Abe, în vârstă de 67 de ani, a fost liderul Partidului Liberal Democrat. Primul său mandat de prim-ministru a durat un an, acesta demisionând brusc în anul 2007. Însă, a revenit pentru un nou mandat în anul 2012 şi a rămas la putere până în anul 2020, când a demisionat din cauza problemelor de sănătate.

Japonia se afla în recesiune când Abe şi-a început cel de-al doilea mandat, iar politica sa economică a fost construită pe relaxarea monetară, pe stimularea fiscală şi pe reforme structurale.

De asemenea, el a monitorizat recuperarea Japoniei după un cutremur masiv şi un tsunami în Tohoku în anul 2011, care a omorât circa 20.000 de oameni şi care a provocat dezastrul nuclear de la Fukushima.

Ascensiunea lui Shinzo Abe

În calitate de fiu al fostului ministru de Externe Shintaro Abe şi nepot al fostului prim-ministru Nobusuke Kishi, Shinzo Abe făcea parte din „regalitatea” politică.

A fost ales pentru prima dată în Parlament în anul 1993, iar în anul 2005 a devenit membru al guvernului, atunci când premierul Junichiro Koizumi l-a numit secretarul şef al cabinetului.

S-a bucurat de o ascensiune rapidă, devenind, în 2006, cel mai tânăr prim-ministru japonez de după cel de-al Doilea Război Mondial.

Partidului Liberal Democrat (LDP) a pierdut alegerile din camera superioară în luna iulie a anului 2007, iar în septembrie 2007 şi-a anunţat demisia din pricina bolii de care suferea.

În 2012, Abe s-a întors ca prim-ministru, afirmând că a învins boala cu ajutorul medicamentelor.

A fost reales în 2014 şi 2017, devenind cel mai longeviv premier al Japoniei.

Popularitatea sa a fluctuat, însă a rămas în mare parte necontestată din pricina influenţei sale în LDP, care şi-a modificat regulile pentru a-i permite să servească un al treilea mandat ca lider de partid.

Conservatorii văd constituţia, care a fost elaborată de SUA, ca un memento al înfrângerii umilitoare a trupelor japoneze în al Doilea Război Mondial.

Opiniile sale naţionaliste au provocat tensiuni cu China şi Coreea de Sud, în special după vizita sa din anul 2013 care a avut loc la altarul Yasukuni din Tokyo, un sit controversat legat de militarismul japonez înainte şi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

De asemenea, vizitele repetate la altar au stârnit tensiuni în rândul stângii din Japonia, care a considerat că Abe încearcă să muşamalizeze atrocităţile japoneze din timpul războiului.

Dorinţa sa de a revizui constituţia „pacifistă” a Japoniei, care interzice ţării să folosească forţa militară pentru a rezolva disputele internaţionale, a rămas neîmplinită.

Totodată, nu a reuşit să asigure recuperarea Teritoriilor de Nord, un lanţ de insule disputate în largul prefecturii de nord a Hokkaido, care sunt revendicate atât de Japonia, cât şi de Rusia.

Demisia şi moartea

Anunţul demisiei lui Abe din 28 august 2020 a provocat o luptă internă între coaliţia LDP, fiindcă el a refuzat să numească un succesor.

În cele din urmă, a fost numit Yoshihide Suga, un politician veteran şi membru al cabinetului.

Însă, Abe a continuat să deţină controlul asupra politicii interne din Japonia, chiar şi după ce Suga a fost înlocuit de actualul prim-ministru Fumio Kishida.