record, iar dezbaterile publice sunt marcate de temeri privind identitatea culturală.

Documentele recente ale administrației Trump merg și mai departe, evocând teorii conspiraționiste precum „marea înlocuire” și susținând că Europa se confruntă cu o „ștergere civilizațională”.

Simboluri ale declinului încrederii

În Franța, furtul bijuteriilor coroanei din Luvru a devenit, pentru mulți, un simbol al unui stat depășit de propria responsabilitate. În Marea Britanie, revoltele izbucnite după o crimă prezentată eronat pe rețelele sociale au amplificat tensiunile existente.

În multe dintre aceste comunități, publicul nu se mai informează din surse tradiționale precum BBC, optând în schimb pentru alternative precum GB News sau platforme online.

Există motive de optimism?

Există și exemple în care formațiunile populiste s-au moderat odată ajunse la guvernare, precum partidul condus de Giorgia Meloni în Italia. De asemenea, sistemele electorale din Franța, Germania sau Marea Britanie pot pune obstacole în calea partidelor radicale.

Totuși, pentru partidele de centru, provocările rămân profunde, iar anul următor aduce noi teste electorale — de la scrutinul din Ungaria, la alegerile regionale din Germania și posibile noi alegeri în Franța.

Nigel Farage, vorbind la un recent miting Reform UK, spunea că se așteaptă să cunoască „și mai mulți” lideri europeni după următorul ciclu electoral. Evoluțiile politice din următorii ani i-ar putea confirma intuiția.