Fost șef al secţiei de Apărare din cadrul Delegaţiei Permanente a României la NATO, expertul în securitate și relații internaționale Claudiu Degeratu, explică, într-o analiză pentru „Adevărul”, care sunt riscurile unei confruntări nucleare în Ucraina sau într-un alt punct fierbinte al Globului și cum ar fi afectată România.

Lumea este mai aproape ca oricând de o apocalipsă nucleară, a avertizat însăși șefa Serviciilor naționale de Informații din SUA, Tulsi Gabbard.

„Aceasta este realitatea a ceea ce este în joc, cu ce ne confruntăm acum. Pentru că, în timp ce ne aflăm astăzi aici, mai aproape ca niciodată de anihilarea nucleară, războinicii elitei politice alimentează cu nepăsare teama și tensiunile dintre puterile nucleare”, a spus Gabbard, potrivit publicației New York Post.

Mesajul șefei spionajului american nu este însă deloc unul singular. Experți în armele nucleare și analiști militari au tras în ultimul timp semnale de alarmă cu privire la riscul unei confruntări nucleare. Confruntare nucleară ce ar echivala cel mai probabil cu un armaghedon și ar distruge iremediabil Terra, punând sub semnul întrebării nu doar existența omului.

Recent, distrugerea bombardierelor strategice ruseşti prin operațiunea „Pânză de păianjen” a provocat temeri că se va ajunge la o escaladare majoră, mai ales că, în conformitate cu noua doctrină nucleară a Moscovei, rușii ar avea acum acoperireă pentru a răspunde nuclear.

Declarația șefei spionajului american, decodată

Fost șef al secţiei de Apărare din cadrul Delegaţiei Permanente a României la NATO, expertul în securitate și relații internaționale Claudiu Degerat u explică, într-o analiză pentru „Adevărul”, cât de real este riscul unei confruntări nucleare și cum ar putea fi afectată România.

În opinia sa, declarația terifiantă a lui Tulsi Gabbard se vrea un avertisment pentru Rusia și Ucraina, pentru a nu escalada și mai mult războiul lor. Asta nu înseamnă că nu există riscul unui astfel de război nuclear.

„Cred că declarația oficială a lui Tulsi Gabbard e legată mai mult de contextul actual și ține și de nemulțumirea președintelui american vis-a-vis de evoluția negocierilor pentru un armistițiu în Ucraina. Partea americană, adică Gabbard, de fapt încearcă să tempereze acțiunile ucrainene împotriva Federației Ruse, sperând că astfel ar putea să convingă Moscova să fie mai cooperantă la masa negocierilor. Bineînțeles că Rusia nu are de gând să fie cooperantă, dar, mă rog, asta e poziția administrației americane, să-i tempereze pe ucraineni, sperând că Rusia totuși să accepte măcar încetarea provizorie a focului. Și sigur, să prevină o nouă escaladare și tentația unor oficiali ruși de a folosi arme nucleare tactice în Ucraina”, spune Degeratu.

Risc nuclear vs. amenințare nucleară

În același timp, mai spune expertul, ar trebui făcută diferența între termenii de risc nuclear și amenințare nucleară.

„Riscul nuclear este una, amenințările nucleare sunt cu totul altceva. Riscul are aproape un caracter permanent. Adică, după cum se știe, Vladimir Putin a ridicat încă din 2022 nivelul de alertă al forțelor nucleare, indiferent de ce se întâmplă pe teren, la nivel convențional. Și, după cum s-a văzut, imediat după acea operația specială cu drone ucrainiene asupra flotei strategice, nu a venit o retaliere imediată la nivel nuclear. Deci nu s-a intrat pe prevederile Directivei Prezidențiale Ruse vis-a-vis de folosirea sau recursul la arme nucleare în contextul în care un atac convențional ar putea să pună în discuție acea problema suveranității teritoriale rusești. Ea se aplică mai mult dacă ar fi existat o intervenție convențională militară pe teren, adică pe teritoriul rusesc, nu în spațiu aerian. Ori am avut acea operație ucraineană în spațiul rusesc și nici atunci nu s-a întâmplat să apeleze la lovituri nucleare tactice. Deci, cumva, Rusia nu aplică această prevedere. Din punctul ăsta de vedere, amenințarea nucleară nu s-a materializat”, explică Degeratu.

Cu totul altfel stau lucrurile dacă discuția se referă la riscul nuclear, care este unul cât se poate de real și nu încetează niciun moment să existe.

„Riscul nuclear există permanent, mai ales că avem în stare de alertă forțele nucleare la modul general după 2022, iar asta face parte din strategia de șantaj psihologic cu loviturile nucleare. Dar nu intrăm într-un scenariu nuclear. Vorbim despre un risc nuclear, nu despre o amenințare iminentă. Nu despre amenințare, da, dar, repet, riscul nuclear este luat în calcul foarte serios și de partea americană și de NATO și, bineînțeles că asta înseamnă că este monitorizat și este evaluat în permanență”, punctează Claudiu Degeratu.

Un risc permanent

În istorie au existat mai multe momente de cumpănă, culminând cu criza rachetelor din Cuba, când un război nuclear părere iminent. Pe de altă parte, există și riscul declanșării accidentale a unui astfel de război, chiar dacă fiecare stat care deține arme nucleare încearcă să prevină acest lucru.

„Trebuie să fim sinceri, întotdeauna există acest risc. Problema este ce tip de probabilitate are și care ar putea să fie efectul. Dar riscul există în permanență. Indiferent dacă vorbim de un risc ce ar decurge dintr-o eroare umană sau că este un risc asociat unei crize convenționale, că este un risc asociat unui conflict în desfășurare și care e conflict convențional la fel, acest risc este permanent. Dar de la risc până la o amenințare militară care să se bazeze pe o lovitură nucleară preventivă sau un scenariu de război nuclear, în toată regula, este distanță foarte mare. Acest risc nuclear este întotdeauna monitorizat. Avem, cel puțin la nivel american și la nivel aliat, un sistem care controlează aceste riscuri, le evaluează permanent. Ce nu avem este un sistem care să anticipeze o amenințare reală, adică o lovitură preventivă. Și aici poate fi o problemă fiindcă monitorizarea unei surprize strategice nucleare e cu totul altceva și este mai greu de făcut”, subliniază expertul.

În acest moment, principalele puteri nucleare, Statele Unite ale Americii și Rusia, au doctrine nucleare diferite.

„Doctrina nucleară rusă spune că dacă are loc ori o acțiune militară care îi pune în pericol suveranitatea teritorială, ori un alt tip de evoluție care afectează tot suveranitatea teritorială, atunci are dreptul să inițieze o lovitură nucleară preventivă. La americanii, strategia nucleară este și mai defensivă. Ei spun că atunci când sunt amenințați și apare un prim val de lovituri nucleare, atunci ripostează. Deci nu au o strategie de a folosi neapărat preventiv armele nucleare. Iar doctrina Biden de după 2022 a spus acest lucru foarte clar. Chiar și în cazul unor lovituri nucleare tactice, dacă Rusia sau un alt stat încearcă să inițieze lovituri nucleare tactice, SUA și NATO vor riposta cu măsuri convenționale. Asta înseamnă că nu vor răspunde pentru a nu escalada cu măsuri nucleare, cu lovituri nucleare”, adaugă Claudiu Degeratu.

Cât de afectată ar fi România

În cazul în care totuși războiul din Ucraina ar escalada, iar rușii ar decide să folosească o armă nucleară, urmările ar fi catastrofale. Cu toate aceste, este greu de estimat ce s-ar întâmpla cu exactitate și cum ar fi afectate țările vecine, inclusiv România. Totul depinde, spune Claudiu Degeratu, de arma nucleară pe care ar decide să o utilizeze rușii.

„Una e să lovești cu o lovitură tactică nucleară care are efect 60 de kilometri la Kiev și alta e să lovești cu o lovitură tactică cu o rază mai mare de acțiune de, să zicem, un efect de 500 de kilometri la Odessa. Sunt enorm de multe variabile în joc și e greu de simulat, e greu de anticipat. Evident, cu cât ar fi mai aproape lovitura nucleară tactică de România, cu atât am avea efecte directe și indirecte mai evidente. Spre exemplu, probabil că o lovitură cu o armă tactică nucleară asupra Kievului, care ar viza o rază de 50 de kilometri, ar putea să aibă pentru noi efecte cumva similare cu cele ale exploziei centralei nucleare de Cernobîl. În cazul în care ar fi vorba de o lovitură cu un efect de 500 de kilometri la Odessa, situația ar fi cu mult mai gravă. Dar eu spun că nu este cazul să ne panicăm. Asta și-ar dori Rusia, care încearcă să inducă o teamă pe care o folosește politic și psihologic. Și e folosită constant, așa, cu o anumită ritmicitate în propaganda rusă”, încheie Claudiu Degeratu.