Câți dintre „MARII PATRONI” ai României ar trebui să citească ACEST ARTICOL?
Există un om foarte talentat în România. C are scrie, fără să-și decline identitatea, ca și noi dealtfel, pe Blogul Reportajelive. Oare câți dintre marii patroni ai României or fi răsfoit, măcar de curiozitate acest blog? Vi-l recomandăm cu mare drag!
Uite un text care ar trebui citit de toți „marii patroni” ai României
Am un prieten bun, un tip,roman, foarte destept care este director pe jumatate de UE la o mare companie. Ma suna intr-o dimineata si ii resping apelul prins cu treaba. Ma suna iar la pranz, ii raspund si ii transmit soptit ca il sun eu mai tarziu pentru ca sunt intr-o sedinta si nu pot vorbi. Seara ma suna iar insa chiar nu pot vorbi pentru ca sunt la cina cu niste directori din Germania. A doua zi scenariul se repeta, a treia zi la fel. Intr-o alta zi il sun eu pe el si imi raspunde aproape instant cu o voce relaxata si bucuros ca ma aude. Vorbesc cu el doua minute. El glumeste si eu nu ii inteleg glumele cu gandul la alte lucruri. Sunt nevoit sa inchid tot eu pentru ca trebuie sa fug la o sedinta. Invariabil cand ma suna el ii transmit ca il sun eu mai tarziu si nu il mai sun niciodata pentru ca uit pur si simplu prins cu urgente.
Si uite asa trec zilele. De fiecare data cand ma suna el , eu ii respingeam apelurile iar cand il sunam eu, el imi raspunde instant. La un moment dat dupa mai multe apeluri respinse primesc un mesaj de la el in care imi spune:
„Te comporti de parca ai avea sa-mi dai bani”.
Eram intr-o sedinta si nu am dat atentie mesajului .
In aceeasi zi pe la ora 20:00 ma aflam tot la birou. Fusese o zi lunga. Biroul meu nu are usa asa ca puteam dintr-o privire sa vad intreaga sala open space. Fara sa vreau privirea imi coboara pe sms-ul primit de la prietenul meu si brusc realizez ca eu inca sunt la munca. Ridic privirea si vad ca mai mult de jumatate dintre colegii mei sunt inca la munca. Zambesc amintindu-mi regula stupida care spune ca niciodata sa nu pleci de la birou mai devreme de la birou decat seful tau.
Contrariat a doua zi l-am sunat pe prietenul meu sa imi explice cum reuseste. Sunt foarte curios cum un om care ar pe mana bugete imense, mii de oameni in subordine poate sa imi raspunda atat de relaxat si rapid de fiecare data la telefon iar eu cu infinit mai putine responsabilitati nu sunt in stare sa imi organizez timpul.
“Reportaje te rog asculta-ma cu atentie pentru ca problema e la tine. Ma intrebi cum de am atat de mult timp. Ei bine nu am mai mult timp liber decat tine insa mi-l fac. Rolul meu nu este sa fac sedinte toata ziua inutile. Sunt pline firmele de oameni care au impresia ca lucreaza doar pentru faptul ca stau toata ziua in sedinte. Capcana sedintelor este o capcana mortala pentru orice firma. Se fixeaza sedinte intermitente pe orice subiect indiferent ca e important sau nu. Sunt oameni care cu priviri de martiri iti prezinta calendarele din Outlook ciuruite de sedinte uneori si dupa ora 20:00 seara crezand ca lucreaza. Nu este vina lor – este vina ta. Nimic nu este mai contraproductiv si mai consummator de timp. Puneti intrebari.
De ce este nevoie sa faci sedinte peste sedinte? Eu fac o singura sedinta pe luna – UNA SINGURA de maxim 2-3 ore cu fiecare departament.In maxim doua zile termin toate sedintele. Subiectele sunt cunoscute din timp si fiecare vine pregatit la sedinta – cu temele facute. Nu pierdem vremea si sedinta nu o pun intr-un anumit interval. Pur si simplu stiu cand incepe dar o terminam cand am epuizat subiectele- de obicei in maxim doua ore. Nu exista sedinte eficiente mai lungi de 1.5-2 ore. Oamenii nu se pot concentra si se dilueaza mesajele. O sa spui ca exagerez dar nu exagerez deloc. Mediul in care lucrez- eu mi-l creez. Menirea mea ca director este sa creez proceduri si rutine. Eu creez sisteme autonome care se autosustin. Faptul ca sunt nevoit sa tin multe sedinte inseamna ca ceva nu merge. De ce este nevoie sa ne tot intalnim? Nu stie fiecare ce are de facut?
Daca telefonul imi suna des inseamna ca ceva nu merge. Nu vreau sa stau sa imi petrec timpul vorbind la telefon. Prefer sa stau cu oamenii. Urasc vorba aia “da-mi pe mail” si de aceea pentru mine mailul este exact ca si posta. Nu exista urgente pe mail. De fapt urasc mailurile in general. Un alt lucru important este cum lucrezi cu managerii din subordinea ta. Da-le incredere totala. Eu nu ma amestec niciodata mai jos decat structura de coordonare directa decat ca sa ii laud personal pe oamenii care performeaaz. Fiecare director al meu este responsabil sa isi organizeze activitatea. Are de la mine tot suportul insa nu o sa fac niciodata treaba in locul lui. Iti mai zic ceva Reportaje…de fapt eu ma simt bine asa liber, eu stiu ca imi fac treaba bine cand lucrurile merg fara mine. Urasc sa nu am timp sa gandesc. Pierd directia daca muncesc prea mult. Lasa-ti timp de gandire omule. Nu iti fie teama ca nu vor functiona lucrurile. O greseala imensa este sa iti obosesti oamenii. Te vor parasi la un moment dat. Oamenii nu sunt productivi daca stau 10 ore pe zi la munca. Isi pierd placerea de a face lucruri si nu mai vad oportunitatile. “
In timp ce il ascultam ma uitam la echipa mea care frecvent facea ore suplimentare si ma gandeam ca ajunsesem sa mi se para o normalitate. Omul acesta avea atat de multa dreptate. Prins in malaxorul zilnic uitasem ca eu creez mediul si sunt responsabil de oamenii din jurul meu mai mult decat de mine insumi. Brusc am vazut in spatele figurilor obosite zecile de copii care isi vad parintii o ora pe zi, presiunile financiare, lipsa vietii personale, divorturile din cauza putinului timp petrecut impreuna cu partenerul de viata, plafonarea si conformismul. Cu ce mama naibii ii ajut eu pe oamenii acestia ? In afara ca ii stresez cu ce ii dezvolt eu pe acesti oameni ? Ce lumina le aduc eu in viata? Cum fac eu performanta cu oamenii acestia? Pot genera inovatie si rezultate cu niste oameni obositi si stresati?
Incearca sa nu masori activitatea achipei tale nu dupa orele petrecute la munca ci mai ales dupa rezultatul muncii lor. Lasa-Ie libertate. Nu ii monitoriza excesiv pentru ca vei crea doar un formalism hidos fata de tine. Da-le obiectivele si nu le desena tu niciodata cum sa ajunga acolo decat daca sunt foarte noi in echipa. Fii doar langa ei si ajuta-I in orice vor sa faca. In timp vor invata sa se descurce singuri si nu vor mai avea nevoie de tine. Daca ii vezi stresati este vina ta. Este vina ta pentru ca stresul apare acolo unde lipseste organizarea. Sa nu uiti niciodata asta
STRESUL APARE ACOLO UNDE LIPSESTE ORGANIZAREA
Iti mai zic ceva…mie nu imi plac oamenii fara echilibru. Cel mai bun randament il dau oamenii care au un echilibru intre viata personala si profesionala. De aceea nu accept , nu aprob si am o problema cu directorii care imi explica ca au nevoie de ore suplimentare in echipele lor. Dar mai important decat orice sfat pe care ti l-as putea da reportaje este o concluzie la care eu am ajuns dupa ani de greseli. Dupa trecerea anilor singurele lucruri de care iti vei mai aduce aminte sunt marile succese si esecuri si oamenii cu care ai lucrat. La fel si oamenii din subordinea ta isi vor aduce aminte de tine ca de un om de la care au invatat ceva sau isi vor aminti de tine ca de o pacoste. Adu lumina in viata lor, ajuta- sa isi depaseasca limitele, sustine-I si invata-I si oamenii te vor iubi. Echipa ta este ca si familia ta. Un manager care nu isi iubeste echipa creata de el nu isi iubeste nici familia. Ai trait degeaba daca nu reusesti sa dezvolti oamenii din jurul tau si impreuna sa faceti lucruri marete “.
Privesc in gol cu mana pe telefon si imi dau seama ca am facut multe greseli. Imi dau seama ca ambitia si dorinta de success nu sunt scuze pentru nimic. Imi aduc aminte de churnul de personal de peste 30% cu care ma mandream pe principiul ca nu oricine rezista in echipa mea. As face ceva acum …am atat de multe de indreptat. Ma gandesc febril. Voi face niste schimbari. Voi face niste mari schimbari. Vreau sa pastrez performanta dar o vom face altfel de acum. O ora mai tarziu oamenii mei primeau un mail de la mine in care ii invitam sa isi aduca copii la munca intr-una din zilele urmatoare. Vom transforma salile de cristal in locuri de joaca. Multi m-au crezut nebuni la acel moment….Era inceputul unor mari schimbari.
Au trecut multi ani de la acel moment…
Pentru mine a fost un moment de cotitura. Nu stiu daca am devenit un om mai bun sau un manager mai bun dar m-am straduit. M-am straduit cu adevarat si chiar si cand am concediat pe cineva am concediat cu credinta sincera ca ii fac un bine pentru ca nu I se potrivea jobul sau ca ultima alternativa. La asta se refera efectul Pygmalion. La asteptarea pozitiva si la credinta ferma ca oamenii sunt buni si pot face lucruri marete. Am reusit de atunci sa creez echipe extraordinare si profesionisti desavarsiti si cea mai mare satisfactie a mea este cand vad oamenii din echipele mele ca ma depasesc cu mult si ma suna dupa ani sa imi ceara sfaturi.
SURSA/ Reportajelive.wordpress.com
