Avertismentul unui inginer constructor: Bucureștiul astăzi, mai vulnerabil la un cutremur major decât în anul 1977
Cel mai puternic seism din ultimii doi ani produs în România a scos la iveală fragilitatea Capitalei, unde rețelele telefonice au picat temporar chiar și la o magnitudine moderată de 4,8. Dincolo de acest incident, inginerul constructor Matei Sumbasacu avertizează că fondul imobiliar al Bucureștiului este astăzi mult mai expus unui dezastru decât era în 1977, iar surprizele neplăcute ar putea apărea chiar în cartierele dormitor, la blocurile ridicate înainte de anii ’70.
Un seism cu magnitudinea de 4,8 a avut loc luni, la ora 11:52, în zona seismică Vrancea, la o adâncime de 124,1 kilometri. Potrivit datelor Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului (INFP), acesta reprezintă cel mai intens cutremur înregistrat pe teritoriul României în ultimii doi ani. Mișcarea tectonică a fost resimțită și în București, unde a provocat o întrerupere de scurtă durată a liniilor telefonice – un efect neașteptat raportat la intensitatea redusă a seismului.
Deși Inspectoratul pentru Situații de Urgență (ISU) București-Ilfov a anunțat că nu au existat apeluri de urgență, instituția a trimis echipaje în patrulare prin Centrul Vechi pentru a identifica eventuale avarii sau desprinderi de elemente de construcție.
ISU București a trimis patrule pentru inspectarea clădirilor vulnerabile la cutremur Foto: ISU București
Inginerul constructor Matei Sumbasacu a analizat atât incidentul legat de comunicații, cât și reacția autorităților, subliniind diferența uriașă de scară între seismul de luni și un eveniment major.
„Cred că este mai degrabă o anomalie. Nu am văzut exact unde s-au întrerupt liniile telefonice, dar bănuiala mea este că întreruperile au apărut mai degrabă pentru că oamenii au vrut să afle ce fac cei dragi, nu neapărat pentru că infrastructura ar fi căzut. Faptul că ISU București patrulează în Centrul Vechi este un pas normal; este planul de acțiune pentru orice tip de seism, inclusiv pentru cele care sunt totuși foarte mici. Dacă vorbim de un seism de 4,9, gândiți-vă că este de aproximativ o mie de ori mai mic decât unul de 6,9 și de două mii de ori mai mic decât unul de 7” – Matei Sumbasacu.
De ce este România mai expusă astăzi decât în 1977
Chiar dacă capacitatea de răspuns a serviciilor de urgență și nivelul de pregătire al populației s-au îmbunătățit considerabil în ultimele decenii, România se află într-o poziție mult mai periculoasă față de anul 1977. Motivul principal îl reprezintă degradarea continuă a fondului construit, care include numeroase imobile ridicate chiar înainte de marele cutremur din 1940.
„Evident, în cazul unui cutremur major, situația se schimbă radical. În privința clădirilor, suntem mai puțin pregătiți decât în 1977, ceea ce înseamnă că suntem mai vulnerabili. În schimb, în alte aspecte – cum ar fi pregătirea comunităților sau a sistemelor de intervenție – lucrurile au evoluat, iar acum suntem mult mai pregătiți decât în 1977. Însă vulnerabilitatea structurală a clădirilor, care este principalul factor care determină impactul unui cutremur, este mai mare, pentru că fondul construit include clădiri ridicate înainte de cutremurul din 1940. Acestea au trecut prin cutremurele din 1940 și 1977 și au supraviețuit aproape miraculos, dar acum sunt foarte slăbite. În marea majoritate a cazurilor, dacă s-a intervenit asupra lor, s-au făcut doar reparații de suprafață imediat după cutremurul din 1977, nu o reparație sau o consolidare reală” – Matei Sumbasacu.
Pericolul ascuns din cartierele dormitor și necunoscuta solului
Identificarea celor mai periculoase zone din Capitală în eventualitatea unui seism major este îngreunată de lipsa datelor științifice complete. Pe de o parte, comportamentul undelor seismice depinde direct de compoziția subsolului, care variază semnificativ pe teritoriul orașului și poate fie să amplifice, fie să atenueze șocul.
„Este foarte greu de spus care sunt cele mai sensibile zone din București, pentru că întrebarea despre aceste zone are, de fapt, două părți, iar pentru niciuna dintre ele nu avem suficiente date. Prima parte ține de hazard, adică de cât de puternic se simte cutremurul în diferite zone ale Bucureștiului. Știm că, într-adevăr, cutremurul nu se simte la fel în tot orașul, pentru că mișcarea seismică este influențată și de straturile de pământ prin care trece. Structura straturilor de pământ, adică a subsolului, este diferită de la o zonă la alta a Bucureștiului. Nu există același tip de pământ în două locuri din oraș, iar pământul poate amplifica sau diminua mișcarea în moduri diferite. Așadar, știm că se va simți diferit, dar nu știm în ce mod, nu știm unde se va simți mai puternic și unde mai slab, pentru că nu avem suficiente studii pentru a trage o concluzie” – Matei Sumbasacu.
Pe de altă parte, dincolo de zona centrală – recunoscută pentru imobilele sale vechi –, inginerul atrage atenția asupra unui risc major ignorat frecvent: blocurile din cartierele dormitor construite în perioada anilor ’50–’70. Aceste structuri suferă de erori de proiectare inițiale, uzură avansată, lipsă de întreținere și poartă deja traumele seismului din 1977, riscând avarii grave sau chiar colapsul.
„De asemenea, când vorbim despre cele mai sensibile zone, ne putem referi și la zonele în care se află cele mai multe clădiri vulnerabile sau cele mai vulnerabile clădiri. Și aici avem din nou date limitate, pentru că lista clădirilor expertizate nu include toate clădirile din București. Totuși, pe baza acestei liste, ne putem gândi, de exemplu, că centrul Bucureștiului ar putea fi mai vulnerabil, pentru că acolo clădirile sunt mai vechi și pentru că orașul s-a dezvoltat concentric. Prin urmare, centrul Bucureștiului poate fi considerat o situație specială. La următorul cutremur, estimez că vom avea surprize și că vor exista clădiri construite probabil în anii ’50, ’60 sau spre ’70 care vor fi foarte avariate și poate se vor prăbuși. Aceste clădiri au deja deficiențe din proiectare, au îmbătrânit foarte mult, iar multe dintre ele nu au beneficiat de mentenanță corespunzătoare. În plus, au trecut și prin cutremurul din 1977 și au devenit vulnerabile. Așadar, ne putem aștepta la un impact mare și în cartierele dormitor, despre care de obicei nu se vorbește” – Matei Sumbasacu.
Cât de sigure sunt blocurile noi: între norme stricte și corupție
În ceea ce privește dezvoltările imobiliare recente, legislația din România impune standarde de proiectare extrem de riguroase. Teoretic, orice imobil nou care respectă întocmai aceste cerințe oferă un grad ridicat de siguranță. Totuși, inginerul constructor punctează că abaterile grave, alimentate de corupție, pot transforma excepțiile în tragedii.
„În România, normele de proiectare sunt foarte stricte, iar cerințele sunt stabilite la un nivel foarte ridicat. Dacă normele au fost respectate, nu ar trebui să vorbim despre o problemă la cutremur. Dacă normele au fost încălcate, este tot greu să vorbim despre o problemă la cutremur, însă dacă au fost încălcate foarte grav – de exemplu, dacă lucrările s-au făcut fără diriginți de șantier, fără autorizații de construire sau fără respectarea proiectului –, atunci vorbim despre corupție și despre situații din care pot rezulta chiar și colapsuri. Însă acestea ar fi excepții, nu regula” – Matei Sumbasacu.
Chiar și în condițiile respectării perfecte a legii, știința construcțiilor nu poate garanta în prezent o imunitate absolută în fața naturii. Fiecare seism major scoate la iveală situații neprevăzute, care servesc ulterior la îmbunătățirea codurilor de proiectare.
„Cu nivelul actual de cunoștințe, nu putem proiecta clădiri invulnerabile. Putem proiecta clădiri care, în 99,9% din cazuri, vor fi sigure în caz de cutremur. Există însă acel 0,01%, acele excepții care apar la fiecare cutremur, oriunde în lume: clădiri care nu ar trebui să cadă, dar care totuși cad sau sunt foarte afectate. Pe baza acestor cazuri izolate și extreme se rescrie, într-un fel, povestea despre cutremure. Inginerii investighează de ce cad clădirile și, mai ales, de ce cad cele care nu ar trebui să cadă, chiar dacă au respectat normele. Apoi stabilesc ce trebuie corectat sau actualizat în norme, astfel încât la următorul cutremur să știm mai bine cum să proiectăm clădirile” – Matei Sumbasacu.
Explorează subiectele:
