Câți MONȘTRI ca asta mai ZAC ÎN BURTA Justiției?

O știre banală. Judecătoarea de Drepturi și Libertăți Zinica Trandafirescu a semnat un mandat de percheziție, pe 25 ianuarie 2016, pe numele unui fost lucrător SRI. Este vorba despre perchezițiile care au avut loc zilele trecute la 3 foști ofițeri SRI, la Ploiești.

Și acum, FILMUL DE GROAZĂ

Ce ar trebuie să se întâmple cu magistrații în cazul cărora s-a stabilit că au fost lucrători ai Securității înainte de 1990, au făcut poliție politică și au încălcat dreptul la viața privată a persoanelor pe care le urmăreau? Ei bine, în acesta situație se încadrează o judecătoare despre care Înalta Curte de Casație și Justiție a decis definitiv și irevocabil la începutul anului 2014 că a fost lucrător al Securității și că a efectuat activități de urmărire informativă "cu caracter vădit politic".

Ce să vezi, este vorba chiar despre judecătoarea Zinica Trandafirescu (foto) de la Tribunalul Prahova. În cazul căreia judecătorii supremi Cezar Hîncu, Zoița Milasan și Viorica Trestianu de la Înalta Curte de Casație și Justiție au decis definitiv, în data de 26 februarie 2014, prin decizia nr. 955 pronunțată în dosarul nr. 6506/2/2012 că Zinica Trandafirescu a deținut calitatea de lucrător al securității, cu funcția de locotenent în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Prahova, Serviciul II “ A, specializare contraspionaj economic fiind absolvent al școlii Militare de Ofițeri Activi din cadrul Ministerului de Interne. Această funcție a deținut-o până în 1991 când a devenit judecător stagiar la Judecătoria Vălenii de Munte Prahova, pentru ca, începând cu 1995, timp de 13 ani să fie detașată ca director la Penitenciarul de femei Târgșor Prahova.

În cuprinsul deciziei nr.955 a Înaltei Curți, judecătorii Hincu, Milasan și Trestianu au concluzionat că cea care astăzi își desfășoară nestingherit activitatea de judecător în cadrul Tribunalului Prahova a participat activ, în calitate de ofițer de contrainformații economice, la urmărirea informativă a unei angajate a Întreprinderii Dorobanțul Ploiești, care dorea să se căsătorească cu un cetățean german. Justificarea acestei urmăriri ar fi stat în aceea că urmau să fie periclitate interesele economice ale României. Înalta Curte a stabilit însă că urmărirea angajatei întreprinderii a avut "un caracter vădit politic", fiind lipsită de orice legătură cu situația economică a țării și cu posibilitatea "periclitării intereselor economice ale României". Înalta Curte a concluzionat că Zinica Trandafirescu a luat măsuri care presupuneau ingerințe în viața personală, respectiv interceptarea convorbirilor telefonice; interceptarea corespondenței sau dirijarea rețelei de informatori care erau instruiți de intimată cu privire la informațiile utile Securității precum și cu privire la modalitatea de obținere a acestora.

ÎCCJ a mai stabilit și că judecătoarea Zinica Trandafirescu prin activitatea sa de lucrător al securității și prin dispozițiile pe care le-a dat a îngrădit accesul la viața privată al persoanei urmărite, libertate de opinie și de conștiință a acesteia precum și drepturi fundamentale protejate și în perioada anterioară anului 1989, prevăzute în Constituția României din 1965 și în Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974.

Curtea de Apel București a considerat că materialul probator depus de CNSAS nu dovedește vinovăția judecătoarei Zinica Trandafirescu

Recusul de la Înalta Curte s-a judecat ca urmare a contestației formulate de Consiliul Național pentru Studierea Dosarelor Securității, împotriva sentinței civile nr.1692 din 24 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, care a solicitat constatarea calității de lucrător al securității a judecătoarei Zinica Dumitrescu, motivând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii. În esență, Curtea de Apel București a reținut că Zinica Trandafirescu a avut calitatea de lucrător al securității înainte de 1990, însă scopul final al activităților informatice pe care le-a întreprins nu era acela de încălcare sau îngrădire a unor drepturi fundamentale ale omului. În baza acestor argumente, CAB a constatat că Zinica Trandafirescu nu a încălcat niciun drept al femeii de la întreprinderea Dorobanțul Ploiești atunci când a efectuat activitățile de urmărire și supraveghere, întrucât "imixtiunea în viața personală, așa cum se susține că s-ar fi produs prin acțiunile reclamantei, a fost justificată de legăturile acesteia cu cetățeanul german suspect de activități de spionaj, coroborate cu specificul locului de muncă":

"Prin sentința civilă nr. 1692/24 mai 2013, pronunțată de Curtea de Apel București a€“ Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă a nefondata acțiunea promovată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâta T.Z. .
 
 În motivarea sentinței, instanța a reținut, în esență, că pârâta T.Z. a absolvit școala Militară de Ofițeri Activi a Ministerului de Interne în anul 1985, cu specializarea contrainformații economice.
 
 În septembrie 1985, a fost repartizată să lucreze ca ofițer de contrainformații economice în județul Prahova, având ca responsabilitate pe domeniu industria ușoară din județ, cea mai importantă unitate economică fiind fostă întreprindere de Ștofe Dorobanțul-Ploiești a cărei producție, în proporție de 98 % era destinată exportului.
 
 Reclamanta a desfășurat activitățile pentru care fusese pregătită, scopul final al activităților informative nefiind acela de încălcare sau îngrădire a unor drepturi fundamentale ale omului și nici al susținerii puterii totalitar comuniste.
 
 A lucrat aproximativ doi ani în acest domeniu 1985- 1987, timp în care a promovat examenul de admitere al Facultății de Drept - București pe care a absolvit-o în 1991, motiv pentru care a demisionat din sistem și a început activitatea de judecător stagiar la Judecătoria Vălenii De Munte - Prahova. Ulterior începând cu anul 1995, timp de 13 ani a fost detașată ca director la Penitenciarul de femei Targsor Prahova.(...) În opinia instanței, materialul probator depus de CNSAS nu dovedește vinovăția reclamantei. Prin Deciziile nr.843/2011 și 530/2009 ale Curții Constituționale, s-a statuat că OUG nr.24/2008 urmărește deconspirarea, prin consemnare publică a persoanelor care au participat la activități de poliție politică comunistă, fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală și juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de vinovăție. În cazul numitei N.M.M., imixtiunea în viața personală, așa cum se susține că s-ar fi produs prin acțiunile reclamantei, a fost justificată de legăturile acesteia cu cetățeanul german suspect de activități de spionaj, coroborate cu specificul locului de muncă."  

ÎCCJ: "Faptul că persoana urmărită dorea să se căsătorească cu cetățeanului german CV, nu putea periclita interesele economice ale României, iar urmărirea informativă desfășurată de pârâta TZ a avut un caracter vădit politic"

Nu de aceeași parare au fost și judecătorii ÎCCJ, Cezar Hîncu, Zoita Milasan și Viorica Trestianu, care au concluzionat că urmărirea de către Zinica Trandafirescu a angajatei de la întreprinderea din Ploiești a fost generată de "rațiuni politice tipice dosarelor întocmite de Securitate" și nicidecum de "apărare a intereselor economice ale intreprinderii” așa cum însăși judecătoarea de la Tribunalul Prahova a justificat.

Iată ce au reținut judecătorii Hîncu, Milașan și Trestianu în motivarea deciziei nr. 955/26 februarie 2014:

"Contrar celor arătate de prima instanță, urmărirea și sancționarea d-nei N.M.M. erau generate de rațiuni politice tipice dosarelor întocmite de Securitate, persoanelor care nu agreau regimul comunist. Considerentele avute în vedere de prima instanță nu pot explica de ce o persoană urmărită a fost supusă situației umilitoare a avertizării în prezența „factorilor educaționali și de conducere din unitatea educationala” pentru motive exclusiv politice și nu pentru motive legate de contraspionaj. Faptul că persoana urmărită dorea să se căsătorească cu cetățeanului german CV, nu putea periclita interesele economice ale României, iar urmărirea informativă desfășurată de pârâta TZ a avut un caracter vădit politic, fiind lipsită de orice legătură cu situația economică. Din probele administrate rezultă cu prisosință că s-a încălcat dreptul la viață privată, a secretului corespondenței, reținerea calității de lucrător al Securității fiind posibilă chiar și în situația în care intimată a€“ pârâta nu ar fi avut inițiativa sancționării persoanei urmărite.

Existența unei sancțiuni, în cursul urmăririi informative dă acțiunii intimatei un caracter abuziv. Este lipsit de relevanță că intimată nu a avut inițiativa deschiderii dosarului asupra persoanei urmărite, câtă vreme s-a implicat conștient în acțiunea de urmărire informativă și a luat din proprie inițiativă măsuri ce reprezentau ingerințe grave în viața persoanei urmărite și a familiei acesteia. În cursul urmăririi informative, asupra doamnei N.M.M., intimată a luat măsuri care presupuneau ingerințe în viața personală, respectiv:

-interceptarea convorbirilor telefonice;

-interceptarea corespondenței;

-dirijarea rețelei de informatori care erau instruiți de intimată cu privire la informațiile utile Securității precum și cu privire la modalitatea de obținere a acestora; (...)

Analizând sentință atacată în raport de criticile formulate, probatoriul administrat în cauză și dispozițiile legale incidente, se constată că recursul este fondat. (...)

În speță, intimată TZ a avut gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Prahova, Serviciul II a€“ A, specializare contraspionaj economic fiind absolvent, al școlii Militare de Ofițeri Activi din cadrul Ministerului de Interne.

În calitatea sa de ofițer de contrainformații economice a participat activ la urmărirea informativă a doamnei NMM, angajată a Întreprinderii Dorobanțul Ploiești. Măsurile operativ informative dispune de intimată TZ, în calitate de ofițer de Securitate, în instrumentarea dosarului de urmărire informativă a lui N.M.M. (cota Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității nr. I 4359) respectiv dirijarea surselor: „A.”, „V.”, „G.”, „K.” și „I.”, pentru a obține informații, interceptarea corespondenței și a convorbirilor telefonice a persoanei urmărite și a tatălui adoptiv al acestuia precum și propunerea de sancționare sunt fapte ce au dus la îngrădirea dreptului la viața privată și a dreptului la corespondență. Intimată TZ nu a negat calitatea sa de ofițer al Securității și nici activitatea desfășurată în instrumentarea dosarului I 4359(cotă CNSAS), însă a încercat să minimalizeze activitatea desfășurată prin apărarea în sensul că „scopul legitim era apărarea intereselor economice ale intreprinderii” activitățile desfășurate încadrându-se în atribuțiile de serviciu în calitate de ofițer al Securității.

Apărarea intimatei nu poate fi reținută având în vedere că măsurile informativ a€“ operative pe care intimată le-a dispus în calitate de ofițer de Securitate, în instrumentarea dosarului fond informativ nr. I 4359 al lui NMM nu aveau legătură cu apărarea intereselor naționale sau interesele economice ale întreprinderii. (...)

Probatoriul administrat în primul ciclu procesual, demonstrează cu prisosință că acțiunile dispuse de intimată TZ, în instrumentarea dosarului fond informativ I 4359 al d-lui NMM, au fost de natură a-i îngrădi accesul acesteia la viață privată, libertate de opinie și de conștiință, drepturi fundamentale protejate și în perioada anterioară anului 1989, cel puțin la nivel formal, respectiv prin Constituția României din 1965 și Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974.

Față de considerentele expuse, se constată că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 2 lit. a) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008, în raport de probele administrate în cauză, motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă fiind pe deplin aplicabil. Ca urmare, în temeiul art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, Înalta Curte va admite recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, va modifica în tot sentința atacată, în sensul că va admite acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și de asemenea va constata calitatea de lucrător al securității a pârâtei T.Z.."

Zinica Trandafirescu este soția adjunctului șefului IPJ Prahova, comisarul șef Ionel Trandafirescu. Fiul acesteia, avocatul Daniel Trandafirescu, a fost arestat de DIICOT pentru trafic de țigări.

Galerie foto și documente




Trimite pe WhatsApp

Citește și:

populare
astăzi

1 Așa arată un prădător PNL mufat la resursele statului. A și dat primul tun

2 Rareș Bogdan / „În România, dacă ești un om obișnuit și nu ai bani, cunoștințe, uși deschise la timp, mori cu z…

3 Noua modă la Buzău / eleva cu pușcălău

4 PNL, porcării identice cu PSD! Îți vine să vomiți când citești așa ceva!

5 Cine sunt procurorii propuși pentru preluarea șefiei celor mai importante parchete din țară

recomandări

Te ia DNA: Victor Ponta

S-a lansat Milionarul pentru Android! Descarcă din Play Store

Da, pisica asta chiar există