Budapesta a omagiat Divizia Secuiască: 1 decembrie este o zi de doliu în istoria naţiunii maghiare
Divizia Secuiască este un simbol al curajului, al dârzeniei şi al solidarităţii – a subliniat Directorul general al Institutului pentru Cercetarea Maghiarilor, Gabriella M. Lezsák, în cadrul unei discuţii organizate, luni, şi dedicate rolului jucat de militarii secui în anii 1918-1919.
Gabriella M. Lezsák a declarat că pentru Institut este esenţial ca trauma Trianonului să fie prezentată tinerilor şi publicului actual într-o formă care să consolideze identitatea, motiv pentru care se desfăşoară cercetări menite să clarifice factorii care au dus la pierderile suferite în 1920.
Ea a amintit că data de 1 decembrie este o zi de doliu în istoria naţiunii maghiare, fiind momentul în care Transilvania a fost desprinsă de Ungaria. „Ceea ce pentru unii reprezintă împlinire şi bucurie, pentru cealaltă parte, cea maghiară, înseamnă pierdere şi doliu”, a afirmat Gabriella M. Lezsák.
Potrivit acesteia, datorită Diviziei Secuieşti, Transilvania nu a ajuns fără rezistenţă în mâinile forţelor române: chiar şi atunci când fronturile se prăbuşeau şi nu exista o autoritate centrală puternică, secuii au reuşit să se organizeze şi să întârzie înaintarea trupelor române.
Istoricul militar Zoltán Babucs, cercetător al Centrului de Studii Istorice din cadrul Institutului pentru Cercetarea Maghiarilor, a susţinut că destrămarea Monarhiei Austro-Ungare nu a venit din interior, ci a fost rezultatul politicii de destabilizare practicate de Antantă. Acesta a afirmat că guvernul Károlyi a comis o crimă istorică, subliniind că nu poate fi iertat faptul că, în noiembrie 1918, militarilor întorşi de pe front li s-au confiscat armele. Potrivit istoricului, chiar şi o mică parte dintre cei 1,2 milioane de militari maghiari ar fi putut respinge trupele de ocupaţie pe care Károlyi Mihály le-a lăsat să intre în ţară fără a se trage un foc de armă.
Referindu-se la Divizia Secuiască, Zoltán Babucs a afirmat că ideile revoluţionare şi bolşevice nu au prins rădăcini în rândul secuilor: „În Ţinutul Secuiesc nu existau, în 1918, metropole precum Budapesta, astfel că propagandiştii bolşevici aveau şanse reduse”.
Barna Gottfried, specialist al Institutului şi Muzeului de Istorie Militară al Ministerului Apărării din Ungaria, l-a calificat pe Károlyi Mihály drept un politician „lipsit de talent şi neadecvat”. Ca exemplu al sabotajelor îndreptate împotriva Diviziei Secuieşti, acesta a menţionat că dispozitivele de ochire au fost demontate de pe tunurile solicitate de unitate, iar secuii au fost nevoiţi să cumpere la Budapesta grenade şi proiectile de artilerie în schimbul a trei mii de ţigări.
Acesta a adăugat că, în timp ce partea română a fost pregătită pentru preluarea Transilvaniei, populaţia maghiară nu a fost pregătită pentru apărarea acesteia.
În cadrul discuţiei organizate de Institutul pentru Cercetarea Maghiarilor despre Divizia Secuiască, moderatorul Tamás Toót-Holló a evidenţiat rolul remarcabil al comandantului unităţii, colonelul Kratochvil Károly, menţionând totodată că acesta a fost susţinut de o echipă excepţională. Acesta a arătat că Divizia Secuiască s-a aflat între două forţe: pe deoparte presiunea românilor, iar pe de altă parte opoziţia comuniştilor, care vedeau în secui un potenţial pericol intern şi au acţionat împotriva lor, împiedicându-i să obţină echipamente militare adecvate.
