A fost de trei ori Președintele României (1990-1992, 1992-1996 și 2000-2004) și, de altfel, singurul președinte de stânga al acestei țări în 3 decenii de democrație. De câțiva ani, apariția președintelui Ion Iliescu în spațiul public a fost tot mai rară și prețioasă, convins fiind că retragerea cu demnitate ține de caracterul omului politic.

În ianuarie 1990, FSN, inițial, la nivel declarativ, organizat ca organism provizoriu al exercitării puterii, a hotărât să se transforme în partid politic. Întrucât acesta era format în principal din al doilea eșalon al fostului PCR, au izbucnit proteste anti-FSN , aprobate de partidele politice de opoziție Partidul Național Liberal (PNL), Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD) și Partidul Social-Democrat Român (PSDR). În replică, Iliescu a lansat o chemare către „clasele muncitoare” să sprijine FSN împotriva „forțelor fasciste, care încearcă să destabilizeze țara”.

Acest îndemn a dus la declanșarea primei Mineriade, atunci când minerii din Valea Jiului, conduși de Miron Cozma, au sosit în București și au reprimat demonstrațiile opoziției democratice.

Cu toate acestea, liderii FSN au acceptat să împartă puterea cu partidele de opoziție până la alegeri. Astfel, la 13 februarie 1990, Iliescu a fost ales Președinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională, un organism creat pentru a prelua puterile prezidențiale în stat și în care au fost incluși reprezentanți ai tuturor partidelor politice apărute după Revoluție (dar în care FSN rămânea însă majoritar), preluând de facto interimatul la Președinția României.

Primul mandat constituțional

Primele alegeri parlamentare şi prezidenţiale, în conformitate cu noua Constituţie, au avut loc la 27 septembrie 1992. Cu programul „Cred în schimbarea în bine a României”, Ion Iliescu s-a calificat de pe prima poziţie în turul doi de scrutin al alegerilor prezidenţiale din 11 octombrie 1992, unde l-a avut drept oponent pe Emil Constantinescu, candidat din partea forţei de opoziţie, Convenţia Democratică din România.

Obţinând 61,43% din totalul voturilor valabil exprimate, Ion Iliescu a obţinut primul mandat constituţional de preşedinte al României, potrivit enciclopediaromaniei.ro . Rezultatul strâns al alegerilor parlamentare, a determinat formarea unui guvern de coaliţie având în prim-plan FDSN (PDSR din 1993), formaţiune susţinătoare a preşedintelui. După intense negocieri s-a convenit ca primul ministru să fie unul independent, în persoana lui Nicolae Văcăroiu (din 1996 va deveni membru al PDSR).

O realizare importantă a mandatului a fost semnarea Acordului de Asociere la Uniunea Europeană în 1993 (intrat în vigoare la 1 februarie 1995). Deşi pe 22 iunie 1995 a fost depusă cererea oficială de aderare a României la UE, lipsa performanţelor economice a plasat ţara noastră pe „lista de aşteptare”. De asemenea, pe plan extern, România a fost acceptată în Consiliul Europei, a aderat la Parteneriatul pentru Pace propus de NATO şi au fost elaborate strategiile de aderare la organizaţiile euro-atlantice. Pe plan intern, ţara noastră a fost afectată de un declin economic intens manifestat prin scăderea nivelului de trai, hiperinflaţie şi privatizări defectuoase.

Perioada de opoziţie

Ion Iliescu şi Emil Constantinescu s-au confruntat din nou în turul al doilea de scrutin al alegerilor prezidenţiale din 17 noiembrie 1996. Pe fondul unei stări generale de nemulţumire în rândul populaţiei, PDSR a pierdut alegerile parlamentare în faţa CDR, iar Iliescu a obţinut doar 45,6% în turul doi, insuficient pentru a-şi asigura un nou mandat.

În ciuda eşecului, Iliescu este ales preşedinte al PDSR la Conferinţa din 17 ianuarie 1997, din poziţia de senator asumându-şi rolul de lider al opoziţiei.

La alegerile parlamentare şi prezidenţiale din 26 noiembrie 2000, Iliescu a candidat din nou pentru cea mai înaltă funcţie în stat. Starea de nemulţumire a populaţiei se accentuase în urma profundei crize economice, politice şi sociale din timpul guvernării CDR. Ca urmare, Emil Constantinescu nu mai dorit să candideze, iar PNŢ-CD nu a mai trecut pragul electoral.

PDSR s-a situat pe primul loc în opţiunea electoratului pentru alegerile parlamentare, iar Ion Iliescu s-a clasat pe primul loc cu 36,35% din voturile valabil exprimate în primul tur al prezidenţialelor. Având sprijinul majorităţii societăţii civile în detrimentul contracandidatului său, Corneliu Vadim Tudor, Iliescu a redevenit preşedinte al României în urma victoriei din turul doi al alegerilor (10 decembrie), când a obţinut 66,82% din totalul voturilor valabil exprimate.

Al doilea mandat. Preşedinte de onoare al PSD

În perioada celui de-al doilea mandat constituţional-legal, s-a efectuat revizuirea Constituţiei (31 octombrie 2003) în conformitate cu normele de aderare la UE, România a devenit membru al NATO (2004) şi au fost închise capitolele de negociere pentru aderarea la Uniunea Europeană.

La 16 iunie 2001, în urma comasării prin fuziune a PDSR cu PSDR a avut loc Congresul de constituire al Partidului Social Democrat, în funcţia de preşedinte fiind ales Adrian Năstase, prim-ministru al României. Guvernarea PSD a fost acuzată în dese rânduri de limitare a libertăţii presei şi de corupţie. Pe plan economic, creşterea economică pornită în anul 1999 a fost continuată pe tot parcursul celor patru ani de guvernare.

Guvernul Năstase, venit la putere în acest mandat al lui Iliescu, a continuat o parte din șirul reformelor începute de guvernele anterioare între 1996 și 2000. Una dintre acțiunile instituției prezidențiale în timpul celui de al doilea mandat al lui Ion Iliescu a fost înființarea „Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România”, în urma unor incidente diplomatice cauzate de negaționismul Holocaustului practicat de figuri importante din conducerea țării. Comisia, condusă de laureatul Premiului Nobel pentru Pace Elie Wiesel a întocmit un raport privind Holocaustul în România, raport asumat și declarat „document de stat” de către Ion Iliescu.

După sfârşitul mandatului prezidenţial , Ion Iliescu a candidat la funcţia de preşedinte al PSD în cadrul Congresului din 21 aprilie 2005, însă a fost învins de Mircea Geoană. Ca o reparaţie morală, la 10 octombrie 2006 i-a fost conferită funcţia de preşedinte de onoare al PSD.

Ion Iliescu a fost internat pe 9 iunie

Ion Iliescu a fost internat luni, 9 iunie, la Spitalul „Agrippa Ionescu”, cu probleme respiratorii . O săptămână mai târziu, pe 16 iunie, Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. Agrippa Ionescu” a transmis faptul că Ion Iliescu a fost diagnosticat cu cancer pulmonar. În aceeași zi, Ion Iliescu a fost supus unei intervenții endobronșice, realizate sub anestezie generală. Scopul procedurii a fost menținerea permeabilității căilor respiratorii superioare.

Două zile mai târziu, pe 18 iunie, fostul președinte a fost operat din nou .

Ion Iliescu avea 95 de ani și era în evidența medicilor de mulți ani cu mai multe afecțiuni . În urmă cu câțiva ani a fost internat la Institutul de Urgență pentru Boli Cardiovasculare C.C. Iliescu din Capitală, unde a trecut printr-o intervenție la inimă, diagnosticul său fiind pericardită lichidiană - tamponadă cardiacă. De altfel, pe fondul hipertensiunii și a unei cardiopatii ischemice i-au fost montate 5 stenturi la spitalul Fundeni. Al 6-lea stent i-a fost montat la Paris, unde medicii au descoperit că una dintre arterele care îi alimentează inima era blocată.

Fostul președinte Ion Iliescu a fost internat ultima oară în octombrie 2019 la spitalul Elias din Capitală, tot din cauza problemelor cardiace. În aprilie 2019 fusese operat de ericardită lichidiană – tamponadă cardiacă, la spitatul C.C. Iliescu din Capitală.