Bezalel Smotrich este al 28-lea ministru de finanțe din istoria Israelului, ţara ale cărui finanțe sunt într-o situație dificilă, este liderul purtător de kippah al micului Partid Sionist Religios, care deține în prezent doar șapte locuri în Knesset, dar este esențial pentru stabilitatea fragilei coaliții de guvernare.. La fel de nemilos ca un raid, la fel de letal ca o Merkava, relatează Corriere della Sera, citată de Rador Radio România.

Cuvintele sale sunt pietre, da, dar pietre funerare: puse deasupra oricărei posibilități de dialog și de soluție pașnică. Se opune oricăror negocieri privind Gaza. El favorizează anexarea completă („de ce să ne oprim la 80%?”) a Teritoriilor Palestiniene, la care se referă întotdeauna folosind termenii mesianici Iudeea și Samaria. Şi îl critică pe Netanyahu, pe care îl consideră prea negociator.

De zece ani, de când a intrat în parlament ca ultim oficial ales, politicienii israelieni s-au obișnuit (dar nu prea mult) cu ieșirile acestui bărbat de patruzeci și cinci de ani și ale omologului său, Itamar Ben-Gvir, ministru al Securității și lider al celuilalt partid ultranaționalist care ține ostatice politicile prim-ministrului. Citatele abrazive ale celor „doi iresponsabili periculoși” – cum îi numește liderul opoziției Yair Lapid – sunt nenumărate, chiar dacă Bezalel (literalmente, Protejat de Dumnezeu) îl depășește deseori în creativitate pe prietenul său Itamar.

Pe vremea când era tânăr activist, se declara un „mândru homofob”, iar la Ierusalim, pentru a protesta împotriva paradei Gay Pride, și-a organizat propria Paradă a Animaelor, care prevedea chiar și o paradă de capre și măgari, o parodie a „actelor deviante”. Odată, în timp ce asista la nașterea celui de-al șaptelea copil al său, a izbucnit: „Este firesc ca soția mea, în spital, să nu vrea să nască lângă cineva care naște un copil care, în douăzeci de ani, i-ar putea ucide propriul copil. Avem nevoie de secții separate pentru femeile evreice și arabe. Soția mea are dreptul să se odihnească după ce naște, fără a avea în jurul ei toate acele petreceri arabe…”

În altă zi, l-au întrebat ce i-ar face unui copil palestinian care aruncă cu pietre: „Ori îl împușc, ori îl expulzez, ori îl pun în închisoare”. Și ce părere are despre creștini? „Nu-i pot legitima. Domnul este unul, nu treizeci. El a creat lumea și ne-a dat nouă, evreilor, prin Tora. Nu poți distorsiona adevărul statului evreu”.

Despre Gaza, a avut întotdeauna idei foarte clare: „Șaptezeci la sută dintre israelieni vor ca locuitorii din Gaza să emigreze, pentru că nu putem tolera să avem, la patru minute de casă, în fiecare dimineață, două milioane de oameni care se trezesc dorind să distrugă Israelul”.

Un sfat pentru militari: „Pe cine nu evacuează, nu-l lăsați să plece: fără apă și electricitate, poate muri de foame, sau se poate preda.” Când a citat Biblia și a cerut (aprilie 2024) un potop de foc asupra taberelor de refugiați — „nu există jumătăți de măsură… Rafah, Deir al-Balah, Nuseirat, au fost anihilate complet. Căci este scris: «Vei șterge amintirea lui Amalec de sub ceruri și nu va mai fi loc pentru ei sub ceruri»…” — atunci, ziarul israelian Haaretz a descris aceste comentarii drept un îndemn la genocid iar multe țări, de la Spania la Slovenia, de la Olanda la Marea Britanie, de la Canada la Australia, l-a decretat persona non grata. Iar Uniunea Europeană trebuie să decidă dacă îl va sancționa, împreună cu Ben-Gvir.

Baricadat în așezarea sa de la Kedumim, în fiecare seară când se întoarce acasă, Smotrich spune că se simte „împăcat cu conștiința sa și cu vecinii săi”. Care nu sunt atât de apropiați: casa ministrului se află în afara perimetrului așezării, deja ilegală, și ocupă un teren (dacă este posibil) și mai interzis prin acorduri internaționale. Familia sa provine dintr-un mic sat ucrainean care îi poartă numele, Smotrych. Bunicii săi au suferit Holocaustul și alte tragedii, tatăl său a fost un rabin ultraortodox, iar Bezalel, care a crescut în Înălțimile Golan (ocupate), se identifică total cu dorința de a recupera Țara Părinților.

Alianța sa afidătoare cu Netanyahu se bazează în primul rând pe Palestina și pe un singur cuvânt: suveranitatea. „Alegerea lui Trump s-a transformat într-o oportunitate majoră”, nu doar pentru a transforma Fâșia într-o stațiune de coșmar, ci și pentru a reînvia visul anexării Cisiordaniei: „Am fost la un pas distanță de a aplica această suveranitate așezărilor din Iudeea și Samaria”, a spus el anul trecut, „acum este momentul potrivit să o facem: 2025 va fi anul suveranității”. Cuvintele sale au fost clare: „Noii naziști”, adică palestinienii, „trebuie să plătească prețul zilei de 7 octombrie prin pământul care le va fi confiscat”.

Mai mult, „AP este o povară, iar Hamas este un atu: prima ne dăunează în forurile internaționale, în timp ce terorismul celei de-a doua garantează că nimeni nu va mai dori vreodată să recunoască un stat palestinian”. Anexarea este adevăratul său pariu politic, iar el a fost cel care a impulsionat efortul final: cele 3.400 de noi așezări din colonia E1, care „vor șterge iluzia celor două state și vor consolida influența poporului evreu asupra inimii Țării Israelului”.

Este criticat de presă? „Sunt cu toţii în mâinile feministelor radicale și ale comunității LGBT”. Vor lupta palestinienii cu și mai multă înverșunare? „Vom implementa pedeapsa cu moartea și, chiar mă ofer voluntar la concursul pentru a deveni călău”. Trebuie spus că pentru Bezalel este puţin cam prea târziu pentru a-l ajunge din urmă pe concurentul său, Ben-Gvir. Ceea ce îl cam irită. Când era băiat, într-o seară, Itamar a ieșit la televizor să arate stema pe care tocmai o smulsese din Cadillacul lui Yitzakh Rabin, prim-ministrul care semnase Tratatul de pace de la Oslo. A ridicat-o și a spus tare: „Am reuşit să ajungem la mașina lui, vom ajunge și la el”.

Două săptămâni mai târziu, Rabin a fost asasinat de un extremist evreu.

Sursa: CORRIERE DELLA SERA / Rador Radio România / Traducerea: Cătălina Păunel

Distribuie Distribuie Comentarii