Vladimir Putin nu s-a așteptat niciodată că va ajunge să bifeze 18 luni de conflict major în Ucraina, însă lucrurile se află chiar în acest punct, experții și oficialii spunând că războiul a intrat într-un impas, fără o perspectivă clară de final.

Pentru Volodimir Zelenski, acest lucru reprezintă o provocare tactică: el trebuie să se asigure că Ucraina poate continua să obțină armele de care are nevoie. Dar pentru Putin, impasul reprezintă o provocare strategică neașteptată.

Situația este diferită, în comparație cu experiențele recente ale Rusiei. În cazul conflictelor trecute, cel din Transnistria, moștenit, și cel pe care chiar Putin l-a creat în 2008 în Georgia, spre exemplu, președintele s-a mulțumit să le lase să mocnească.

Dar conflagrația din Ucraina este prea mare și prea importantă, iar liderul de la Kremlin nu poate nici să accepte o ardere lentă, nici o înghețare a conflictului, spune Daniel Baer, fost ambasador al SUA la OSCE, în prezent expert la Carnegie Endowment for International Peace, un think-tank cu sediul la Washington.

Baer crede, prin urmare, că este puțin probabil ca strategia lui Putin din lunile următoare să urmeze linia actuală și că, pe măsură ce războiul intră într-o nouă iarnă, președintele rus se va gândi la modalități de a-l încheia, în condițiile dorite de el.

Însă, subliniază expertul, Putin nu poate face acest lucru prin simpla trimitere a mai multe trupe și arme pe front – rezervele sale sunt limitate în ambele cazuri. În schimb, el va căuta cel mai probabil oportunități de a provoca suferință Ucrainei departe de liniile de front.

Și pentru că este probabil ca abordarea sa să devină mai brutală și mai sadică, Ucraina și partenerii săi internaționali trebuie să fie pregătiți, avertizează Baer.

Presat de timp

Analiza expertului Carnegie diferă de cea a altor observatori, care spun că Putin este dispus să susțină conflictul din Ucraina pe termen lung, așteptând o slăbire a determinării Occidentului și a Ucrainei. El crede, dimpotrivă, că Putin se vede nevoit să acționeze.

În aproape un sfert de secol la putere, timpul a fost cel mai constant complice al lui Putin, spune Baer.

Președintele rus și-a consolidat autoritarismul, în special după ce a revenit la președinție în 2012, pentru a câștiga timp. Timp pentru a-și anihila criticii interni, pentru a modela mentalitatea rusă cu ajutorul propagandei, pentru a aștepta ca Occidentul să lase garda jos, spune expertul.

La începutul războiului din Ucraina, părea că timpul este din nou de partea lui.

Chiar și cei care credeau că Ucraina va rezista mai mult de câteva zile asaltului Rusiei, o minoritate, păreau destul de convinși că Moscova se va impune în cele din urmă pe termen lung. Că îi va obosi pe ucraineni pe câmpul de luptă, mizând pe faptul că Occidentul își va pierde hotărârea și că Ucraina își va pierde puterea și speranța.

Optsprezece luni mai târziu, este mai puțin clar că timpul este de partea lui Putin, spune Baer, care observă că G7, NATO și Uniunea Europeană par la fel de determinate să susțină Ucraina.

În schimb, provocările economice interne ale Chinei au dat Beijingului, singurul aliat semnificativ, motive de nerăbdare, spune expertul. Liderul chinez Xi Jinping nu l-a părăsit pe Putin, dar președintele rus știe că este partenerul junior în această relație, iar partenerii juniori nu ajung de obicei să aibă pretenții.

Nu e doar asta. În ciuda sfârșitului dramatic al lui Evgheni Prigojin, rebeliunea Wagner a demonstrat totuși fisuri în sistemul de putere al lui Putin, acolo unde se credea că ele nu există.

În plus, războiul pare să ajungă tot mai aproape Rusia. Iar Putin este din ce în ce mai izolat în propriul sistem, spune Baer.

Planul liderului de la Kremlin

Concluzia evidentă care se desprinde din analizele ce sugerează un impas pe front este că factorii de decizie politică din Occident vor trebui să adopte noi pachete de asistență militară, să inventarieze la nesfârșit armele și muniția și să decidă să sprijine Ucraina într-un război de uzură care va dura ani.

Dar Putin, spune Baer, ar putea fi din ce în ce mai dornic să încheie războiul în termenii săi.

Este posibil ca președintele rus să vadă în posibila realegere a lui Donald Trump la Casa Albă un potențial semnal pentru abandonarea Ucrainei de către SUA și pentru o încetare negociată a conflictului în termenii Kremlinului. Dar acest rezultat are în cel mai bun caz o șansă de 50% și este încă la peste un an distanță, consideră expertul Carnegie.

Să speri la victoria lui Trump este un lucru. Să pariezi pe ea, cu totul altceva. Și chiar dacă Putin speră să continue conflictul până la alegerile prezidențiale din SUA, el va dori totuși să își îmbunătățească poziția înainte de orice negocieri așteptate, spune Baer.

În aceste condiții, așteptările pentru lunile următoare ar putea fi deosebit de sumbre. Dacă Putin vrea să ducă războiul la bun sfârșit sau să se pregătească pentru negocieri, el nu va accepta pur și simplu continuarea pe termen nelimitat a unui conflict de uzură.

În pofida problemelor de aprovizionare cu echipamente și arme ale armatei sale, el va fi pregătit să facă mai multe dintre cele mai oribile lucruri pe care le-a făcut deja, spune Baer. Putin va extinde crimele de război, inclusiv violența sexuală și răpirile, ordonând în mod explicit unele atrocități și aprobând tacit altele, crede expertul.

Putin, mai spune Baer, va intensifica atacurile asupra infrastructurii civile, inclusiv asupra spitalelor și școlilor. Va accelera scopurile genocidale ale războiului, încercând să provoace și mai multă moarte și devastare în rândul civililor.

Prin escaladarea atacurilor criminale asupra civililor, el va spera să submineze capacitatea ucrainenilor de a lupta împreună, de a funcționa și de a se vedea pe ei înșiși ca națiune. Principalul câmp de luptă al iernii care vine nu va fi în tranșeele din Donbas. Putin va încerca să frângă spiritul ucrainean, avertizează expertul Carnegie.

Răspunsul Occidentului

Baer crede că în semn de răspuns la această potențială escaladare, Statele Unite și partenerii internaționali ai Ucrainei ar trebui să fie pregătiți să susțină Ucraina.

Ei trebuie, desigur, să continue asistența militară, dar trebuie, de asemenea, în conformitate cu dreptul internațional, să slăbească Rusia și să îi reamintească lui Putin și poporului ucrainean că oponenții agresiunii violente a Kremlinului își păstrează capacitatea de acțiune.

Occidentul își poate lărgi abordarea în următoarele luni în mai multe moduri, spune Baer, care avansează trei propuneri controversate.

În primul rând, spune el, țările occidentale ar trebui să le ofere ucrainenilor expertiză și informații pe care aceștia să le poată folosi pentru a doborî instalațiile rusești din interiorul Rusiei, esențiale pentru realimentarea liniilor de front și pentru atacurile aeriene rusești.

Atacurile cu drone sau actele de sabotaj care vizează bazele militare și fabricile de echipamente ar putea deveni mai frecvente, slăbind și mai mult efortul de război al Rusiei și făcând războiul mai palpabil pentru poporul rus, spune expertul Carnegie.

În al doilea rând, SUA și partenerii-cheie ar trebui, de asemenea, să-i transmită un mesaj clar lui Putin că, dacă acesta atacă infrastructura critică în această iarnă, așa cum a făcut-o în trecut, nu numai că vor livra Kievului rachete balistice cu rază scurtă de acțiune ATACMS, dar vor elimina și unele dintre limitările impuse asupra sistemelor de armament deja furnizate Ucrainei – limitări care împiedică în prezent Ucraina să folosească astfel de arme pentru a ataca ținte din Rusia.

Cele două idei ale fostului ambasador al SUA la OSCE vin în contradicție cu politica administrației lui Joe Biden, care și-a propus să susțină Kievul evitând însă o escaladare și o extindere a războiului – scenarii ce ar fi mai posibile în cazul unor atacuri de amploare cu arme occidentale pe teritoriul Rusiei.

În al treilea rând, spune Baer, dincolo de câmpul de luptă, Statele Unite și alți parteneri ar trebui să înceapă să preia în mod oficial rezervele internaționale ale Rusiei, pe care multe țări le-au confiscat după ce Putin a lansat invazia, și să le transfere într-un fond pentru a sprijini Ucraina.

Aproximativ 300 de miliarde de dolari din rezervele suverane rusești au fost înghețate de la începutul războiului. Preocupările legate de crearea unui precedent juridic internațional periculos – precum și de potențialele efecte în lanț pentru băncile centrale și sistemul financiar internațional – au împiedicat până acum Statele Unite și partenerii săi să promulge astfel de transferuri.

Dar a venit momentul să se depășească obiecțiile juridice, cu cât mai multă grijă pentru a restrânge precedentul creat, și să se înceapă crearea unui fond de reconstrucție a Ucrainei cu active rusești, spune expertul Carnegie.

Toate aceste măsuri ar consolida sentimentul de capacitate al ucrainenilor și sentimentul acestora că situația lor dificilă este înțeleasă, concluzionează el.