Politologul Grigore Pop Elecheș, profesor la Universitatea Princeton, explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, felul în care încearcă Rusia lui Putin să înșele Occidentul și să-i convingă pe aliați să abandoneze Ucraina.

Occidentul e pe cale să repete o eroare pe care a mai făcut-o și nu o singură dată în istorie. S-a întâmplat în 1994, când s-a semnat Memorandumul de la Budapesta, dar și 20 de ani mai târziu, la Minsk. De fiecare dată, Rusia a reușit să-i înșele pe occidentali și pe ucraineni, bazându-se pe negociatori extrem de abili și dând dovadă de o lipsă totală de scrupule.

În 1994, la doar trei ani după ce Kievul își proclamase independența, oamenii Moscovei au reușit să-i convingă pe ucraineni să renunțe la armele nucleare moștenite de la fosta Uniune Sovietică. La aceasta și-au adus însă concursul și Statele Unite ale Americii și Marea Britanie, care, dornice să scape de orice fel de bătaie de cap cu armele nucleare ale Kievului, au dat un cec în alb Moscovei, acceptând ca Ucraina să rămână un satelit în sfera de influență rusească. Astfel, în urmă cu 31 de ani, s-a semnat, la Budapesta, memorandumul în urma căruia Ucraina accepta să renunțe la armele nucleare care i-ar fi garantat independența și accepta garanțiile Rusiei, Statelor Unite și Marii Britanii. Ca parte semnatară a înțelegerii, Rusia și-a luat angajamentul ferm de a respecta independenţa Ucrainei, ba chiar să intervină în cazul în care altă putere ar fi folosit forţa împotriva integrităţii sale teritoriale.

Doar că relațiile cu Rusia au urmat o evoluție negativă. Așa s-a ajuns în 2014 ca Rusia să preia Crimeea, e drept, fără să tragă niciun foc de armă, iar astfel cele două state au ajuns în preajma războiului. Un război amânat aproape un deceniu, timp în care în estul Ucrainei a avut loc un adevărat război civil între separatiștii ruși din această zonă, având susținerea Rusiei și autoritatea de la Kiev.

Și Franța și Germania au eșuat

Franța și Germania au intervenit în negocieri, iar Ucraina și separatiștii susținuți de Rusia au convenit asupra unui plan în 12 puncte, cunoscut sub numele Minsk 1. Înțelegerea viza încetarea focului de-a lungul liniilor de contact, dar acordurile nu au durat mult timp, pentru că ambele tabere au recurs la violențe. A urmat acordul de pace Minsk 2, semnat tot în capitala Belarusului. Semnat în 2015 între Rusia, Ucraina, Franța și Germania, acordul a părut că va duce la unele rezultate, însă cum prevederile sale au fost puse în aplicare doar parțial, inevitabilul s-a produs. În scurt timp, Rusia și Ucraina au încălcat prevederile. A fost a doua oară când Occidentul s-a văzut tras pe sfoară de ruși, fără să reacționeze.

Șapte ani mai târziu, Federația Rusă și-a invadat vecinul, iar războiul continuă din 2022 și până în prezent. Arc peste timp, cele două beligerante sunt gata să negocieze din nou, dar occidentalii și ucrainenii par să fi învățat lecțiile trecutului.

Politologul Grigore Pop Elecheș, profesor la cunoscuta Princeton University, consideră că istoria s-ar putea repeta. Occidentul pare în multe momente tentat să negocieze cu Rusia în termenii lui Vladimir Putin, gata să sacrifice Ucrain a. Chiar dacă europenii încă îl mai susțin pe Volodimir Zelenski, administrația Trump este mult mai puțin înclinată să ajute Kievul.

Cadoul perfect pentru Putin

În schimb, Donald Trump este mai interesat de un acord cu Federația Rusă care să permită reluarea relațiilor ruso-americane și să asigure câștiguri importante Americii. Spirit tranzacțional, omul de afaceri devenit președinte la Washington jonglează și a fost de acord să asigure unele garanții Ucrainei, dar numai în condițiile în care Kievul va achiziționa arme în valoare de 100 de miliarde de dolari de la SUA.

„Până acum, negocierile nu au dus la nimic bun. Din contră. Ucraina e tot mai mult presată să renunțe la propriile sale teritorii, ocupate deja de ruși, dar să mai cedeze și unele dintre cele pe care le controlează. E o mare eroare din partea administrației Trump să împingă Ucraina spre asemenea compromisuri. Și europenii trebuie să rămână uniți și să susțină în continuare această țară. Pentru că există riscul ca la un moment dat să obosească și să scadă interesul și sprijinul acordat Ucrainei. Ar fi cadoul perfect pentru Putin, dar și cea mai mare greșeală pe care am putea s-o facem”, spune profesorul român.

Capcanele întinse abil de ruși

În opinia lui Grigore Pop Elecheș, rușii nici măcar nu au interesul să facă pace, în condițiile în care se află în ofensivă și câștigă treptat teren.

„Obiectiv vorbind, rușii nu au niciun interes să facă o pace cât de cât rezonabilă. Asta și pentru că Trump pare influențabil, iar după întâlnirea din Alaska pare să-și fi schimbat părerea și susține în mare punctul de vedere al lui Vladimir Putin că nu e nevoie de armistițiu și se poate trece direct la pace. Apoi, europenii sunt cumva divizați. Am văzut că doamna Ursula von der Leyen a preluat din retorica lui Donald Trump. Europenii, practic, încep să-și dea seama că și ei trebuie măcar parțial să-i facă pe plac președintelui Trump. Însă problema cea mai mare este că rușii încă mai au destule fonduri și destulă carne de tun ca să continue războiul, motiv pentru care nu se vor grăbi să facă pace. Nu cât timp au inițiativa și sunt superiori pe front”, crede expertul.

Și pentru că rușii au negociatori foarte bine pregătiți, ei au reușit, cel puțin parțial, să inducă impresia că partea ucraineană este cea care nu dorește pacea. Pe de altă parte, rușii vor să inducă și opinia că ucrainenii de rând vor să cedeze teritorii doar să se facă pace, ca să pună presiune pe autoritățile ucrainene și pe aliați.

„În realitate, ucrainenii sunt într-adevăr mult mai dispuși să facă pace acum decât erau acum un an sau doi. Aproape toată populația susține acum negocierile cu Rusia și cere să se încheie pace. Ce nu este adevărat e că poporul ucrainean ar fi dispus să renunțe la toate teritoriile cerute de ruși ca să facă pace. De fapt, deși sunt gata să facă anumite compromisuri, ucrainenii nu vor să-i cedeze toate teritoriile lui Vladimir Putin. Dar propaganda rusească încearcă să acrediteze ideea că președintele Volodimir Zelenski trece peste voința poporului și nu vrea să facă niciun compromis. E o primă capcană pe care rușii încearcă să o întindă și să răspândească impresia că așa zisa conducere nazistă a Ucrainei nesocotește interesele naționale și dorința propriului popor și se complace într-un război de care tot ea este vinovată. Asta e marea minciună vândută de ruși”, adaugă Grigore Pop Elecheș.

Rușii sunt maeștrii manipulării și a dezinformării

O altă capcană întinsă cu dibăcie de ruși este propagarea unei alte idei false, anume că Moscova e gata să facă un schimb de teritorii cu Ucraina.

„Poate că rușii ar fi dispuși să lase niște firimituri ucrainenilor, dar pentru asta cer la schimb teritorii importante pe care nu le-au cucerit și nici nu e sigur că ar putea să o facă. E ca și cum cineva ar fura 1.000 de lei altcuiva, apoi l-ar invita și i-ar plăti o cafea și ar spune că este cel mai echitabil schimb cu putință”, este comparația profesorului român.

În plus, Federația Rusă a dovedit că este o maestră a încălcării tratatelor naționale. Pornind de la ipoteza că Federația Rusă ar convinge Ucraina să-i cedeze teritoriile aflate în discuție și să semneze pacea, nu este deloc sigur că Moscova nu și-ar trimite din nou trupele să-și atace vecinul de la Vest.

„Rusia, că se numea Imperiul Țarist, Uniunea Sovietică, Comunitatea Statelor Independente sau Federația Rusă, nu a demonstrat deloc în istorie că respectă până la capăt tratatele pe care le semnează. Mai mereu găsește o portiță, un motiv să le încalce, așa că nicio înțelegere cu ei nu este sigură niciodată. Cu Ucraina au avut multe înțelegeri, ba chiar au oferit garanții Kievului, dar iată unde ne aflăm!”, explică Grigore Pop Elecheș o altă „capcană” pe care Rusia și diplomații ei au știut mereu să o întindă adversarilor.

De ce suntem încă departe de pace

Nu este mai puțin adevărat, mai spune expertul, că în momentul de față o rice acord între Federația Rusă și Ucraina pare îndepărtat. Și nu din vina Ucrainei sau a aliaților săi.

„Este greu ca Ucraina să renunțe defintiv la teritoriile sale care i-au fost practic furate. Că-i Crimeea, că-i Donbassul sau alt pământ ucrainean, Kievul nu se poate despărți atât de ușor de el. Și de aceea un tratat de pace pe undeva mi se pare imposibil în condițiile astea. Iar ideea că da, le vor recupera ulterior, atunci când regimul de la Moscova s-ar schimba nu oferă un orizont de timp rezonabil și nici garanțiile că un nou guvern și un nou președinte rus s-ar grăbi să facă departe și să restituie aceste teritorii. Deci suntem pe un drum destul de înfundat, dar să vedem ce negocieri și ce concesii vor urma”, mai spune Grigore Pop Elecheș.

Modelul Transnistriei, replicat de ruși în Ucraina

Un scenariu mai plauzibil ar fi ca Ucraina să accepte la un moment dat un armistițiu, pe care de altfel deja îl solicită, dar fără să renunțe de iure la teritoriile ocupate de ruși. În acest fel, atunci când puterea s-ar schimba în Rusia, discuțiile ar reporni de la o altă bază.

„În principiu ar putea să fie un armistițiu, practic un conflict din acesta înghețat cum este și în Transnistria și cum este și în Georgia cu Abhazia și cu Osetia de Sud. După același model, așa cum nici guvernul de la Chișinău și nici cel de la Tbilisi nu recunosc independența acelor regiuni sau apartenența lor la Federația Rusă. Cu toate acestea, rușii controlează teritoriile respective, respectiv rebelii susținuți desigur de ruși”, adaugă expertul.

Există și riscul ca peste ani orice tentativă a ucrainenilor de a recâștiga teritoriile prin negocieri să fie sortite eșecului, chiar dacă la Moscova ar veni la conducere un guvern mai liberal, în condițiile în care, avertizează Grigore Pop Elecheș, populația de origine ucraineană, care oricum era minoritară în regiune, va continua să se refugieze în vestul țării, iar în schimb noua stăpânire va aduce coloniști ruși.

Cine e Grigore Pop Elecheș

Grigore Pop-Eleches este profesor de științe politice și relații internaționale Universitatea Princeton. Este profesor la Princeton încă din 2003, după ce și-a obținut doctoratul în științe politice la o altă universitate americană de top, UC Berkeley. Este codirector al Atelierului de la Princeton privind politica postcomunistă.

Principalele sale interese de cercetare actuale sunt comportamentul politic comparativ, cu accent pe regimurile autoritare și post-autoritare (în mare parte în Europa de Est și fosta Uniune Sovietică). Profesorul Pop-Elecheș a lucrat, de asemenea, la economia politică comparativă și internațională a Europei de Est și Americii Latine, precum și la democratizare și regres democratic, concentrându-se pe rolul comportamentului electoral și al partidelor politice.

Prima sa carte, intitulată „De la criza economică la reformă: Programele FMI în America Latină și Europa de Est”, a fost publicată de Princeton University Press în februarie 2009. A doua sa carte, „Umbra comunismului: Moșteniri istorice și atitudini politice contemporane” (colaborare cu Joshua A. Tucker), a fost publicată în 2017 de Princeton University Press. Lucrările sale au apărut, de asemenea, într-o varietate de reviste academice, inclusiv The American Journal of Political Science, The Journal of Politics, World Politics, Comparative Political Studies, Comparative Politics, Quarterly Journal of Political Science, International Studies Quarterly, Journal of Democracy, Studies in Comparative International Development și East European Politics and Societies.