Bătălia de la Verdun, supranumită „Abatorul”, a fost cel mai mare măcel de pe frontul Primului Război Mondial. Istoricii sunt de părere că numărul morţilor şi răniţilor a atins proporţii cutremurătoare, de ordinul sutelor de mii.

Importanţa fortificaţiei de la Verdun era colosală pentru moralul francez şi pentru soarta întregului război. Tenacitatea armatei germane în a măcina şi zdrobi armata franceză a cedat în faţa rezistenţei ieşite din comun a acesteia din urmă. La Verdun, în rândurile armatei franceze, a apărut îndemnul mobilizator ”Ei nu vor trece!”, îndemn modificat puţin şi preluat şi de armata română în bătăliile de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz din vara anului 1917: ”Pe aici nu se trece”.

Liniile franceze, supuse unui bombardament devastator

În februarie 1916, germanii lansaseră o puternică ofensivă împotriva francezilor, la Verdun. Înaintea atacului propriu-zis, germanii au supus liniile franceze unui bombardament devastator, de o intensitate nemaiîntâlnită. Pentru scurtă vreme, au măturat tot ce le stătea în cale, dar în cele din urmă francezii au respins atacul. Bătălia de la Verdun a continuat însă multe luni la rând. În iulie, britanicii au venit în sprijinul francezilor prin ofensiva de pe râul Somme. Scopul a fost ca germanii să fie forţaţi să aducă trupe de la Verdun pentru a reduce pierderile de pe acel front.

Deşi s-a încheiat oficial cu o victorie franceză, bătălia de la Verdun (21 februarie 1916 – decembrie 1916) n-a adus părţii învingătoare niciun avantaj strategic important. A mai fost numită şi „Abatorul” sau „Maşina de tocat” deoarece numărul de morţi, răniţi şi dispăruţi s-a ridicat la peste 700.000 de persoane. Pierderile de pe Somme au fost în final superioare celor de la Verdun şi, în linii mari, luptele s-au terminat cam pe aceleaşi poziţii de pe care au început.

O îndelungată luptă de uzură

Conform historia.ro, ofensiva germană a început pe 21 februarie 1916. De la început, atacul de la Verdun nu era menit să asigure nemților o victorie rapidă, ci să se transforme într-o îndelungată luptă de uzură. Ceea ce conducerea armatei germane nu s-a așteptat să se întâmple a fost ca ei să piardă la fel de mulți soldați ca inamicul. „Vinovatul” pentru acest lucru a fost Philippe Pétain, însărcinat cu apărarea fortăreței.

Pe de o parte, numirea lui Pétain i-a avantajat pe germani, căci acesta era decis să lupte până la capăt;pe de altă parte, strategia sa avea să se dovedească victorioasă, el reușind, în cele din urmă, să-i învingă pe germani. Pétain a realizat că apărarea fortăreței de la Verdun avea să ceară numeroase sacrificii umane din partea soldaților, dar prin regândirea strategiei de artilerie a armatei franceze, el a pricinuit inamicului pierderi cel puțin la fel de grele ca cele proprii.

Astfel, germanii i-au subestimat pe francezi, căci – indiferent de pierderile suferite la Verdun – armata franceză nu a fost adusă la marginea prăpastiei, așa cum sperase Falkenhayn. În plus, începutul bătăliei de pe Somme, prin care britanicii au încercat să elibereze presiunea de la Verdun, a supralicitat puterea germană. În cele din urmă, în decembrie 1916, după nouă luni de luptă, nemții au trebuit să se dea bătuți, căci Paul von Hindenburg, care îl înlocuise între timp pe Falkenhayn în funcția de Șef al Statului Major, și-a dat seama că nu mai are sens să urmeze strategia eșuată a predecesorului său.

Încheiată oficial cu o victorie franceză, bătălia de la Verdun a adus pierderi impresionante: aproximativ 550.000 pentru francezi și 430.000 pentru germani (estimările diferă, pornind de la circa 710.000 și mergând până la un maximum de 980.000).

Bahmut, un Verdun modern

Momentele dramatice de pe frontul Primului Război Mondial sunt parcă trase la indigo în conflictul sângeros al Rusiei în Ucraina. La începutul acestui an, Andri Yermak, șeful biroului președintelui Ucrainei, a descris situația din Bahmut și Soledar ca fiind " bătălia de la Verdun a secolului XXI".

„Situația este dificilă, chiar foarte dificilă. Aceasta este bătălia de la Verdun în secolul XXI. Luptele durează de câteva luni, dar luptătorii noștri reușesc să își mențină pozițiile. Rușii eliberează din închisori criminali care mor imediat ce ajung pe front. Cadavrele lor sunt lăsate pe loc, nici măcar nu sunt îndepărtate, sunt multe pierderi umane de partea rușilor, mult mai multe decât ale noastre. Este clar că noi prețuim mai mult viețile soldaților noștri. În fața noastră se află o masă umană care atacă, atacă, atacă, atacă în mod constant. Soledar este un loc al luptelor de stradă, ori de câte ori una dintre părți nu controlează orașul. Rușii sunt acolo, dar nu controlează orașul. Situația este complicată, dar obiectivul nostru este să ne eliberăm teritoriile, să restabilim pe deplin integritatea teritorială a Ucrainei”, a transmis Yermak, în luna ianuarie.

Moscova vrea prima victorie semnificativă

Capturarea acestei localităţi de către Rusia permite trupelor sale să taie liniile de aprovizionare ale forţelor ucrainene în oraşul Bahmut, situat în apropiere şi mult mai mare.

Deznodământul său a devenit o problemă simbolică pe măsură ce se apropie prima aniversare de la începutul războiului, pe 24 februarie.

Moscova vrea să-și asigure prima victorie semnificativă după luni de eșecuri, dar Kievul este hotărât să reziste. Și, pe măsură ce ambele părți se încăpățânează, costul uman, atât pentru trupe, cât și pentru civili, a umbrit importanța strategică a controlului acestui fost oraș industrial care se prăbușește ușor, ușor, scrie publicația franceză Sud Ouest.