Federația Rusă este privită în Europa ca un pericol, iar agresiunea neprovocată asupra Ucrainei arată că riscurile nu sunt neglijabile. Cu toate acestea, agresiunea rusească poate îmbrăca nenumărate forme și nu e obligatoriu să fie una militară, explică Hari Bucur Marcu.

Numeroase voci susțin că Federația Rusă s-ar pregăti să escaladeze și să atace chiar o țară sau mai multe din NATO, dacă va avea oportunitatea. Ultimele incidente cu drone și cu avioane, din Polonia, România și Estonia, arată că rușii ar lua „pulsul” sistemelor defensive ale statelor de pe flancul estic al alianței. De aici, însă, opiniile analiștilor și experților se despart. În timp ce unii susțin că acesta ar fi semnul că Moscova se pregătește pentru un război convențional, militar, alții văd aceste acțiuni ca pe unele din sfera războiului hibrid și consideră că nu se pune problema unui război cinetic.

În același timp , în România , în ultimele săptămâni a apărut o isterie privind un război inevitabil, iar zvonurile sunt întreținute din anumite cercuri deloc străine de interesele rusești.

Cât de mare e riscul să fim atacați direct

Expertul în securitate Hari Bucur Marcu contrazice această variantă și spune că nu se pune problema unei invazii rusești în România sau în alt stat NATO. Acest lucru nu înseamnă, însă, că Federația Rusă nu caută să agreseze aceste țări, dar sub o altă formă decât cea militară. Într-o postare pe Facebook, el explică foarte clar cum vede situația și care sunt riscurile.

„Doar pentru uzul inculților, al subinteligenților și al autosuficienților în studiul istoriei se vorbește în spațiul public național despre pericolul cu invazia Federației Ruse asupra României. Pericolul ăsta există, nu de ieri de azi, dar este de o cu totul altă natură decât prezența «bocancului» rusesc printre românii din România”, spune expertul.

Federația Rusă are, evident, obiectivele s ale în România, dar este departe de a le fi atins.

„În mod documentat istoric, politic și militar, obiectivele strategice ale Moscovei imperiale, la adresa României sunt, într-o înșiruire incompletă și aleatorie: România să nu constituie niciodată vreo amenințare pentru Federația Rusă, amenințare de tipul succesului intergării euro-atlantice, al democratizării și al civilizării de natură occidentală, astfel încât nici în Republica Moldova, nici în Ucraina și desigur nici în Rusia să nu poată nimeni invoca un asemenea succes românesc, ca alternativă la integrarea euro-asiatică și la civilizația pravoslavnică, precum și ca altenativă la oligarhia putinistă, care toate constituie oferta Kremlinului. România să nu ajungă niciodată să contribuie decisiv la integrarea Republicii Moldova în familia de state europene democratice și prospere. Din contră, România să fie o frână în eventuala integrare moldovenească în Occident, atât social, cât și economic și militar, astfel încât Republica Moldova să rămână veșnic sub controlul strategic al Moscovei. România să nu constituie o bază de concentrare a vreunei forțe armate euro-atlantice, suficient de amplă încât să poată interveni, la un moment dat, într-una dintre confruntările militare instrumentate de Rusia în Europa și cu atât mai puțin pe teritoriul Federației Ruse”, explică Hari Bucur Marcu.

Ce vrea Federația Rusă

Și asta nu este tot. Federația Rusă are tot interesul ca România să nu aibă o infrastructură dezvoltată. Hari Bucur Marcu explică acest interes: „România să nu dezvolte infrastructura terestră, rutieră și pe calea ferată, care să poată facilita rapid o manevră de forțe dinspre vestul și centrul Europei spre Moscova, pe direcția actualului teatru de război, din estul Ucrainei. În mod evident, niciunul dintre aceste obiective strategice moscovite, la adresa României, nu pot fi atinse prin prezența «bocancului rusesc» pe teritoriul României.”

Cu toate acestea, chiar dacă Federația Rusă nu plănuiește să atace militar România, continuă acest război informațional, ca parte a unui mai complex război hibrid, și încearcă să inducă temerea că va ataca.

„Asta desigur nu înseamnă că Rusia nu va zdrăngăni în continuare săbiile războiului la urechile poporului român, despre care rușii știu cu precizie că este ușor înspăimântabil cu perspectiva invaziei rusești, practicată de multe ori, în istoria de doar un secol și jumătate a României. Doar că vorbim despre o zdrăngăneală și nimic mai mult, în afara cazului ipotetic în care românii se vor preda de frică moscoviților, cu arme și bagaje, așa cum au făcut-o în actuala Republica Moldova, în 1940, în urma unui simplu ultimatum”, punctează expertul.

Cum le ridicăm mingea la fileu

Dacă nu se pune problema ca Federația Rusă să invadeze România, Moscova își poate atinge obiectivele mult mai simplu decât pe cale militară. Pentru asta, rușii acționează cu iscusință și induc în România antiamericanismul și retorica suveranistă.

„În schimb, aceste obiective pot fi atinse de Rusia cu ușurință în România, dacă integrarea euro-atlantică a României se împiedică de retorica anti-americană și suveranistă (unde România e prezentată ca o simplă colonie a metropolei Bruxelles). Și își mai pot atinge scopul dacă democratizarea reală a societății românești este oprită și chiar dată înapoi de corupția instituționalizată prin lege, de birocrația exacerbată și de clientelismul politic generalizat, precum și de prăbușirea încrederii populare în sistemele de reprezentare democratică a poporului suveran, dar și dacă resursele necesare pentru dezvoltarea economică și pentru apărarea națională sunt reorientate spre îmbogățirea politicienilor, a familiilor, prietenilor și clienților acestora”, adaugă Hari Bucur Marcu.

Federația Rusă este avantajată și de alte aspecte tot mai evidente din societatea românească.

Educația, mai exact faptul că România nu doar că nu pune accentul pe educație, dar o mai și persecută subfinanțând-o, nu poate decât să convină Moscovei. Federația Rusă are de depus mai puțin efort: „dacă educația națională este din ce în ce mai precară, mai ruptă de realitate și de nevoile de perspectivă ale generațiilor prezente, educație care exclude din start formarea studenților și elevilor ca cetățeni responsabili ai Europei și ai României, totodată Și dacă gândirea colectivă națională este inexistentă și dacă opinia publică se formează aproape exclusiv pe bază de manipulare și dezinformare instrumentate chiar de cei care ar trebui să reprezinte poporul și să îi satisfacă interesele, din poziții de demnitate publică”, încheie Hari Bucur Marcu.