Castelul Nopcsa de la poalele Retezatului a fost redeschis după restaurarea începută în 2019 și promite a fi un nou reper turistic al regiunii. Clădirea emblematică și-a recăpătat înfățișarea din secolul al XIX-lea, când aici locuia una dintre cele mai excentrice familii nobiliare.

Drumurile care pornesc din „Țara Hațegului” (denumirea istorică a regiunii Hațegului din Hunedoara) spre munții Retezat parcurg sate încărcate de istorie, care și-au păstrat însă înfățișarea arhaică, netulburată de industrie sau de construcțiile brutaliste specifice epocii comuniste.

Din loc în loc, așezările patriarhale cu case vechi și garduri din piatră de râu, dominate în fundal de crestele proeminente ale Retezatului, sunt împodobite monumente istorice. Turiștii găsesc aici castele nobiliare din secolele trecute, cu o arhitectură pretențioasă pentru vremea clădirii lor, cetăți ridicate în vremuri neștiute pe colțuri de stânci, biserici medievale de piatră cu ziduri împodobite de sfinți pictați în culori vii, construite din ruine antice și numeroase alte monumente rămase din vremea romanilor.

„Perlele” ultimelor sate străbătute de turiști, înainte de a intra pe văile abrupte și sălbatice ale râurilor din Retezat sunt locuri ca fostul oraș roman Sarmizegetusa, cetățile Colț și Mălăiești, curțile cneziale de la Râu de Mori și Sălașu de Sus, turnul medieval de la Răchitova, castelele Kendeffy, Pogany, Nalați și Nopcsa, bisericile medievale de la Peșteana, Densuș, Sântamaria Orlea, Râu de Mori și Ostrov. Fiecare are propriile legende povestite de generații de localnici.

Un nou castel a fost redat Țării Hațegului

Recent, un nou obiectiv turistic a fost redat ținutului de la poalele Retezatului, după două decenii în care fusese abandonat în ruină și alți cinci ani în care s-a aflat în șantier.

Castelul Nopcsa din satul Săcel, aflat la zece kilometri de orașul Hațeg, pe unul dintre drumurile care duc spre valea Nucșoarei (Pietrele) din Retezat, a fost restaurat și și-a recăpătat înfățișarea din secolul al XIX-lea, când era locuit de legendara familie Nopcsa (Nopcea).

Lucrările de restaurare, în valoare de peste 11,5 milioane lei au fost finanțate din fonduri guvernamentale și din bugetul Consiliului Județean Hunedoara, iar castelul din Țara Hațegului a intrat în administrarea Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva. Redeschiderea castelului a atras în zonă atât turiști români, dar și numeroși vizitatori maghiari.

„Turiștii maghiari sunt interesați în special de a vizita locurile unde au trăit familiile nobiliare din zonă, maghiare, dar cu rădăcini românești, ca Nopcsa și Kendeffy, de bisericile și palatele pe care le-au ridicat cu multe secole în urmă”, spune un ghid local din Sântamaria Orlea, satul învecinat localității Săcel, unde se află Castelul Kendeffy și biserica medievală ctitorită de familia Cândea (maghiarizată sub numele Kendeffy).

Castelul Nopcsa, noua atracție a Țării Hațegului, a fost ridicat în urmă cu două secole de familia nobiliară Nopcsa, înrudită cu cea a Huniazilor, potrivit blazonului care păstrează, la ambele familii, Corbul cu inel în cioc.

Nobilii Nopcsa de la Curtea Imperială din Viena

În secolul al XIX-lea familia Nopcsa devenise una dintre cele mai influente din Transilvania, păstrând legături strânse cu familia imperială de la Viena. În Transilvania, nobilii Nopcsa dețineau numeroase moșii și castele în ținuturile Hațegului de la poalele Retezatului și pe valea Mureșului în Hunedoara și Arad.

Vasile (Laszlo) Nopcsa (1794 - 1884) a fost comite suprem al Hunedoarei la mijlocul secolului al XIX-lea și s-a numărat printre puținii nobili care s-au alăturat Adunării de la Blaj din 1848, în care românii și-au cerut drepturile și libertățile ca națiune distinctă în Transilvania.

În urma gestului său de solidaritate cu românii, elitele ungare l-au marginalizat, iar în timpul revoluției, castelul său din Zam i-a fost incendiat de trupele ungare şi apoi devastat de localnici. Apoi a devenit eroul folclorului local și al unui roman celebru în epocă „Sărmanii bogaţi“, publicat în 1860 de scriitorul Jokai Mor.

Autorul volumului spunea povestea unui conte extrem de bogat, cu trăsături asemănătoare lui Nopcsa, care conducea în secret o bandă de tâlhari și falsificatori de monede, care acționa la poalele Apusenilor, în ținutul Zarandului.

Francisc Nopcsa (1815 – 1904) fiul mai mare a lui Laszlo Nopcsa a fost comite al Hunedoarei între anii 1851 şi 1867 şi apoi, până în 1894, cancelar al Reginei Elisabeta (Sisi) a Ungariei şi împărăteasa Austriei. Baronul a fost confidentul împărătesei și omul care i-a adus acesteia vestea tragică a morții învăluite de mister a fiului său, prințul Rudolf, în 1899.

În 1882, prințul îi fusese oaspete la castelul din Săcel și la cel învecinat de la Sântamaria Orlea în timpul unei expediții de vânătoare în Retezat. Se spune că, spre surprinderea lui Rudolf, baronul Nopcsa a mâncat la cină obișnuita lui mămăligă cu lapte și nici nu s-a atins de masa regală, notau ziarele vremii.

Născut în același castel, Elek Nopcsa (1848 - 1918), cel de-al doilea fiu al lui Laszlo Nopcea, a devenit parlamentar și, din 1897, șef al Operei Maghiare din Budapesta, funcție la care a trebuit să renunțe după un scandal care a ținut prima pagină a ziarelor vremii. A fost acuzat că ar fi organizat petreceri private cu balerinele sale și că ar fi abuzat de dansatoarele sale.

„Nu este nicio tânără în teatrul național pe care să nu o fi văzut dezbrăcată”, scriau ziarele din Budapesta.

Familia Nopcsa în secolul XX

Elek și soția sa contesa Matilda Zelenka-Zelenski au avut trei copii - cel mai faimos dintre ei fiind Franz Nopcsa, omul de știință care a descoperit fosilele dinozaurilor din Țara Hațegului.

Franz Nopcsa (1877 - 1933) a avut o carieră strălucită ca om de știință, însă în același timp a fost un personaj controversat, cu o îndelungată activitate în serviciile de spionaj austro-ungare și germane, pe teritoriile României și în Balcani.

După Primul Război Mondial, baronul Franz Nopcsa s-a întors pentru o scurtă perioadă la moșia familiei sale din satul Săcel, unde localnicii i-au făcut o primire care avea să îl afecteze pentru tot restul vieții.

„Locuitorii din Haţeg nu au putut fi împăcaţi cu vechiul proprietar al castelului din Săcel. L-au pândit, iar când odată se plimba singur, l-au atacat. Bărbaţi echipaţi cu furci şi bâte au tăbărât peste el şi l-au trântit la pământ. Sângerând grav şi cu un craniu zdrobit, Nopcsa a fost descoperit de oamenii săi. Mai târziu, castelul său a fost găsit într-o adevărată stare de asediu”, relata fostul său apropiat Andras Tasnadi Kubacska, citând mărturiile baronului.

Baronul Franz Nopcsa a murit într-un hotel din Viena, în 1933, în împrejurări controversate. Ancheta oficială arăta că, în noaptea tragediei, înainte de se sinucide, și-a împușcat în cap asistentul Bajazid Elmas Doda, în timp ce acesta dormea.

„Baronul Ferenc Nopcsa a fost o personalitate de seamă a vieții științifice maghiare, care și-a câștigat un renume european ca geolog, paleontolog și geograf, iar în chestiunea balcanică era o autoritate recunoscută la nivel internațional. Aparținea unei vechi familii aristocratice, printre cele mai vechi din comitatul Hunedoara”, nota presa vremii, la moartea sa.

Născut tot la Săcel, Elek Nopcsa (1879 - 1920), fratele cel mic al lui Franz Nopcsa a fost militar de carieră, însă după Primul Război Mondial a fost acuzat de implicarea în crimele comise asupra civililor de armatele detașamentele apropiate amiralului Miklos Horthy, fost regent al Ungariei.

Ilona Nopcsa (1883 - 1963), sora cea mică a lui Franz Nopcsa s-a căsătorit cu un mangraf italian, Alfred Pallavicini, împreună cu care a locuit în Ungaria și apoi, după Al Doilea Război Mondial, în Italia, la Roma.