Dincolo de întrebarea de un milion de dolari cu privire la buna credință a Rusiei în negocieri, o altă problemă care a fost în mare parte trecută cu vederea este următoarea: ce părere au ucrainenii și ce ar fi dispuși să accepte în schimbul păcii, scrie Politico, într-o analiză cu privire la postura dificilă în care se află Zelenski pe măsură ce negocierile progresează.

Liderii din Ucraina, Europa și SUA au salutat ceea ce consideră a fi un progres semnificativ în cadrul discuțiilor de pace din această săptămână menite să pună capăt războiului de aproape patru ani al Rusiei împotriva Ucrainei.

Președintele SUA, Donald Trump, a vorbit cu optimism despre perspectiva încheierii unui acord de pace, afirmând că Rusia și Ucraina sunt mai aproape de un acord decât au fost vreodată. Oficialii ruși au afirmat de asemenea, că țările ar fi „în pragul unui acord”, în pofida faptului că au respins categoric părți din ceea ce a fost convenit provizoriu între Ucraina și aliații săi occidentali.

Până și președintele ucrainean Volodimir Zelenski a exprimat un optimism moderat, avertizând în același timp că „multe întrebări dificile rămân fără răspuns, nu în ultimul rând cele legate de teritorii și de dorința Rusiei de pace”.

Dar se pune întrebarea: cât de realistă poate fi așteptarea ca Zelenski să vândă ucrainenilor un acord de pace care să presupună retragerea trupelor ucrainene din teritoriile contestate în bazinul Donbas, Herson și Zaporijie - teritoriu pentru care soldații ucraineni au luptat din greu și mulți au plătit cu viața?

În timp ce negocieri intense erau în desfășurare la Berlin săptămâna aceasta, Institutul Internațional de Sociologie din Kiev a publicat un sondaj. Potrivit acestuia, 75% dintre ucraineni consideră complet inacceptabil orice „plan de pace” ce prevede concesii teritoriale din partea Ucrainei.

Factorul garanțiilor de securitate -

Probabil că doar garanțiile de securitate fiabile susținute de SUA ar fi suficient de convingătoare pentru ucraineni pentru a accepta un sacrificiu uriaș precum concesii teritoriale. Iar Zelenski ar putea fi pus în postura dificilă de a prezenta acest argument ucrainenilor, poate o pledoarie pentru un schimb imperfect de tip „teritoriu contra vieți”.

O soluție de compromis propusă de negociatorii americani precum transformarea teritoriilor încă neocupate din Donbas într-o „zonă economică liberă” ar fi mai digerabilă întrucât în acest scenariu aceste teritorii nu ar fi totuși pur și simplu predate Rusiei.

Până acum, Zelenski a respins orice fel de concesii teritoriale și a negociat intens pentru ca teritoriile necucerite din Donețk să rămână sub control ucrainean. Cu toate acestea, nu a exclus ideea unei zone economice libere, declarând marți că „americanii încearcă să găsească un compromis. Ei propun o «zonă economică liberă» [în Donbas]. Și vreau să subliniez încă o dată: o «zonă economică liberă» nu înseamnă sub controlul Federației Ruse”.

Altfel poziția lui Zelenski este că un acord acceptabil nu poate cere Ucrainei mai mult decât înghețarea conflictului de-a lungul liniilor actuale ale frontului.

Șaptezeci și doi la sută dintre respondenți, în sondajul KIIS citat, au spus că ar susține un astfel de acord, atâta vreme cât ar fi oferite concomitent garanții de securitate occidentale fiabile, iar Ucraina și restul lumii nu recunosc oficial teritoriul ocupat de Rusia din estul Ucrainei ca parte a Rusiei.

Dar ce s-ar întâmpla într-un scenariu în care Zelenski nu ar avea nicio altă alternativă, riscând de pildă să piardă sprijinul din partea SUA, care ar insista să încheie un acord cu rușii pentru a pune capăt războiului?

Cum ar reacționa ucrainenii la un acord nefavorabil

Legislatorii ucraineni atât din partidul de guvernământ al lui Zelenski, Slujitorul Poporului, cât și din facțiunile din opoziție, pe care POLITICO le-a chestionat pe această temă timp de luni de zile, sunt ferm convinși că președintele Zelenski și dacă ar încerca nu ar putea să „vândă” o astfel de înțelegere ucrainenilor.

În primul rând, au spus ei, este puțin probabil ca parlamentul Ucrainei să aprobe o astfel de propunere. „Nu cred că parlamentul va vota vreodată așa ceva”, a declarat parlamentara opoziției, Oleksandra Ustinova. „Ar fi perceput drept o capitulare.”

Conform sondajului KIIS, 63% dintre ucraineni sunt pregătiți să continue să reziste Rusiei atât timp cât este necesar. Și, deși reprezintă o scădere de la 71% la 73% înregistrată între mai 2022 și februarie 2024, este, de asemenea, o creștere semnificativă de la 57% la 54% înregistrată între decembrie 2024 și martie anul acesta.

„În ciuda oboselii provocate de război, în ciuda tuturor problemelor pe care le avem, sunt destul de sigur că nu sunt mulți oameni care ar fi dispuși să plătească orice preț pentru a opri războiul”, a declarat Yehor Cherniev, vicepreședinte al Comitetului pentru Securitate Națională, Apărare și Informații și membru al partidului lui Zelenski.

Construirea unui consens politic în jurul unui acord ce ar presupune concesii teritoriale și retragerea trupelor va fi dificilă, a confirmat un fost oficial ucrainean de rang înalt, căruia i s-a acordat anonimatul pentru a vorbi liber. „Zelenski va trebui să vorbească cu oameni pe care îi urăște din elitele politice și militare și care nu au încredere în el. Va trebui să-i convingă ca să se asigure că toți sunt de acord asupra aceluiași mesaj și că susțin împreună că acordul este cel mai bun pe care îl putem obține.”

Or asta ar fi o provocare considerabilă pentru liderul ucrainean.

În timpul campaniei electorale din 2019, Zelenski l-a atacat pe predecesorul său, Petro Poroșenko, pe seama semnarea acordurilor eșuate de la Minsk, care au fost extrem de nepopulare și pe care Rusia nu le-a implementat, a reamintit oficialul. Iar dacă Zelenski ar încerca cumva să argumenteze că concesiile teritoriale sunt necesare, cei care se opun cedării de teritorii i-ar aminti cu siguranță acest episod.

Oficialul s-a întrebat, de asemenea, dacă Zelenski are abilitatea sau temperamentul de a clădi un consens politic suficient de larg, mai ales în absența lui Andri Ermak - fostul său șef de cabinet, care a fost implicat într-un scandal de corupție și a fost forțat să demisioneze luna trecută. În ciuda tuturor defectelor sale, Ermak a fost un veritabil mecanic politic, scrie Politico