Şefa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, judecătoarea Lia Savonea, susţine în motivarea deciziei privind-o pe fosta judecătoare Camelia Bogdan că aceasta din urmă ar fi comis infracţiunea de abuz în serviciu atunci când, în august 2014, l-a condamnat pe mogulul Antenelor, Dan Voiculescu, la 10 ani de închisoare pentru spălare de bani şi a dispus recuperarea prejudiciului de peste 60 de milioane de euro, dar şi confiscarea mai multor imobile, printre care turnul Grivco, considerate produsul infracţiunii, scrie g4media.ro .

Pe 11 septembrie 2025 , judecătoarea Savonea a admis plângerile Grivco şi ale altor inculpaţi condamnaţi din dosarul lui Dan Voiculescu împotriva deciziei de clasare a plângerii penale formulate de aceştia împotriva fostei judecătoare Camelia Bogdan. Savonea a ajuns la concluzia că presupusa faptă de abuz în serviciu a judecătoarei Camelia Bogdan nu mai poate fi anchetată şi judecată întrucât s-ar fi prescris.

Judecătoarea Savonea arată că fosta judecătoare Camelia Bogdan a dispus recuperarea prejudiciului de peste 60 de milioane de euro, dar şi confiscarea produsului infracţiunii: imobilele Institutului de Cercetări Alimentare, printre care turnul Grivco şi fostul sediu al Antenelor. Savonea argumentează că Bogdan ar fi aplicat legislaţia europeană în materie de confiscare extinsă, deşi nu era transpusă în legislaţia română şi se aplica pentru viitor.

• Fragmentul relevant din motivare:

“Înalta Curte constată că în cazul intimatei Bogdan Camelia, judecător al cauzei, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 297 alin. 1 Cod pen., faptă tipică în toate elementele sale, încălcările reţinute afectând drepturile tuturor părţilor din dosar

Nesocotirea principiul legalității în materie penală

Au fost invocat instrumente juridice europene pentru a fundamenta confiscarea extinsă:

– Directiva 2014/42/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunii în Uniunea Europeană.

– Decizia-cadru 2005/212/JAI a Consiliului Uniunii Europene privind confiscarea produselor, a instrumentelor și a bunurilor având legătură cu infracțiunea

Directiva 2014/42/UE nu era transpusă în legislația națională la momentul pronunțării hotărârii (în 2014). Aceasta a fost adoptată la nivel european în 2014, însă nu avea efect direct în materie penală deoarece necesita transpunere internă.

Drept urmare, la momentul hotărârii nu putea constitui temei de drept aplicabil, iar procedeul folosit a afectat principiul legalității incriminării și a sancțiunii (art. 7 CEDO; art.49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art.15 Constituție).

Decizia-cadru 2005/212/JAI nu putea fi nici ea aplicată direct pentru fapte anterioare și nici pentru a extinde măsuri penale mai severe decât cele prevăzute de legea română la acea dată. Instrument de drept penal european adoptat în 2005, decizia impunea statelor membre să adopte reglementări interne pentru confiscarea produselor infracțiunii, inclusiv în formă extinsă.

România a transpus dispozițiile abia prin Legea nr. 63/2012, care a introdus art. 112¹ Cod penal privind confiscarea extinsă, aplicabilă doar faptelor săvârșite după această dată. (Faptele pentru care Dan Voiculescu a fost condamnat au fost comise până în 2005 – n.r.)

Drept urmare, a aplicat retroactiv norme europene, transformând confiscarea specială într-o confiscare extinsă mascată, ceea ce contravine principiului nullum crimen, nulla poena sine lege (nicio crimă, nicio pedeapsă fără lege, în latină – n.r.)

Constituția României (art. 15 alin. 2) prevede că legea penală se aplică numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile.

Tot astfel, Convenţia Europeană, pentru Drepturile Omului, prin art.7, statuează că nicio pedeapsă și nicio măsură cu caracter penal nu pot fi aplicate decât în baza unei legi clare și previzibile, existente la data faptei. De asemenea, Curtea Constituțională și Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au subliniat constant că principiul nullum crimen, nulla poena sine lege se aplică nu doar incriminării, ci oricăror măsuri cu caracter penal, inclusiv confiscării.

În cauză s-a făcut o aplicarea retroactivă în defavoarea părţilor, printr-un abuz de interpretare. Astfel, au fost invocate aceste instrumente europene pentru a fundamenta o confiscare cu caracter extins, deși faptele erau anterioare adoptării lor și transpunerii în legislația română.

O asemenea interpretare a transformat un proces penal într-un teren de experiment normativ, folosind instrumente netranspuse pentru a justifica o măsură severă. Procedând în acest fel, s-au încălcat nu doar drepturi individuale, ci și principiul general al securității juridice”, a concluzionat Savonea.

• NOTĂ: Între magistrați, opiniile sunt împărțite dacă o instanță națională poate aplica direct directivele europene, chiar dacă nu au fost transpuse la timp în legislația națională.

”O instanță națională poate invoca direct legislația europeană, fără transpunere în cea internă”, a declarat un fost magistrat pentru G4media.ro. ”CJUE a statuat că o instanță națională poate aplica directivele europene, dacă termenii directivei nu lasă loc de interpretare. Aceasta în cazul în care directiva nu a fost implementată la timp de statul respectiv”, a explicat un altul.

Directivele europene trebuie transpuse în legislația internă. Ele pot fi aplicate netranspuse doar dacă termenul de transpunere a expirat”, a explicat un magistrat pentru G4Media.ro.

Nu este prima dată când Înalta Curte adoptă o poziție considerată ”suveranistă”. ÎCCJ a refuzat de nenumărate ori să aplice deciziile CJUE privind prescripția și care ar fi făcut ca dosarele penale să nu se mai prescrie așa repede, iar inculpații să scape de condamnări. Vezi aici mai multe exemple.

În plus, când a fost în folosul inculpaților, instanțele au aplicat decizii CCR sau ÎCCJ de interpretare și pentru trecut, nu doar pentru viitor. Acum, când e vorba de aplicarea unor directive europene, Înalta Curte spune că acestea se aplică numai pentru viitor, au explicat experții consultați de G4Media.ro.

CITEŞTE MOTIVAREA ÎN INTEGRALITATE

În plus, judecătoarea Savonea a ajuns la concluzia că fosta judecătoare Bogdan era incompatibilă pentru că a ţinut cursuri de anti-corupţie, remunerate, funcţionarilor APIA, o agenţie din subordinea Ministerului Agriculturii care era parte în dosarul lui Dan Voiculescu şi care, prin semnătura fostului ministru Dacian Cioloş, a solicitat recuperarea prejudiciului de la mogul.

De altfel, în 2017, CSM-ul condus de facto la acea vreme de judecătoarea Savonea a exclus-o pe judecătoarea Camelia Bogdan din magistratură pentru că ar fi fost incompatbilă în procesul ICA. Un an mai târziu, Înalta Curte a confirmat abaterea disciplinară, dar a schimbat sancţiunea din “excludere în magistratură” într-una mai blândă, mutarea judecătoarei Bogdan de la Curtea de apel Bucureşti la Curtea de Apel Mureş pentru 6 luni.

În cele din urmă, în 2022, judecătoarea Bogdan a fost exclusă definitiv din magistratură, însă ca urmare a altor abateri disciplinare.

Care e miza? Ce urmează?

Miza este revizuirea sentinţei definitive de recuperare a prejudiciului de 60 de milioane de euro şi de confiscare a produsului infracţiunii din dosarul lui Dan Voiculescu, au explicat mai mulţi experţi pentru G4Media.ro.

Fondatorul trustului media a executat pedeapsa cu închisoarea primită (doar 3 ani din cei 10 primiţi), prin urmare, nu aceasta ar fi miza principală, ci latura civilă a dosarului privind recuperarea prejudiciului şi confiscarea imobilelor, au explicat experţii consultaţi de G4Media.ro.

“O să vedeţi în curând o nouă cerere de revizuire a sentinţei definitive din partea inculpaţilor condamnaţi invocând articolul 453, alineatul 1, litera d din Codul de procedură penală şi argumentele doamnei Savonea din decizia privind-o pe Camelia Bogdan”, a explicat un fost judecător de la Înalta Curte pentru G4Media.ro, care a dorit să îşi păstreze anonimatul.

Potrivit articolului 453 “Cazurile de revizuire”, “(1) Revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când: (…)

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaraţia unui martor, opinia unui expert sau pe situaţiile învederate de un interpret, care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influenţând astfel soluţia pronunţată; (…)

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză”.

Pe rolul Tribunalului Bucureşti este deja o cerere de revizuire a sentinţei definitive din cazul lui Dan Voiculescu care priveşte articolul 453 litera b, adică presupusa mărturie mincinoasă a expertului DNA, Aurelia Nicolae, cea care a constatat prejudiciul uriaş. În această cerere de revizuire, în octombrie anul trecut, judecătorul Sterică Toma de la Tribunalul Bucureşti a respins cererea incupaţilor condamnaţi din dosarul ICA, Cătălin Jean Sandu şi Vlad Nicolae Săvulescu, de excludere a unei probe-cheie, raportul de constatare a prejudiciului de 60 de milioane de euro. În mai 2024, judecătorul a suspendat însă executarea recuperării prejudiciului din dosarul ICA, iar decizia lui a rămas definitivă la Curtea de Apel Bucureşti.

Un alt fost magistrat consultat de G4Media.ro susţine însă că motivarea Liei Savonea în cazul Camelia Bogdan nu îl ajută pe Dan Voiculescu în cadrul unei noi cereri de revizuire. “Potrivit articolului 453 litera d, este motiv de revizuire dacă judecătorul a comis o infracţiune care are legătură cu cauza. Acest lucru trebuie constatat de o instanţă prin decizie definitivă. Or, Lia Savonea nu a condamnat-o pe Camelia Bogdan pentru abuz în serviciu, ci a susţinut că există indicii că aceasta ar fi comis o infracţiune, doar că acest lucru nu mai poate fi anchetat şi judecat întrucât a intervenit prescripţia”, a explicat fostul magistrat pentru G4Media.ro. “Am putea vedea însă o nouă cerere de revizuire exclusiv cu privire la latura civilă”, a explicat fostul magistrat.

„Încheierea judecătoarei Savonea este o hotărâre judecătorească definitivă care deschide larg porțile către calea revizuirii întemeiate pe motivul privind comiterea unei infracțiuni de către un membru al completului de judecată, care a influențat soluția pronunțată în cauză.

Pentru că, în această procedură extrem de sumară, presupusa vinovăție a unui judecător care a făcut parte din completul de apel a fost stabilită, în mod definitiv, de către un judecător de Cameră preliminară, nu de către instanțele de judecată, cu grade de jurisdicție.

Scopul evident al schimbării temeiului de drept al clasării, prin stabilirea vinovăției judecătorului și, mai apoi, constatarea intervenirii prescripției răspunderii penale, constă în reformarea integrală a hotărârii judecătorești de condamnare, atât pe latură penală, cât, mai ales, și cred că acesta este interesul, rejudecarea laturii civile, a măsurilor de siguranță ale confiscării speciale, care țin de latura penală, și a măsurilor asigurătorii, care privesc latura civilă. Mai mult, motivarea este extrem de detaliată cu privire la confiscarea specială și obligă instanțele extraordinare, din revizuire, să soluționeze cauza în modul indicat”, a declarat un alt fost magistrat pentru G4Media.ro, care – de asemenea – a dorit să îşi păstreze anonimatul.

Timeline dosarul ICA

8 august 2014: Dan Voiculescu și ceilalți inculpați în dosarul privatizării frauduloase a Institutului de Cercetări Alimentare (ICA) au fost condamnați de judecătorii Curții de Apel București, Camelia Bogdan și Alexandru Mihalcea.

1 februarie 2019: unul dintre condamnații din dosar, Jean Cătălin Sandu, depune cerere de revizuire la Tribunalul București.

”În motivarea cererii, în esenţă, petentul a arătat că a fost condamnat în baza unui înscris fals (raport de constatare tehnico-științifică nr. 288/2007) întocmit în fals de specialistul DNA Nicolae Aurelia la instigarea procurorului de caz Eva Emilian”, potrivit motivării judecătorului Sterică Toma.

18 decembrie 2020: Tribunalul București respinge cererea de revizuire.

”În considerentele hotărârii menţionate s-a reţinut că instanţele ce au pronunţat hotărârile atacate cu revizuire nu s-au întemeiat exclusiv pe raportul de constatare, ci pe ansamblul probelor administrate atât în faza de urmărire penală, precum și în faza de cercetare judecătorească.

Drept urmare, s-a apreciat că faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu sunt de natură a conduce, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea, câtă vreme aspectele invocate în susținerea cererii de revizuire nu au fost reținute că ar fi dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice”, sunt motivele respingerii de către Tribunalul București a cererii de revizuire așa cum au fost redate în motivarea judecătorului Sterică Toma.

16 aprilie 2021: Curtea de Apel București a admis apelul lui Jean Cătălin Sandu, a anulat decizia Tribunalului de respingere a cererii de revizuire și a trimis cazul spre rejudecare la Tribunalul București.

Completul de la CAB a fost alcătuit din judecătorii Andrei Viorel Iugan și Adina Pretoria Dumitrache, magistrații care au dispus condamnările din dosarul Colectiv, inclusiv a fostului primar Piedone.

<< S-a reţinut în considerente, în esenţă, faptul că raportul de constatare tehnico-ştiinţifică menţionat (întocmit de specialista DNA Aurelian Nicoale – n.r.) a jucat un rol decisiv în raționamentul instanței de judecată, rol care nu putea fi suplinit de celelalte probe administrate în cauză.

În determinarea caracterului decisiv al probei constând în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de specialistul DNA, a reţinut instanţa de control faptul că dosarul nr. (…)/3/2012** a avut ca obiect, în principal, săvârşirea infracțiunii prev. de art. 10 lit. a din Legea nr. 78/2000 (stabilirea, cu intenție, a unei valori diminuate, față de valoarea comercială reală, a bunurilor aparținând operatorilor economici la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar, comisă în cadrul acțiunii de privatizare ori de executare silită, de reorganizare sau lichidare judiciară ori cu ocazia unei operațiuni comerciale, ori a bunurilor aparținând autorității publice sau instituțiilor publice, în cadrul unei acțiuni de vânzare a acestora sau de executare silită, săvârșită de cei care au atribuții de conducere, de administrare, de gestionare, de executare silită, de reorganizare ori lichidare judiciară) și infracțiunea de spălare de bani.

Or, există o legătură direct cauzală între specificul mijlocului de probă care se susține că ar fi fost obținut în urma comiterii unei infracțiuni de către procurorul de caz și natura infracțiunilor deduse judecății. Astfel, s-a arătat că în lipsa unei probe științifice cum ar fi un raport de constatare sau un raport de expertiză nu s-ar fi putut stabili dacă într-adevăr valoarea bunurilor respective a fost sau nu diminuată, împrejuare în lipsa căreia nu s-ar fi putut ajunge la condamnarea revizuentului.

Infracțiunea prevăzută de art. 10 lit. a din Legea nr. 78/2000 (subevaluarea activelor – n.r.) nu poate fi dovedită cu martori, ci este necesară o probă științifică ale cărei concluzii, eventual, să fie completate prin audierea unor martori. Același lucru este valabil și în cazul infracțiunii de spălare a banilor, raportat la modalitatea de comitere a infracțiunii reținută de instanță.

Se sprijină soluţia instanţei de control pe ample pasaje din hotărârea de condamnare pronunţată în apel (,, … importanța covârșitoare a raportului de constatare în pronunțarea soluției de condamnare rezultă în mod clar din chiar motivarea instanței de apel …’’, se reţine în considerente).

Având în vedere aceste împrejurări, s-a reţinut că se impune administrarea unor probe pentru a stabili în concret dacă aspectele învederate de către revizuent sunt sau nu adevărate. Deoarece raportat la data comiterii presupuselor fapte a intervenit prescripția răspunderii penale, cercetarea cazului de revizuire urmează a se realiza de către instanța de judecată. De altfel, în acest caz, revizuire poate fi formulată și dacă s-ar dovedi netemeinicia hotărârii, nefiind necesar să se ajungă la o soluție diametral opusă.

A mai reţinut instanţa de control faptul că în cazul de faţă, întrucât sesizarea organelor de urmărire penală nu ar putea fi realizată deoarece impedimentul există la momentul respectiv (a intervenit prescripția răspunderii penale) nu este necesară sesizarea în prealabil a organelor de urmărire penală, proba cazului de revizuire urmând a fi realizată în fața instanței de judecată.

De asemenea, s-a arătat că revizuentul a susţinut în cererea sa faptul că procurorul l-a instigat pe specialistul DNA să întocmească un raport de constatare fals. În opinia instanței de control judiciar, o astfel de împrejurare poate fi examinată și din perspectiva cazului prevăzut de art. (…) deoarece specialistul care întocmește o constatare este asimilat cu expertul în ceea ce privește mijlocul de probă pe care îl produce >>, se arată în motivarea judecătorului Sterică Toma cu privire la motivele pentru care Curtea de Apel București a decis rejudecarea cererii de revizuire.

24 mai 2021: cererea de revizuire ajunge din nou la Tribunalul București , în rejudecare, și în cele din urmă dosarul este repartizat judecătorului Sterică Toma.

12 februarie 2024: judecătorul Sterică Toma admite în principiu cererea de revizuire.

”Cu privire la cererea de revizuire formulată, tribunalul o va admite în principiu sub aspectul dispoziţiilor prev. de art. (…), constatând că în ceea ce priveşte raportul de constatare tehnico-ştiinţifică şi suplimentul la raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, acestea au fost denaturate în mod deliberat de către specialistul DNA, care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă.

Cu titlu preliminar, reţine tribunalul faptul că soluţiile de condamnare a căror revizuire se solicită se întemeiază într-o măsură determinantă pe raportul de constatare tehnico-ştiinţifică şi suplimentul la acesta întocmite de specialistul DNA, acest aspect fiind stabilit în mod cert de instanţa de control judiciar”, a motivat judecătorul Sterică Toma decizia de admitere în principiu a cererii de revizuire.

24 mai 2024: judecătorul Sterică Toma dispune suspendarea executării prejudiciului din dosarul ICA.

20 august 2024: Curtea de Apel Bucureşti confirmă decizia de suspendare a recuperării prejudiciului în dosarul ICA al lui Dan Voiculescu. Hotărârea devine definitivă.

1 octombrie 2024: J udecătorul Sterică Toma de la Tribunalul Bucureşti a respins cererea de excludere a probei-cheie, raportul de constatare a prejudiciului întocmit de specialista DNA.

11 septembrie 2025: Judecătoarea Înaltei Curți, Lia Savonea, a admis plângerile Grivco şi ale altor inculpaţi condamnaţi din dosarul lui Dan Voiculescu împotriva deciziei de clasare a dosarului fostei judecătoare Camelia Bogdan şi a constatat că dosarul Cameliei Bogdan s-a prescris.

26 septembrie 2025: nou termen în procesul de revizuire de la Tribunal condus de judecătorul Sterică Toma

Distribuie Distribuie Comentarii