BREAKING O judecătoare din Craiova critică CSM: „Nu putem să tot vehiculăm poezia că noi suntem magistrați și asta este, trebuie să primim fără să dăm”
Judecătoarea Sorina Marinaș de la Curtea de Apel Craiova afirmă, într-o postare publică pe pagina ei de Facebook, că modalitatea de comunicare publică a CSM este profund eronată. „Nu putem să tot vehiculăm poezia că noi suntem magistrați și asta este, trebuie să primim fără să dăm”, subliniază judecătoarea.
Aceasta prezintă mai multe probleme sistemice, de la modul de promovare a magistraților, la hotărârile judecătorești nemotivate cu anii, termene și amânări în dosare până la prescripție sau nerespectarea hotărârilor CJUE.
Postarea integrală:
Zic si eu, nu dau cu parul.
Cred ca modalitatea de comunicare publica a CSM, ca instituție sau prin mesaje individuale ale membrilor, este profund eronată si nu va produce niciun efect bun.
Comunicate sterile sau declarațiile individuale publice virulente, momentul fiind unul tensionat, produc efectul invers.
Nu putem sa tot vehiculam poezia ca noi suntem magistrați si asta este, trebuie sa primim fără sa dăm. Totul in viața – profesională sau personală- e you get what you give.
Dacă tratam poporul si guvernul cu sictir – ni se cuvine si nu se poate modifica, nu vorbim cu prim ministrul ca n-are atribuții, bla bla, vom primi feedback pe măsură si vom atrage o ură profesională profunda.
Zic sa dăm (cu mențiunea sa dăm calitativ) ca sa justificam ce primim si sa putem pretinde că merităm.
Si ca să dăm trebuie:
1. Sa recunoaștem că există probleme sistemice in organizare si statut: promovarea a ajuns o glumă. Ce înseamnă evaluarea hotărârilor fără examen efectiv? Ce înseamnă interviu mai ales la nivel de ICCJ? Că știm toți cum merg interviurile astea. E, asta trebuie sa spunem public. Adică, sa spuneți, ca eu sunt un biet judecător cu funcție de execuție.
Ce înseamnă delegări si detașări știute numai de unii si prelungite cu anii?
Ce înseamnă transferuri respinse cu anii la unii, dar admise la alții de pe o zi pe alta?
2. Cum justificam că avem hotărâri nemotivate cu anii? Nu mai inghite nimeni galusca cu supraaglomerarea. Oricate dosare ai avea, nu ai cum sa justifici 1-2 ani de amânare a pronunțării. Timp in care pronunți alte dosare, dar fix anumite dosare nu.
3. Cum justificam termene de 4-6 luni in dosare care nu impun? Da, poți da termen 4-6 luni la dosar cu expertiza sau cu elemente de extraneitate, nu la conducere fără permis, nu la o bătaie filmata, apoi mai amâni si pronunțarea de 4 ori.
Eu am primit in apel dosare cu termene de luni de zile date de instanțele de fond in mod nejustificat, de a trebuit sa facem pe dracu-n-patru ca sa putem soluționa apelul in termenul de prescripție.
România a fost condamnată la CEDO de curând pentru nesolutionarea cauzelor in termenul de prescripție (MSD contra României, Nedelcu contra României). Poate mai lucrăm la evaluarea aia profesională…
4. Ne prevalam de drepturi recunoscute la nivel european categoriilor profesionale omoloage, dar când e vorba sa si respectăm Uniunea, îndeosebi CJUE, ne prefacem ca plouă. A zis CJUE că e nasol cu prescripția, noi am dat-o cu suveranitatea, si CCR, noi suntem bomboana de pe coliva. Dar nu ne place acum coliva cu mortul in casa. (Pentru prescripție, CEDO s-a pronunțat deja – Borcea împotriva României). Am închis ochii, noi ca sistem. Acum nu ne place când ni se reproșează in limbaj colocvial că „am făcut scăpați” infractorii.
În primul rând ca sa fim respectați ca putere in stat, noi suntem prima putere care trebuie să se poarte exemplar ca sa primească pe măsură.
Da, nici mie nu îmi place ideea de pensie la 65 ani la ritmul de acum. Dar ce am făcut noi, individual si ca sistem ca să ieșim din haosul ăsta?
Nouă ni se promite in Craiova de zeci de ani un sediu decent, dar tot in service-ul auto stăm. Având 4 tribunale in competență si 3 penitenciare (unul fiind centru de detenție pentru minori) am ieșit vreodată public sa cerem mai mulți judecători in schema? Judecătoria Craiova intra cu 100+ de dosare penale pe unele ședințe. S a preocupat cineva? App, judecătoria cu 100+ pe ședință nu da termene 6 luni. Dar când se rupe ușa la ora 14…
Esența: da, e teribil de greu in magistratură. Doar dacă îți faci treaba si tragem toti „la aceeași căruță”.
Altfel, unii cu greul si unii cu huzurul.
E, de aia ne urăște poporul. Pentru ca poporul crede doar huzurul de la tv, prescripțiile, indemnizațiile si pensiile.
Iar noi comunicăm in limbaj Braille.
