Profesorul de economie Cristian Păun a pus în balanță privilegiile pe care le oferă societatea românească magistraților cu contribuția lor la bunul mers al țării. Autorul postării spune că demersul său este o instigare pașnică la vehemență și lehamite față de un aparat de stat preocupat de interese meschine, deconectat de la binele general.

Magistrații pot face investiții, deși nu au voie să-și înființeze firme. FOTO: Shutterstock

Discuția privind pensiile speciale ale magistraților revine constant în atenția publică, în special în contextul presiunilor bugetare și al comparațiilor cu alte categorii profesionale. Argumentele invocate de reprezentanții sistemului judiciar sunt, de multe ori, prezentate ca axiome de necontestat. Totuși, o privire atentă asupra acestora și asupra practicilor europene arată că lucrurile sunt mai nuanțate decât par.

Profesorul de economie Cristian Păun analizează câteva dintre elementele care ar justifica pensiile speciale ale magistraților.

„În justiție avem cele mai mari întârzieri când vine vorba de servicii publice”

„Fără noi, în societate ar fi un haos total. Lumea și-ar căuta singură dreptatea. Noi împărțim dreptatea cu profesionalism și eficiență maximă. Pentru asta, să ne dați pensii speciale!” - este unul dintre motivele pentru care judecătorii și procurorii refuză să renunțe la pensiile speciale și la celelalte beneficii.

De fapt, spune Păun: „În justiție avem cele mai mari întârzieri când vine vorba de servicii publice. Dosarele zac cu anii în instanțe, apropiindu-se de prescripție cu viteza luminii;

- Soluțiile pe care le dau magistrații, așteptate mult timp, se bat adesea cap în cap, de la o instanță la alta, pe aceeași speță.

- Magistrații nu răspund pentru erorile lor în justiție, pentru tergiversarea unor cauze. Nu există mecanisme funcționale prin care să fie sancționați dacă judecă strâmb sau închid ochii la unii și îi deschid prea larg la alții.”

„În toată Uniunea Europeană există pensii speciale pentru magistrați”

Un alt argument recurent este acela că toate țările din UE acordă pensii speciale pentru magistrați, deci România nu ar trebui să facă excepție.

De fapt, diferențele sunt semnificative. Deși există forme de tratament preferențial în unele state, modul în care sunt acordate aceste pensii este fundamental diferit față de modelul românesc. Cea mai vizibilă diferență: vârsta de pensionare. „Nicio altă țară din UE nu permite magistraților să se pensioneze la 45 de ani. Vârstele variază, de regulă, între 60 și 65 de ani – un standard complet ignorat în România”, spune profesorul.

„Munca noastră este extrem de grea și vitală pentru societate”

„Importanța profesiei de magistrat este reală și indiscutabilă. Însă justificarea privilegiilor prin comparații exagerate ridică semne de întrebare”, arată Păun.

În realitate, spune el, multe alte profesii sunt la fel de esențiale: medici, profesori, lucrători din comerț. fără a beneficia de avantaje similare, susține economistul.

„Munca macaragiilor sau a celor de pe schelele patriei este chiar mai periculoasă ca cea a magistraților”, a susținut Păun.

„Noi nu avem voie să ne facem firme, astfel cerem pensii speciale”

„Magistrații: Noi nu avem voie să ne facem firme, nu avem voie să intrăm în politică. Astfel că cerem pensii speciale.”

De fapt, spune economistul pe FB , „Magistrații au voie să participe la orice fond privat de pensii, fond privat de investiții, pot participa la o schemă de asigurări de viață, pot investi pe bursă, pot investi în artă, pot investi în proiecte imobiliare, pot cumpăra terenuri. Adică, au voie să facă extrem de multe dacă vine vorba de investiții.”

Un avocat i-a răspuns însă că „Sunt suficiente restricții, nu pot investi chiar în orice, deci nu pot face investiții la bursă și nici fapte de comerț, deci investiția în obiecte de artă este limitată, circuitul fiind restrictiv pentru magistrați. Este un exemplu (dosar penal) destul de mediatizat care face referire la investiția în artă și a fost taxat drept fapte de comerț.”

Situația este mai complexă, având în vedere că CSM a stabilit , în martie 2024, că „pentru magistrați este interzisă și activitatea sistematică de vânzare-cumpărare a unor instrumente financiare de tipul unităților de fond, inclusiv prin intermediul platformelor de tranzacționare, în scopul obținerii de profit prin specularea valorii acestora, întrucât intră sub incidența art. 231 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, conform căruia: «Judecătorilor, procurorilor, magistraților-asistenți și personalului de specialitate juridică asimilat acestora le este interzis: … să desfășoare activități comerciale, direct sau prin persoane interpuse».”

Tot, CSM a statuat că „investirea în unități de fond, în scopul economisirii și conservării capitalului, chiar dacă presupune și obținerea unui profit prin creșterea valorii unităților de fond, constituie situații care nu atrag incidența art. 231 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 303/2022, judecătorii și procurorii putând deține astfel de instrumente financiare.”

Cu alte cuvinte, magistrații pot investi pe termen lung în acțiuni, atâta timp cât nu fac tranzacții sistematice de vânzare-cumpărare.

Păun a mai arătat că tocmai având în vedere aceste restricții „magistrații primesc salarii mai mari și, în plus, ei știu acest lucru atunci când aleg această meserie. Alegerea lor include la pachet și această restricție.”

Pe de altă parte, magistrații pot investi în artă. Un magistrat ar putea să cumpere tablouri, sculpturi sau alte opere de artă ca parte dintr-un portofoliu de active personale, fără să fie considerat că desfășoară o activitate comercială — cu condiția să nu administreze o afacere în acest sens (de exemplu o galerie de artă) sau să facă „comerț organizat” cu opere.

România în clasamentele statului de drept

„La final nu îmi rămâne decât să menționez un singur aspect: această postare este clar o instigare pașnică la vehemență și lehamite împotriva unor sinecuriști, a unui sistem preocupat de obiective meschine, complet decuplate de la binele general”, arată Păun.

Economistul a lăsat niște statistici sugestive la final:

- România scade continuu în clasamentul global privind statul de drept (unde 2 indicatori sunt esențiali, cel privind justiția civilă și cea penală) - Poza 1 (am ajuns sub nivelul celui de acum 10 ani cu calitatea justiției);

- România se află pe ultimele locuri în regiune (locul 27/31) și între țările dezvoltate la nivel global (39/47) -

- România se află peste media globală dar sub media regională, când vine vorba de calitatea sistemului de justiție civil -

- România se află peste media globală și sub media regională, când vine vorba de calitatea sistemului de justiție penal -

„Foarte puține țări, spre deloc, plătesc privilegiile pe care le plătim noi astăzi celor din magistratură. Poza cu privilegiile arată cam așa: salarii imense, pensii care se calculează diferit, pensii care se indexează diferit, pensii pentru care se contribuie diferit, pensii care se iau de la vârste fragede”, a concluzionat economistul.