Ce ce întâmplă în Rusia?/„Serviciile de informații sunt epurate de persoanele care nu sunt de etnie rusă”
Ceva ciudat și în mare parte trecut cu vederea se întâmplă cu spionii Rusiei, scriu Andrei Soldatov și Irina Borogan, într-o analiză CEPA .
<< Serviciile de informații ale lui Putin sunt epurate de persoanele care nu sunt de etnie rusă, o politică complet contrară istoriei multietnice a acestor agenții. Este o mișcare riscantă care, într-o zi, ar putea avea consecințe serioase pentru regim.
Această schimbare se produce în ciuda declinului continuu al populației de etnie rusă și, prin urmare, a creșterii proporției minorităților. Deși serviciile de informații din trecut fuseseră întotdeauna dominate de ruși, acest lucru a fost puternic consolidat în ultimii ani. Conform recensământului oficial rus din 2021, doar aproximativ 72% din populație este de etnie rusă — cu șase milioane mai puțini oameni decât în 2010. Criza demografică a țării este acum atât de severă — și politic incomodă — încât autoritățile au oprit în acest an actualizările publice ale cifrelor oficiale.
Și totuși, dacă ne uităm la lista oficialilor de rang înalt — adică șefii departamentelor-cheie din FSB, principalul serviciu de securitate al Rusiei — abia găsim tătari sau, să zicem, ceceni, al doilea și al treilea cel mai mare grup etnic din Federația Rusă.
Surprinzător, până nu demult, printre șefii din Piața Lubianka se aflau și câțiva ucraineni, inclusiv în infamul Serviciu 5, care a eșuat atât de răsunător în a furniza informații corecte despre situația din Ucraina înainte de invazia de amploare din 2022. Aceștia au fost acum înlocuiți în totalitate cu persoane de etnie rusă.
Această rusificare completă a conducerii FSB o face remarcabil de diferită de serviciile secrete ale lui Stalin.
În ciuda epurărilor constante, serviciile lui Stalin rămâneau extrem de capabile și brutal de eficiente — datorită, într-o măsură considerabilă, diversității lor etnice. Aceasta era moștenirea poliției secrete sovietice timpurii, care a absorbit cele mai nemiloase și eficiente elemente din grupurile subterane militante ale fostului Imperiu Rus.
Acestea includeau personal evreu, care a petrecut decenii perfecționându-și metodele de konspirația în timp ce rezista pogromurilor țariste — adesea prin intermediul rețelelor criminale și al partidelor revoluționare; armeni, care construiseră o mișcare cu adevărat internațională destinată răzbunării celor responsabili de genocidul armean din 1915; georgieni și alte grupuri etnice din Caucaz, cu experiența lor în finanțarea mișcării revoluționare prin orice mijloace necesare, inclusiv jafuri — prin astfel operațiuni și-a făcut și Stalin un nume; și letoni, a căror rezistență legendară în regimentele etnice ale armatei ruse în timpul Primului Război Mondial le-a adus reputația de duritate (mulți au susținut revoluția bolșevică și au devenit garda pretoriană a lui Lenin).
Aceste grupuri etnice aveau propriii lor lideri, rețele de clienți și interese comune — iar Stalin a depus un efort susținut pentru a le suprima, văzând astfel de clanuri ca o amenințare la adresa monopolului său asupra puterii. Succesorii săi de la Kremlin au intensificat aceste eforturi, umplând rândurile serviciilor de securitate cu persoane numite de Partidul Comunist.
Și totuși, liderii sovietici au fost suficient de pragmatici încât să permită așa-numitului „personal național” să conducă departamente ale KGB în cele mai sensibile republici sovietice.
Eduard Șevardnadze, ministrul de externe al lui Gorbaciov și ulterior președinte al Georgiei, a fost ministru al Ordinii Publice în Georgia între 1965 și 1968, iar mai târziu ministru de Interne al republicii. Gaidar Aliev, primul președinte al Azerbaidjanului, a avut o lungă carieră în KGB și a devenit șef al KGB-ului azer în 1967.
Dar sub conducerea lui Putin, FSB a adoptat o abordare mai agresivă și în mod deschis xenofobă. Un colonel al FSB — de etnie tătară — ne-a povestit, la sfârșitul anilor 2000, despre experiența sa de a fi transferat din regiuni la Moscova pentru a lucra în aparatul central. Era într-un fel un credincios al cauzei securității statului — se oferise voluntar pentru KGB-ul sovietic când era tânăr și își petrecuse anii monitorizând mișcările islamiste din Uzbekistan, unde originea sa tătară (adică musulmană) i-a fost de folos. În cele din urmă, a fost promovat să servească în departamentul antiterorism din Moscova.
Conform tradiției, a organizat o petrecere de bun-venit pentru noii colegi. În timpul adunării — desfășurată în interiorul clădirii Lubianka — șeful său, beat fiind, l-a confruntat brusc cu acuzații legate de invazia tătaro-mongolă. I-a cerut colonelului să își ceară scuze pentru ceea ce seîntâmplase în secolul al XIII-lea. De atunci, colonelul a luat măsura de a folosi un nume rusesc în locul unuia tătar.
Se pare că acest colonel FSB nu e singurul care să fi fost supus unui astfel de tratament.
Un general al FSB, Rașid Nurgaliiev, a câștigat notorietate datorită lui Putin și a apropiatului său Nikolai Patrușev — cei doi serviseră împreună în Karelia. Promovat de Putin, Nurgaliiev a ocupat funcția de ministru de Interne între 2004 și 2012 și de atunci este membru al Consiliului de Securitate al lui Putin.
Și totuși, Nurgaliiev era tătar și musulman, precum colonelul menționat anterior. Se zvonea că unui ofițer al FSB i s-a încredințat o misiune delicată: să îl convingă pe Nurgaliiev să se boteze creștin-ortodox — o misiune care, odată îndeplinită, i-a adus ofițerului gradul de general. Convertirea a fi reprezentat o condiție pentru numirea lui Nurgaliiev ca ministru de Interne.
FSB este o organizație vastă, cu departamente în întreaga Rusie. În acest mediu — marcat de impunitate totală și corupție generalizată — sistemul clanurilor și patronajul personal joacă inevitabil un rol major în carierele ofițerilor. Dar aceste clanuri moderne nu mai sunt etnice; ele sunt regionale.
Un general al FSB promovat la Moscova va încerca întotdeauna să aducă cu el ofițeri de încredere din regiunea în care a slujit anterior. Putin a făcut același lucru, aducând la Moscova oamenii cu care lucrase în FSB-ul din Sankt Petersburg.
FSB-ul de astăzi servește un singur stăpân: Vladimir Putin. Cultura sa corporativă reflectă temerile și prejudecățile acestui singur om. Ea întruchipează o abordare paranoică, tribală și aproape medievală față de problema loialității — o abordare care presupune că comportamentul unui om este predeterminat de etnia și religia sa, mai degrabă decât de competența profesională sau de educația sa.
Dar o astfel de frică are efect și în sens invers. Suspiciunea profundă a lui Putin față de non-ruși reflectă anxietatea sa că regiunile țării, precum Tatarstan și Cecenia (unde departamentele locale ale FSB sunt conduse, fără surpriză, de etnici ruși), ar putea într-o zi urma calea fostelor republici sovietice și s-ar putea desprinde. Și totuși, prin rusificarea conducerii serviciilor sale de securitate, Putin poate să slăbească chiar cel mai important instrument de control al său.
La urma urmei, cum poate sistemul său de avertizare timpurie să detecteze crizele regionale dacă îi exclude tocmai pe oamenii cei mai capabili să recunoască semnele? >>
