Deși calculele oficiale prevăd, fie și modest, o creștere a economiei ruse în acest an, o imagine mai clară și mai realistă poate fi obținută prin intermediul statisticilor feroviare: acestea arată că volumul încărcăturilor a coborât la un minim istoric. Prăbușirea reflectă criza deja în curs în sectoarele civile — extracția cărbunelui, metalurgia, construcția de automobile și de mașini, precum și construcțiile rezidențiale. Aceste date indică faptul că are loc o scădere frontală, adică bruscă și simultană, a producției în 20 dintre cele 24 de ramuri principale. În același timp, Banca Rusiei încă insistă asupra faptului că nu există semne de recesiune și afirmă că economia este doar supraîncălzită, notează The Insider .

Vagoanele și liniile se golesc

Căile Ferate Ruse transportă din ce în ce mai puține mărfuri. În primele nouă luni ale anului 2025, volumul de încărcare a scăzut cu aproape 7%, adică cu 60 de milioane de tone. Cum capacitatea de încărcare a unui vagon mediu este puțin sub 100 de tone, ne putem imagina 600 de mii de vagoane goale. Având o lungime de 14 metri fiecare, aceste vagoane goale ar forma un tren lung de 8400 de kilometri — de la Moscova până la Oceanul Pacific.

În același timp, anul trecut a fost deja înregistrat cel mai scăzut nivel de încărcare din 2010 încoace. Dacă la finalul anului 2025, volumul va scădea cu 6,2% sau mai mult, va fi atins un minim istoric. Masa totală a mărfurilor transportate de Căile Ferate Ruse (RJD) va fi cea mai mică din 2003. Nici măcar transportul cu containere nu a rezistat, deși, după cum remarcă economistul Farid Husainov, „în toți anii trecuți continuase să crească, indiferent de circumstanțe”. Chiar și anul trecut, transportul de containere crescuse cu 6%, iar în primele trei trimestre ale lui 2025, RJD constată o scădere de 4%.

Totuși, declinul nu este unul uniform: pe rutele interne — o scădere de 5,1%, iar pe cele de export — o creștere de 7,8%. Transportul containerizat, ca și cel feroviar în general, se orientează tot mai mult spre export. La fiecare două containere interne revine mai mult de unul destinat exportului. În celelalte tipuri de transport, ponderea exporturilor crește, de asemenea.

Cel mai serios s-au redus transporturile containerizate de automobile (cu 42%) și de alte mașinării (cu 17%). În același timp, transportul principalelor mărfuri containerizate — substanțe chimice, îngrășăminte, bunuri industriale și produse metalice (elemente de fixare) — s-a menținut relativ stabil, deși și aici se observă o ușoară scădere. Pentru mărfurile din lemn și hârtie se înregistrează o creștere modestă.

Nu mai e nimic de încărcat

În mod tradițional, peste trei sferturi din volumul de încărcare al Căilor Ferate Ruse este asigurat de „marele șase”: cărbune, petrol și produse petroliere, minereuri de fier și mangan, materiale de construcții, îngrășăminte și metale feroase. În 2025, doar într-una dintre aceste categorii (îngrășămintele) se observă o ușoară creștere; în trei — un declin moderat, iar în alte două (materiale de construcții și metale feroase) — o prăbușire veritabilă.

Per ansamblu, dintre cele 15 grupe de mărfuri identificate de RJD, doar două prezintă o dinamică pozitivă în acest an: pe lângă îngrășăminte, este vorba despre minereurile neferoase și materiile prime sulfuroase.

Cel mai mult a scăzut încărcarea de fier vechi (cu 35%) și de metale feroase (cu 17%), de cereale (cu 27%), de materii prime industriale (cu 18%) și de cocs (cu 16%). Încărcarea acestor mărfuri, precum și a cimentului (–13,8%) și a materialelor de construcții (–13,1%), s-a redus atât de brusc încât acest lucru indică o criză evidentă.

În categoriile „cărbune rocă”, „petrol și produse petroliere”, „minereuri de fier și mangan”, „substanțe chimice și sodă”, „mărfuri din lemn”, scăderea încărcăturii este moderată — între 1% și 6% față de anul precedent.

În termeni absoluți, mai mult de jumătate din întreaga reducere a volumului de încărcare se răsfrânge asupra a patru grupe: materiale de construcții, petrol și produse petroliere, metale feroase și cărbune de piatră. Deoarece cărbunele și hidrocarburile dețin o pondere mare în transporturi, chiar și o scădere nu foarte accentuată (–2,8% la cărbune și –5,4% la petrol și produse petroliere) a avut un efect semnificativ. Materialele de construcții și metalele feroase au o pondere mai mică, dar activitatea acestor sectoare s-a redus mult prea brusc.

S-a dus vremea șantierelor

Între ianuarie și septembrie, căile ferate au preluat cu 11,4 milioane de tone mai puține materiale de construcții și cu 2,5 milioane de tone mai puțin ciment decât în aceeași perioadă a anului 2024. De unde provine această scădere a încărcăturilor? După cum arată datele Rosstat, cauza este reducerea producției. În primele nouă luni, în Rusia s-a produs cu 8,7% mai puțin ciment și cu 5,6% mai puțin beton. Scăderea producției diferitelor tipuri de cărămizi a fost între 6% și 13%, iar pentru tipurile de plăci ceramice — între 5% și 24%.

De ce să mai produci materiale de construcții în același volum, dacă livrarea de locuințe în acest an este cu 5,3% mai mică decât anul trecut, iar numărul noilor proiecte de construcție a scăzut cu 16%? În Moscova și regiunea Moscovei indicatorii pentru noile șantiere sunt și mai slabi — minus 31% și respectiv minus 32%. Prin urmare, peste un timp, și datele privind finalizarea locuințelor vor arăta o scădere la fel de accentuată.
Suma totală a creditelor ipotecare acordate s-a redus cu 33% (de la an la an). În același timp, numărul creditelor acordate a scăzut și mai mult — cu 44%. Asta înseamnă că valoarea medie a unui credit a crescut. Piața s-a restrâns în principal pe seama tranzacțiilor cu bugete mici. Dintre creditele acordate, 74% reprezintă ipoteci cu sprijin de stat.

În cei patru ani de existență a programului de ipotecă preferențială în masă, guvernul federal a cheltuit peste 2,5 trilioane de ruble pentru subvenționarea dobânzilor. Aproximativ jumătate din această sumă a mers către bănci și dezvoltatori imobiliari, iar cealaltă jumătate — către beneficiarii creditelor preferențiale, în număr de circa 10 milioane de persoane (3,5 milioane de credite acordate familiilor de aproximativ trei persoane). Câștigul net al fiecăruia dintre acești 10 milioane a fost de aproximativ 125 de mii de ruble. Ceilalți 135 de milioane de ruși au contribuit, de facto, în medie cu câte 17 mii de ruble de persoană — inclusiv copii, pensionari și persoane fără loc de muncă. În același timp, sume uriașe de capital au fost redirecționate către construcțiile rezidențiale, din sectoare unde ar fi putut genera profit chiar și fără subvenții de stat — de pildă, comerțul angro, serviciile pentru afaceri și altele.

Acum, când ipoteca preferențială a fost în mare parte redusă, bula imobiliară se dezumflă, dar lent. Prin urmare, dinamica negativă din sectorul construcțiilor va continua.

Rafinăriile, în reparații

În cazul petrolului și produselor petroliere, declinul transporturilor feroviare este relativ mic — 5,4%. Totuși, asta înseamnă 8,4 milioane de tone, adică 14% din volumul total al scăderii încărcăturii.

„Din cauza lucrărilor de reparații la rafinării, livrările de produse petroliere s-au redus”, explică RJD, omițând însă faptul că acest lucru se datorează distrugerilor provocate de dronele ucrainene. După cum a relatat anterior The Insider, în primele nouă luni ale anului, Ucraina a efectuat 45 de atacuri reușite asupra a 22 de întreprinderi de rafinare sau depozitare a petrolului (18 lovituri între 1 ianuarie și 31 martie; 27 între 1 iunie și 30 septembrie). Experții estimează o scădere a volumului de rafinare între 10% și 17%.

Rosstat dezvăluie doar indicele de producție pentru „cocs și produse petroliere”. În perioada ianuarie – septembrie 2025, acest indicator agregat a scăzut cu 0,5%. În același timp, pentru cocs sunt disponibile date în termeni fizici: acestea arată că producția sa a scăzut cu 7%. Cu alte cuvinte, în ceea ce privește cocsul este mai proastă decât cea a „cocsului și produselor petroliere”, ceea ce înseamnă că, pentru produsele petroliere propriu-zise, dinamica trebuie să fie mai bună sau chiar pozitivă.

Cum s-a prăbușit oțelul

Încărcătura de fier, fontă și oțel în trenurile RJD a scăzut cu un nivel critic de 17%. De ce atât de mult? Rosstat notează că producția metalurgică (inclusiv metale feroase și neferoase) a scăzut cu 3,7% după primele nouă luni. Pentru toate produsele specifice — fontă, tablă laminată, țevi — producția a scăzut, cea mai mare scădere fiind la oțel, cu 15%.

Anul trecut a fost desemnat „cel mai slab an pentru metalurgie” — producția de oțel a scăzut cu 6,6%, până la cel mai scăzut nivel din ultimii șapte ani. Acum, analiștii din industrie cataloghează drept criză situația din metalurgia feroasă și chiar o „furtună perfectă”. Cererea de oțel scade atât pe piața internă, cât și pe cea externă. În primul an de război, oțelul rusesc a fost supus sancțiunilor Uniunii Europene — principalul cumpărător extern. Drept urmare, în 2023 exporturile au scăzut cu mai mult de o treime. În plus, exporturile către China s-au redus aproape la jumătate. Totodată, pe piața mondială, de câțiva ani, se desfășoară un război al prețurilor, provocat de dumpingul masiv al companiilor chineze.

În China, bula imobiliară a explodat după falimentul celui mai mare dezvoltator, Evergrande. În același timp, capacitățile companiilor metalurgice chineze nu au dispărut; ele continuă să furnizeze jumătate din oțelul mondial, iar proprietatea de stat le impune o logică prin care este mai bine să vândă cu pierdere decât să reducă producția neprofitabilă.

Foto: Evgheni Pavlenko / Kommersant

Aproape 45% din capacitățile întreprinderilor rusești de metalurgie feroasă erau inițial orientate către piața externă, potrivit agenției „Ruskaia Stal”. Totuși, anul acesta aceasta prognozează o creștere modestă față de aceste minime — cu 2,5%.

Scăderea pe piața internă este direct legată de reducerea cererii din partea constructorilor, acest sector reprezentând 78% din consumul de metale al Rusiei. Un alt consumator important de oțel este industria de mașini, în special industria auto, unde producția se contractă, de asemenea.

Cărbune vândut pe pierdere

După prăbușirea sectorului construcțiilor, firește, urmează scăderea producției de oțel. Cu cât se produce mai puțin oțel, cu atât este necesar mai puțin cărbune pentru cocs. Rezultatul: în ansamblu, producția de cărbune în 2025 nu s-a modificat, dar pentru cărbunele pentru cocs a scăzut cu 9,1%. Cărbunele pentru cocs reprezintă aproximativ un sfert din totalul extracției din Rusia, însă problemele industriei cărbunelui nu se limitează la acest segment.

Industria cărbunelui traversează o criză deja pentru al doilea an. Ministerul Energiei prognozează că, până la sfârșitul anului, pierderea totală a întreprinderilor va ajunge la 300 de miliarde de ruble, aproape de trei ori mai mult decât anul trecut.

Este interesant că dinamica extracției de cărbune diferă de la o regiune la alta: în Kuzbass producția scade, iar în Extremul Orient crește. Bazinul Kuznecik este deosebit de dependent de piața internă: aici se concentrează extracția cărbunelui pentru metalurgie — cumpărătorii străini sunt departe, iar căile ferate care duc spre est sunt supraîncărcate.

Subîncărcare în condiții de supraîncălzire

Astfel, volumul de încărcare a scăzut, dar un alt indicator important — traficul de marfă în tone-kilometri tarifare — a scăzut doar cu 1,7%. Asta înseamnă că masa mărfurilor transportate a scăzut, dar distanța medie de transport a crescut. Transporturile pe distanțe scurte scad mai mult decât cele pe distanțe lungi. Aceasta se datorează faptului că primele reflectă mai mult cererea internă, iar cele din urmă sunt legate de export. Piețele interne se contractă, în timp ce Transsiberianul, BAM, punctele de trecere la granița cu China și porturile din Pacific încă sunt încărcate.

Transporturile feroviare către China sunt practic unidirecționale: din Rusia, între ianuarie și septembrie, au fost exportate 28,6 milioane de tone de mărfuri, iar în ambele sensuri, împreună, 30,4 milioane de tone. Adică din China în Rusia au fost importate doar 1,8 milioane de tone. Exportul către est reprezintă ultima șansă pentru multe întreprinderi, deoarece pe piața internă se înregistrează tot mai frecvent pierderi, anulări de proiecte și reducerea livrărilor. În plus, de la începutul anului viitor este așteptată o majorare a TVA.

Până și din datele oficiale ale Rosstat, se observă o scădere constantă a producției industriale. „În limbajul economiștilor, ceea ce se întâmplă în industria rusă se numește «prăbușire frontală»”, amintește economistul Serghei Aleksashenko. „Conform datelor Rosstat, după primele nouă luni, «toți dansează (adică scad față de primele nouă luni ale anului trecut)!», cu excepția producătorilor de bunuri din tutun, textile și a sectoarelor unde statistica ascunde producția militară”.

„Industria se află la granița dintre stagnare și declin”, scrie Centrul Rus de Analiză Macroeconomică și Prognoză pe Termen Scurt (ȚMAKP). „Nivelul producției scade deja pentru a patra lună consecutiv, cu o medie de 0,3% pe lună”. Analiștii centrului numesc acest fenomen „dinamică de aproape-stagnare” și constată „existența riscurilor de alunecare în recesiune”.

Dintre cele 24 de tipuri de industrii prelucrătoare, o dinamică pozitivă se observă doar în cazul produselor din tutun și textile, precum și în segmentele legate de complexul militar: produse farmaceutice și materiale medicale, produse metalice finite, calculatoare, echipamente electronice și optice, mijloace de transport, precum și reparația și întreținerea mașinilor și echipamentelor.

Totuși, Banca Rusiei nu consideră că industria rusă traversează o prăbușire frontală. În octombrie, președinta Băncii Centrale, Elvira Nabiullina, a redus rata-cheie de la 17% la 16,5% și a declarat că economia „iese dintr-o stare de supraîncălzire severă”. Într-un discurs ținut în Duma de Stat, ea a afirmat că nu există nici semne de recesiune.

„Dacă transferăm mecanic situația unei singure ramuri sau a unei singure întreprinderi, fie ele și mari, asupra economiei în ansamblu, imaginea va fi distorsionată. De aici și discuțiile despre recesiune, despre pragul recesiunii. Aș îndemna să tratăm astfel de afirmații cu responsabilitate. Pentru că, în cazul unei recesiuni, sunt inevitabile două lucruri: șomajul crește brusc, iar apoi scad salariile reale. Nici una, nici alta nu se observă acum la noi”, a asigurat Nabiullina.

Șomajul se află, într-adevăr, la un nivel istoric minim, iar salariile cresc mai repede decât productivitatea muncii. Șomajul scăzut și inflația ridicată reprezintă, potrivit manualelor, o situație de supraîncălzire — un „exces de cerere agregată”. Pe aceasta își bazează poziția banca centrală. Totuși, dacă situația economică este analizată mai profund și mai detaliat, trebuie luate în considerare nu doar gradul de utilizare a forței de muncă și a capacităților de producție, ci și volumul posibilităților reale de investiții, orizontul mediu de planificare și nivelul de risc pe care antreprenorii și companiile sunt dispuși să și-l asume. Într-o asemenea analiză multidimensională devine clar că ocuparea deplină pe piața muncii și salariile supraevaluate sunt rezultatul intervenției statului, nu semne ale unei însănătoșiri reale a economiei.

Distribuie Distribuie Comentarii