Bassam al-Sheikh Hussein (42 de ani) a intrat joi în jurul prânzului în sucursala Băncii Federale, cu o puşcă de vânătoare şi cu materiale inflamabile, ameninţând că se va stropi cu benzină, şi cerând să-şi retragă o parte din economiile îngheţate de 210.000 de dolari (172.000 de lire sterline) pentru a plăti cheltuielie de spitalizare ale tatălui său, conform The Guardian .
Băncile libaneze, lovite de una dintre cele mai grave crize socio-economice din istorie după 1850, au permis oamenilor să poată efectua doar retrageri simbolice de câţiva dolari în fiecare lună, care sunt insuficiente pentru a satisface cele mai elementare nevoi. Vestea asediului a ajuns rapid în toate părţile ţării în care aproape 80% din populaţie este afectată.
Soldaţilor şi poliţiştilor care s-au adunat în apropierea băncii în timpul asediului le-au fost reduse salariile de peste douăzeci de ori de la începutul anului 2020, mulţi câştigând acum echivalentul a 70 de dolari pe lună.
Cei care au privit întreaga scenă au spus că susţin actul îndrăzneţ al bărbatului, mulţi părând chiar că îl admiră,
„Nici măcar nu este un tâlhar adevărat. El cere doar ceea ce este al lui. Dragii noştri lideri şi-au trimis toate miliardele la băncile elveţiene cu ajutorul băncii centrale şi restul suntem lăsaţi să suferim. Tot Libanul vrea să facă asta”, a afirmat o persoană ce asista la acest eveniment de pe strada de lângă bancă.
Spre seară, atitudinea bărbatului înarmat părea să fi dat roade, banca fiind de acord să-i dea 30.000 de dolari după ce respinsese o ofertă anterioară de 10.000 de dolari.
Pe măsură ce se apropia noaptea, el a permis ca ostaticii săi să fie hrăniţi de un restaurant local, care a livrat mâncare la uşa băncii. La scurt timp după aceea, s-a predat poliţiei.
„Nimeni nu va spune că a greşit”, a spus Ahmad Yatoum, un alt spectator.
„Oamenii disperaţi fac lucruri disperate. Suntem cu toţii ca el, chiar şi soldaţii şi poliţiştii l-au plăcut.”
Asediul băncii a fost al doilea de acest gen în acest an, după ce în ianuarie un alt libanez furios a stropit clienţii unei bănci regionale cu combustibil şi şi-a cerut înapoi economiile. Şi el a avut succes. Astfel de acte de sfidare au fost, totuşi, rare în Liban, în ciuda suferinţei profunde şi continue a populaţiei sale.
Mulţi deponenţi sunt restricţionaţi să primească doar 200 de dolari pe lună de la bancă, în plus faţă de o versiune hibridă a monedei locale, cunoscută sub numele de lollars, care este eliberată la aproximativ o treime din rata pieţei.
Există temeri larg răspândite că depozitele în dolari în bănci ar putea deveni fără valoare până când se va găsi o soluţie financiară.
Cele mai multe bunuri şi servicii sunt acum plătite în dolari, ceea ce face ca disponibilitatea monedei să fie şi mai esenţială pentru cei care nu au acces la conturi offshore sau la venituri din afara Libanului.
„Hiperinflaţia ne-a distrus”, a spus George Haddad, un brutar. „Chiar şi cele mai elementare lucruri din viaţă, cum ar fi pâinea, nu sunt la îndemâna multora.”
