Rusia savurează – și parțial alimentează – haosul într-o serie de puncte de aprindere globale care deturnează energiile Occidentului din Ucraina. Atacul brutal al Hamas împotriva Israelului a avut loc de ziua lui Vladimir Putin, scrie Politico.

Un astfel de șoc catastrofal de securitate în Orientul Mijlociu a fost probabil o surpriză binevenită pentru un președinte rus a cărui prioritate strategică este de a distrage sprijinul și atenția occidentală de la Ucraina. Un conflict masiv în Israel riscă să facă exact asta.

Marea întrebare este cât de mult credit trebuie acordat Kremlinului pentru furtuna perfectă a crizelor în creștere — în Israel, Kosovo, Caucaz și Africa — care se ridică asupra Americii și Europei. Pentru mulți, este tentant să-l vadă pe Putin ca pe un creier sau păpușar, stârnind mai multe conflicte decât le poate gestiona Occidentul.

De fapt, Putin nu a declanșat toate aceste crize , dar acum este fericit să arunce combustibil pe foc și să le joace în avantajul său. Savurează haosul. Propagandiștii de la Kremlin răspândesc deja o narațiune conform căreia un război din Orientul Mijlociu este o victorie pentru Rusia și banii pentru Ucraina se vor termina.

„Acesta a fost probabil cel mai bun cadou de ziua lui Putin. Atacul împotriva Israelului va diviza atenția, având în vedere concentrarea naturală a SUA asupra Israelului”, a spus un diplomat UE.

„Sperăm că acest lucru nu va avea un efect dramatic asupra sprijinului pentru Ucraina, dar, desigur, multe vor depinde și de durata conflictului din Orientul Mijlociu. Dacă vrem cu adevărat să fim o Uniune Europeană geopolitică, trebuie să fim capabili să facem față mai multor crize în același timp.”

La Washington, este o concluzie inevitabil că atacurile Hamas asupra Israelului vor reduce concentrarea SUA asupra Ucrainei, absorbită așa cum a fost asupra consecințelor înlăturării, săptămâna trecută, a președintelui Kevin McCarthy de către un grup de republicani – parte a aceluiași grup al conservatorilor care caută să reducă ajutorul acordat Ucrainei.

Cursa pentru succesiunea lui McCarthy se desfășoară acum, ceea ce face mai dificil pentru administrația Biden să obțină aprobarea Congresului pentru orice ajutor suplimentar pe care ar dori să-l acorde Israelului.

Simțind amenințarea că Occidentul ar putea fi pe cale să-și piardă atenția asupra Kievului, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a spus că susținătorul Hamas, Iranul și Rusia, sunt aliați apropiați și consideră lupta împotriva Rusiei și lupta împotriva militanților islamiști ca una și aceeași. „Jurnaliştii israelieni care au fost aici în Ucraina, la Bucea, spun acum că au văzut acelaşi rău precum cel venit din Rusia. Același rău. Și singura diferență este că există o organizație teroristă care a atacat Israelul și aici este un stat terorist care a atacat Ucraina.”

Cât de implicați sunt rușii

Să începem cu atacurile Hamas. Rusia i-a curtat de mult pe militanții islamiști, iar liderul Hamas, Ismail Haniyeh, și alți oficiali au făcut călătorii recente la Moscova. După atacurile de sâmbătă, rușii s-au grăbit să șteargă praful de pe vechile planuri de a trage granițele Israelului înapoi acolo unde erau în 1967.

Ministrul de externe Serghei Lavrov a spus că crearea unui stat palestinian este zădărnicită de „politica distructivă” a SUA.

„În loc să lucreze în mod activ la așezările palestino-israeliene, acești proști [SUA] au interferat cu noi și oferă neo-naziștilor [din Ucraina] ajutor pe scară largă, punând cele două popoare strâns înrudite unul împotriva celuilalt”, a spus Medvedev.

Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a susținut cu bucurie că finanțarea pentru Ucraina se va reduce acum inevitabil. „Procesul de pompare a regimului de la Kiev cu arme din punct de vedere faptic, emoțional, financiar, tehnologic va intra într-o tendință descendentă”, a spus el.

Acest lucru sugerează că Rusia a avut o implicare directă în atacuri? Asta pare improbabil. Rusia nu este nici pe departe la fel de importantă ca Iranul când vine vorba de armele și finanțarea Hamas.

Norman Roule, un fost oficial de rang înalt al serviciilor secrete americane, a susținut că sprijinul politic al Moscovei pentru Hamas a încurajat grupul să întreprindă violențele, dar a spus că orice rol al Rusiei dincolo de acesta ar putea fi modest.

„Această strategie le permite rușilor să susțină un proces de pace, dar violența care a urmat perturbă regiunea și abate atenția politicienilor de la agresiunea Rusiei asupra Ucrainei și atrage mijloacele navale americane de la Marea Neagră către estul Mediteranei”, a spus el pentru POLITICO.

Flirturile cu Hamas și sprijinul pentru palestinieni îl ajută, de asemenea, pe Putin în efortul său de a se prezenta un jucător important într-o realiniere globală împotriva Occidentului, cu state precum China și Iran. Cu doar câteva zile în urmă, el a spus că intenția Rusiei este de a „construi o lume nouă”, dând vina pe Occident pentru războiul din Ucraina și a spus că conflictul este dus pentru „principiile pe care se va baza noua ordine mondială”.

Aliatul Rusiei și principalul furnizor de drone, Iranul, își dorește cu siguranță o nouă ordine mondială, dar este discutabil cât de direct dă Teheranul ordine specifice Hamas. Roule se îndoiește că Teheranul a participat la planificarea operațională pentru asalt. Iranul „creează un monstru Frankenstein și apoi îl eliberează într-un sat”.

Acea abordare a aprinderii geopoliticii globale se potrivește Rusiei foarte bine.

Criză în Caucaz

Nagorno-Karabah din Caucazul de Sud este un alt punct de foc în care criticii lui Putin îl acuză că a provocat în mod deliberat o criză care a făcut ca peste 100.000 de etnici armeni să fugă din patria lor ancestrală după un atac militar de 24 de ore al Azerbaidjanului, în 19 și 20 septembrie.

Din nou, este o imagine complexă. În unele părți, dezastrul a fost prezentat ca un semn al slăbiciunii Rusiei - că Moscova nu mai putea garanta securitatea armenilor în fața unui atac din Azerbaidjanul susținut de Turcia.

Rusia, pe de altă parte, încearcă să sugereze că a retras în mod deliberat sprijinul pentru armenii din Karabah, punând presiune asupra ajutorului SUA și UE în exodul refugiaților. Mesajul de la Moscova este că îl pedepsește pe prim-ministrul armean Nikol Pashinyan, lăsându-l baltă pentru că a renunțat la alianța sa cu Rusia și a încercat să-și împingă țara pe o traiectorie mai spre vest.

În acest caz, este mai probabil că Putin a jucat un rol. Puțini observatori experimentați consideră că Azerbaidjanul și-ar fi trimis trupele fără undă verde de la Moscova – sau fără ca rușii să rezolve lucrurile cu Teheranul, un inamic tradițional al Azerbaidjanului care și-a exprimat de mult timp temeri cu privire la schimbările la frontiera din Caucazul de Sud.

Întâmplător sau nu, pe măsură ce forțele azerbaidjane au avansat, ministrul rus al Apărării, Serghei Șoigu, a fost la Teheran pentru discuții cu înalți oficiali ai armatei și securității iraniene, inclusiv Mohammad Bagheri, șeful de stat major al forțelor armate iraniene și șeful forțelor aerospațiale ale Gărzii Revoluției Islamice, Amir Ali Hajizadeh.

Nu este plauzibil să crezi că Nagorno-Karabah nu a apărut în discuții.

Președintele Consiliului European, Charles Michel, nu lasă nicio îndoială să se creadă că dezastrul din Caucaz a fost vina lui Putin, spunând că armenii au fost „trădați” de inacțiunea forțelor de menținere a păcii ruși.

Imbroglio balcanic

La patru zile după ce Azerbaidjanul a luat Nagorno-Karabah, a venit rândul Balcanilor cu o ciocnire neașteptată și uluitoare între sârbi înarmați și poliție în satul Banjska , în municipalitatea Zvečan din nordul Kosovo. Kosovo l-a acuzat pe președintele sârb Aleksandar Vučić că a ordonat atacul, în timp ce alții văd mâna ultranaționaliștilor sârbi de extremă dreaptă, care au legături strânse cu Moscova.

Kosovarii și albanezii au susținut de mult timp că Rusia este forța principală în încercarea de a declanșa un nou război în Balcani. Abia luna trecută, prim-ministrul albanez Edi Rama, a declarat că Rusia profită de tensiunile legate de Kosovo pentru a-și justifica „visele neo-imperiale”.

Indiferent dacă Putin se implică direct sau nu, un război în Balcani ar fi în mod clar în interesul Rusiei, adăugând o altă distragere majoră a atenției pentru un Occident obosit, care întâmpină deja dificultăți în a-și menține coerența și unitatea.

În 2018, într-o mărturie în fața unui panel al Congresului, Henry Kissinger, fost secretar de stat al SUA,

foarte familiarizat cu mașinațiunile geopolitice, a respins ideea că toate „crizele individuale din diferite zone geografice” au fost doar rezultatul coincidenței.

„Modelele tradiționale ale rivalității marilor puteri revin”, a avertizat el, la acea vreme.