Ascensiunea AUR: Analiza sociologică a unui partid ajuns la 40% în sondaje și a profilului votanților săi

O cercetare detaliată, semnată de sociologii Mircea Comșa și Bogdan Voicu și publicată de Fundația Friedrich Ebert (FES), analizează transformarea spectaculoasă a Alianței pentru Unitatea Românilor (AUR) dintr-o formațiune politică periferică în ceea ce se profilează a fi principala forță politică a țării. Studiul oferă o radiografie complexă a profilului votanților, a originilor electorale și a temerilor care stau la baza acestui fenomen politic fără precedent din ultimii ani.

Un cercetător explică condițiile prin care partidul AUR mai poate crește în sondaje. FOTO: Mediafax

În mai puțin de cinci ani, Alianța pentru Unitatea Românilor a cunoscut o evoluție electorală rapidă, trecând de la un scor subunitar la alegerile locale din 2020 la o cotă de 35-40% în intențiile de vot până la sfârșitul anului 2025, conform studiului „Fenomenul AUR și reconfigurarea electoratului românesc”, lansat de Friedrich-Ebert-Stiftung România. Această ascensiune fulminantă nu poate fi înțeleasă doar prin prisma dinamicii interne, ci trebuie contextualizată la nivel european, unde partidele de extremă-dreaptă au înregistrat creșteri accelerate, alimentate de crizele suprapuse din ultimii ani: pandemia de COVID-19, inflația galopantă și războiul de la granița continentului, care au erodat încrederea în partidele tradiționale. George Simion a evoluat de la un politician stângaci în 2019 la liderul principalei forțe politice din sondaje, ridicând întrebări privind o potențială cooptare a formațiunii sale la guvernare.

Interviu cu Mircea Comșa, co-autor al studiului „Fenomenul AUR și reconfigurarea electoratului românesc”

Într-un interviu pentru „Adevărul”, sociologul Mircea Comșa, co-autor al studiului FES, a explicat dacă formațiunea poate crește mai mult și cum ar arăta o guvernare cu participarea AUR.

Adevărul: Se mai poate extinde electoratul AUR până la următoarele alegeri?

Mircea Comșa: Cel mai probabil, zona de 38-40% reprezintă plafonul realist pentru AUR ca partid de sine stătător, intenția de vot stabilizându-se în jurul acestor valori spre finalul anului 2025 și menținându-se și în prezent. Creșterea cea mai abruptă s-a produs în segmentul cu educație scăzută, unde AUR și-a dublat practic simpatizanții între decembrie 2024 și mai 2025. Mai există o rezervă de creștere, probabil în celelalte partide suveraniste precum SOS România și POT. Anumiți factori ar putea contribui la depășirea pragului de 40%: (1) o asociere mai strânsă între AUR și Călin Georgescu, (2) continuarea erodării votului pro-PSD, (3) o recesiune economică severă, (4) rămânerea în opoziție și (5) o extindere a războiului din Ucraina.

Pe măsură ce se apropie de putere, AUR riscă să devină el însuși „Sistemul”. Cum va reacționa electoratul antisistem?

Da, este o tensiune reală, mai ales că unii reprezentanți AUR au făcut deja parte din Sistem. Experiența altor țări sugerează că partidele antisistem plătesc un „cost al guvernării” mai mare, deoarece promit ruptura cu sistemul și dezamăgesc mai repede când ajung să-l administreze. Cel mai probabil, după intrarea la guvernare, suportul pentru AUR va tinde să se reducă treptat, în special în segmentul pur protestatar, care este cel mai volatil. Nucleul identitar, în schimb, este mult mai greu de clintit.

Cum estimați că se poate schimba comportamentul AUR în eventualitatea ajungerii la guvernare?

Predicțiile aici sunt mai degrabă speculative. Partidele radicale ajunse la guvernare merg de obicei în una din două direcții: ori se „domesticesc” prin moderare pragmatică pentru a păstra puterea, ori încearcă să modeleze instituțiile după propria imagine. Care dintre acestea se va întâmpla depinde mult de coaliția în care intră, de constrângerile europene și de coeziunea internă a partidului, unde AUR a arătat deja unele fisuri.

AUR a câștigat mult în diaspora, un electorat anterior fidel PDL, apoi PNL, apoi USR. Cât de capabil este partidul să fidelizeze acest electorat?

Cred că AUR poate fideliza diaspora pentru unul-două mandate, nu mai mult. Votul diasporei este structural punitiv și volatil, iar oamenii votează mai ales împotriva puterii de acasă, mai ales dacă percepțiile lor sunt negative și schimbările nu corespund așteptărilor. Datele arată că susținerea pentru AUR în diaspora provine aproape integral din votanți noi la fiecare ciclu (în jur de 90%), iar fidelitatea lor este scăzută: dintre cei care au votat AUR în diaspora în 2020, doar circa 23% au rămas cu AUR în 2024, restul migrând în bună parte spre SOS România. Aceasta este exact logica prin care diaspora a trecut de la PDL la PNL, apoi la USR: căutarea perpetuă a celei mai credibile alternative antisistem. Iar dacă AUR ajunge el însuși „puterea de acasă”, aceeași logică punitivă se poate întoarce împotriva lui.

Votanții AUR au o părere mai bună despre comunism, dar și încredere mare în Biserică – persecutată de comunism – și votează un partid cu retorică legionară. Cum interpretați această dihotomie?

Românii, în general, au o încredere mare în Biserică, fiind singura instituție unde o încredere mai mare se asociază cu o probabilitate de vot mai mare pentru AUR. Totuși, Biserica este doar unul dintre pilonii votului pro-AUR. Electoratul nu este o persoană unică; estimările din sondaje sunt tendințe agregate. O parte a alegătorilor cumulează nostalgia față de comunism și încrederea în Biserică, ceea ce nu este o contradicție logică. Ambele exprimă, în fond, aceeași nevoie de ordine, autoritate și o identitate stabilă într-o lume percepută ca haotică. Despre „retorica legionară”, nu am avut indicatori pentru a măsura percepția votanților, deci nu putem trage concluzii.

Ce arată studiul?

Potrivit studiului, „Alianța pentru Unitatea Românilor (AUR) a trecut în mai puțin de cinci ani de la un scor de sub 1% la alegerile locale din 2020 la poziția de principală forță politică în intențiile de vot de la nivel național, cu un scor de 35‐40% la finele anului 2025”. Ascensiunea nu poate fi înțeleasă doar prin prisma dinamicii politice interne, ci trebuie plasată într-un context european mai larg, unde crizele succesive au dus la creșterea în sondaje a partidelor de extremă-dreapta.

Contextul intern a jucat un rol la fel de important, autorii menționând că în România „terenul a fost pregătit de cvasiabsența unui spațiu de opoziție credibilă timp de mai mulți ani, de guvernarea comună PSD‐PNL, care a eliminat practic diviziunea majoritate‐opoziție, și de un discurs antisistem care, cultivat inițial de alte partide, a fost preluat și radicalizat de AUR”. Astfel, partidul condus de George Simion nu a inventat un limbaj politic complet nou, ci a preluat și amplificat un mesaj de contestare a clasei politice, transformându-l într-un brand electoral coerent și atractiv.

Pentru a ajunge la aceste concluzii, sociologii Mircea Comșa și Bogdan Voicu au utilizat o gamă variată de surse și metode de cercetare: „folosim analiza datelor secundare: date oficiale AEP la nivel de secție de vot, indicatori UAT de la INSSE, MEC și MDLPA și microdate de sondaj furnizate de IRES, MKOR și Verifield”. Analiza acestor date a fost realizată prin tehnici statistice avansate, precum inferența ecologică, modelele multinivel și analiza cluster.

Profilul socio-demografic al susținătorilor AUR

Unul dintre obiectivele centrale ale cercetării este conturarea profilului socio-demografic al electoratului AUR, iar abstractul studiului arată că „profilul socio‐demografic al electoratului AUR este relativ bine conturat. Susținerea este mai ridicată în rândul bărbaților decât al femeilor, atinge maximum pe segmentul adulților activi (34‐40 de ani), iar nivelul de educație funcționează ca cel mai puternic predictor: cu cât nivelul de educație formală este mai ridicat, cu atât probabilitatea de a vota AUR este mai mică”.

Dintre toate variabilele analizate, studiile superioare se dovedesc a fi cel mai puternic factor de reducere a șanselor de a susține partidul. În ceea ce privește evoluția în timp a bazei electorale, cercetarea evidențiază o schimbare notabilă pe parcursul anului 2025, când „AUR și‐a extins baza de susținători mai ales pe segmentul cu nivel mediu de educație, ceea ce indică o „normalizare” progresivă a mesajului populist”. Acest proces poate fi interpretat ca o lărgire a apelului partidului dincolo de nucleul său inițial.

Dintr-o perspectivă geografică, expansiunea AUR urmează un model de difuzie: „succesul inițial concentrat în zone periferice (Moldova, Bucovina, Dobrogea) s‐a extins treptat, ajungând practic să acopere întreaga hartă rurală a României, mai puțin marile centre urbane și Transilvania”. Această dinamică arată cum partidul a reușit să pătrundă progresiv în teritorii noi, consolidându-și prezența în mediul rural, care pare să fie terenul său cel mai fertil. Difuzia teritorială este legată de capacitatea partidului de a răspunde unor nemulțumiri locale și de a construi rețele de susținere în zonele defavorizate sau periferice.

Înțelegerea creșterii explosive a AUR necesită și o analiză a provenienței voturilor sale, iar studiul identifică două surse principale: „mobilizarea foștilor non‐votanți (peste 750.000 de voturi noi la alegerile din 2024) și transferul de voturi dinspre PSD, sursa cea mai consistentă și mai stabilă de creștere”. Cercetarea arată că acest fenomen reflectă o migrație a unor categorii sociale nemulțumite de oferta politică tradițională: „la alegerile din 2020, aproximativ jumătate din voturile AUR proveneau de la fostul electorat PSD, tendința semnalată continuând și în 2024”.

„Profilul simpatizanților AUR este cel mai omogen și mai stabil dintre toate profilurile partidelor analizate”

Analiza cluster realizată de sociologi relevă un fapt esențial: „profilul simpatizanților AUR este cel mai omogen și mai stabil dintre toate profilurile partidelor analizate, ceea ce sugerează că avem de‐a face cu un electorat deja structurat, nu cu un val difuz de protest”. Astfel, studiul contrazice percepția că AUR ar fi un simplu vehicul al nemulțumirii conjuncturale, arătând că partidul a reușit să construiască o comunitate politică coerentă, cu o identitate proprie și loială. Acest electorat omogen și stabil oferă partidului predictibilitate și capacitate de mobilizare, transformându-l dintr-un actor episodic într-un competitor durabil, ceea ce diferențiază AUR de alte formațiuni populiste efemere și explică scorul său ridicat în sondaje.

Electoratului AUR îi este mai frică de corupție și impozite, decât îi este de Rusia

Dincolo de datele demografice, studiul pătrunde în universul atitudinal al votanților AUR, descoperind o criză profundă de încredere în instituțiile statului și în mecanismele democrației liberale. „La nivel atitudinal, electoratul AUR este definit de o criză profundă de încredere în instituțiile statului și în mecanismele democrației liberale. Nivelurile de încredere în Parlament, Guvern, justiție, mass‐media și instituțiile financiare sunt foarte scăzute, singura instituție care funcționează ca reper de legitimitate fiind Biserica”, se arată în studiu.

Neîncrederea generalizată se reflectă într-o viziune sumbră asupra direcției în care se îndreaptă țara, votanții AUR apreciind mai frecvent că România merge într-o direcție greșită, având în același timp „o părere mai pozitivă despre perioada comunistă și manifestând o preferință mai redusă pentru valorile democratice liberale”. În ceea ce privește temerile, cercetarea identifică o ierarhie specifică: „frica de corupție și de impozite mai mari este mai pregnantă decât la restul populației, în timp ce frica de Rusia și de izolarea internațională este semnificativ mai redusă”. Această diferență de percepție față de restul populației poate fi pusă în legătură cu discursul pro-sovietic al unor lideri și cu o orientare geopolitică mai puțin occidentală a acestui segment electoral.

Catalizatorii creșterii după alegerile din 2024

Alegerile din decembrie 2024 au marcat un punct de cotitură în evoluția AUR. Studiul notează că „scorul de 18% obținut de AUR la alegerile parlamentare din decembrie 2024 a fost parțial atenuat de prezența a două partide concurente pe același culoar suveranist: SOSRO și POT”. Explozia ulterioară a intenției de vot spre 35-40% în cursul anului 2025 este însă explicată de o convergență de factori care au catalizat această ascensiune fulminantă.

Potrivit studiului, „explozia intenției de vot spre 35‐40% din 2025 reflectă convergența mai multor factori: anularea de către Curtea Constituțională a primului tur al alegerilor prezidențiale din noiembrie 2024 – un eveniment perceput de o parte semnificativă a populației ca o intervenție a elitelor împotriva voinței populare –, scorul foarte mare obținut de George Simion în primul tur al alegerilor prezidențiale reluate în mai 2025, care l‐a plasat detașat în fruntea candidaților și a transformat AUR dintr‐un partid de protest într‐o forță cu aură reală de putere, și scăderea popularității SOSRO și POT pe fondul unor scandaluri interne”. Acești factori, combinați, au creat un efect de bulgăre de zăpadă care a transformat AUR într-un competitor serios pentru guvernare.

Un capitol distinct al cercetării este dedicat comportamentului electoral al românilor din afara țării, care urmează o logică distinctă față de electoratul din țară. Studiul precizează că „votul românilor din afara țării urmează o logică distinctă: cu o motivație predominant punitivă față de elitele politice din țară, electoratul diasporei este mai fluid și mai volatil. În diaspora, susținerea pentru AUR provine aproape integral din voturi noi la fiecare ciclu electoral, fidelizarea pe termen lung fiind relativ redusă”. Astfel, diaspora rămâne un teren fertil pentru discursul populist, dar și unul instabil, în care partidele trebuie să lupte pentru fiecare vot în parte la fiecare scrutin, fără a se putea baza pe loialități solide. Această volatilitate a electoratului din diaspora contrastează cu omogenitatea și stabilitatea observate în rândul votanților din țară, indicând faptul că motivațiile și atașamentul față de partid diferă semnificativ în funcție de mediul de rezidență. Pentru AUR, diaspora reprezintă astfel atât o oportunitate de creștere, cât și un risc de pierdere a voturilor în scrutinurile viitoare.