Ce soluții au România și UE ca să evite în ultima clipă o uriașă criză economică. „E o bombă cu ceas”

Profesorul de economie mondială Christian Năsulea avertizează în privința problemelor cu care se confruntă Uniunea Europeană și România, dar aduce și câteva soluții.

FMI a anunțat de curând că Uniunea Europeană riscă să se confrunte cu probleme economice serioase și cere reforme drastice pentru a evitare o recesiune la nivel european și o criză a datoriilor. Fără măsuri, datoria Bruxelles-ului poate deveni „explozivă”, susțin reprezentanții FMI. În condițiile în care Uniunea Europeană are un apetit tot mai mare pentru a contacta credite uriașe, în pofida opoziției statelor nordice, situația ar putea deveni critică.

În același timp, o analiză făcută de Financial Times amintește că, în 2008, economia Uniunii Europene era chiar mai mare decât cea a Statelor Unite : 16,2 trilioane de dolari, față de 14,7 trilioane. De atunci și până acum, cele două economii au evoluat total diferit. Astfel, economia SUA aproape s-a dublat până la 25 de trilioane, însă nu același lucru se poate spune despre cea a Uniunii Europene. Procentual, dacă economia SUA a crescut cu circa 80% în ultimii 15 ani, cea a Uniunii Europene a marcat o creștere marginală, iar potrivit sursei citate economiile combinate ale Uniunii Europene și a Marii Britanii abia ajung împreună la 19,8 trilioane.

În același timp, cea mai mare economie europeană, cea a Germaniei, se află în corzi și nu reușește să-și revină. Confruntată cu recesiunea, Germania caută soluții și s-a alăturat statelor nordice care se opun ca Uniunea Europeană să apeleze la noi credite.

Profesor de economie mondială la Universitatea București și director al Institute for Economic Studies – Europe din Franța, Christian Năsulea explică ce soluții ar mai avea Uniunea Europeană și România pentru stoparea declinului economic și pentru un nou început.

Adevărul: Economia Uniunii Europene se confruntă cu grave probleme, iar dezindustrializarea intensă, coroborată cu politicile de mediu duse la extrem au făcut ca o serie de industrii de tradiție europene, precum cea auto, să ajungă aproape de colaps. În plus, lipsește competitivitatea, așa cum au tras un semnal de alarmă economiști de top ca Mario Draghi. De ce această problemă și ce soluții salvatoare ați vedea?

Christian Năsulea: Aici o să fac trimitere, așa cum am făcut trimitere de fapt la studii foarte recente publicate de noi, publicate și de către alte organizații ale Uniunii Europene sau ONG-uri și institute din lumea europeană — problema principală când vine vorba de competitivitate este că este una de acces la capital. Ceea ce este paradoxal, având în vedere că Uniunea Europeană deține cetățeni care au resurse financiare importante, care sunt investite pe alte piețe de capital. Și atunci, măsura numărul unu care trebuie să reprezinte o prioritate pentru Uniunea Europeană este aceea de creare a unei piețe de capital unice la nivelul Uniunii Europene, în așa fel încât să avem bursele de valori, practic, unde să poată să fie găsite resursele financiare la nivelul la care acestea se găsesc pe alte piețe financiare mari, cea din Statele Unite fiind exemplul eminent în acest domeniu.

Unde persistă în eroare Uniunea Europeană

De ce nu reușește Uniunea Europeană să profite de acest capital propriu, așa cum o fac Statele Unite, și unde ați identificat problema principală și soluțiile?

Dincolo de faptul că sunt enorm de multe reglementări și că au existat unele probleme cu politicile de mediu, dar asupra cărora pare că și Comisia Europeană începe să revină și să le corecteze, există o problemă aparte, specifică. Deci, practic, noi avem mulți bani puși deoparte, noi europenii. Banii aceștia sunt, în general, investiți în piețele de capital din țări care nu sunt în Uniunea Europeană. Și atunci, în mod paradoxal, noi, având bani, nu finanțăm dezvoltarea industriei în Uniunea Europeană. Finanțăm dezvoltarea unor companii care, chiar dacă sunt fondate de creatori și de inventatori, de oameni de afaceri care sunt europeni, ajung să fie înregistrate și listate pe piețe străine, pe alte burse din alte părți ale lumii, contribuind astfel la produsul intern brut al acestor țări și aducându-ne în situația de a discuta de această lipsă de competitivitate de care suferă Uniunea Europeană, în special continentul nostru, în sens mai larg. Deci această recomandare ar fi de făcut în primul rând.

Uniunea Europeană are și o altă problemă ce ține de demografie, dar despre care se vorbește cel mult în șoaptă Și mă refer aici, desigur, la îmbătrânirea populației și fragilitatea sistemelor de pensii. Ce soluții ați vedea aici?

Aceasta este o chestiune foarte importantă, iar în principiu începe să fie luată în vizor de mai mulți politicieni, de mai multe organizații la nivelul Uniunii Europene, care ține de modul în care sunt organizate sistemele europene de pensii. Aici, iarăși, apare în prim plan o temă despre care noi, la Institutul European pentru Studii Economice, am vorbit destul de mult: despre această bombă cu ceas care este sistemul public de pensii. Este vorba despre ceea ce noi numim o bombă cu ceas și pe care nu o vedem numai în România, ci în majoritatea țărilor membre ale Uniunii Europene. O remarcăm de regulă acolo unde contribuțiile angajaților de astăzi sunt folosite doar pentru a acoperi gaura, costurile cu pensiile pensionarilor de azi, fără să pună nimic deoparte și ducându-te înspre o situație care devine din ce în ce mai gravă, pe măsură ce situația demografică devine din ce în ce mai nefavorabilă pentru astfel de sisteme de pensii.

Insula comunistă care sfidează SUA de 70 de ani e pe cale să aibă soarta Venezuelei. „E ultima etapă a schimbării de regim”

Primele măsuri

Există până acum țări membre UE care au luat măsuri concrete în acest sens sau dincolo de indentificare problemei nu au fost găsite soluțiile optime?

Doar ce a început să fie mult mai discutată în Germania această problemă, pentru că recent și Germania a ajuns la situația în care 25% din veniturile de la nivel federal sunt folosite pentru a acoperi gaura din sistemul public german de pensii. Acum poate că mulți se întreabă de ce ne ducem iarăși la problema pensiilor. În primul rând sunt două motive mari pentru care această problemă, care pare a fi distinctă, a sistemului de pensii, reprezintă de fapt o problemă importantă pentru modul în care este tratat bugetul Uniunii Europene. Odată pentru că există o propunere de a gândi un sistem de pensii la nivel european, există nevoia de a avea un sistem de pensii care să funcționeze pentru cei care nu lucrează pentru statele membre, ci lucrează pentru instituțiile europene. Segmentul în acest sens este relativ mic raportat la populația Uniunii Europene, dar este și aici o chestiune importantă care va determina cum vor funcționa lucrurile în viitor. Pentru că dacă și acest sistem de pensii rămâne ancorat în această paradigmă greșită de tip pay-as-you-go, în care banii din contribuțiile pentru pensii de astăzi sunt folosite pentru a plăti pensiile de astăzi și nu sunt acumulați în așa fel încât să fie capitalizați, să producă randamente în economia reală pentru oamenii care au plătit, de la care au fost luați banii respectivi, vom avea o problemă și mai mare care ne va duce într-o zonă extrem de riscantă din punct de vedere financiar și politic în viitor.

Însă, dincolo de asta, mai este și faptul că un sistem de pensii extins, care să funcționeze similar cu modul în care funcționează sistemul de pensii de Pilon 2 de la noi și alte sisteme comparabile din Europa care au experiență mai lungă, rezultând în unele situații chiar mai bune decât sistemul public de pensii administrat privat de la noi din țară, creează o serie de oportunități.

Există și oportunități

Și care ar fi oportunitățile care s-ar ivi de aici?

În primul rând este rezolvarea problemei pensiilor oamenilor — ești mult mai sigur de banii pe care îi vei lua în momentul în care banii ți-au fost puși deoparte și au produs randamente pe piața de capital.

Trump întărește Polonia. Urmează România? Un fost șef al spionajului militar decriptează strategia americană în Est

În al doilea rând, acest sistem de pensii reprezintă o sursă de finanțare uriașă pentru această potențială piață comună de capital pe care sperăm să o vedem implementată cât mai rapid în Uniunea Europeană. Pentru că este o certitudine faptul că sistemele de pensii de Pilon 2 din Europa vor fi investitori importanți pe o piață de capital comună la nivel european și, în al doilea rând, ele sunt soluția pentru finanțarea operațiunilor în Uniunea Europeană, pentru finanțarea activității statelor membre ale Uniunii Europene. Deoarece aceste sisteme de pensii dețin capitaluri importante, reprezintă oricum și în prezent printre principalii cumpărători de titluri de stat, deci sunt printre principalii creditori ai statelor, ele pot reprezenta mecanismul prin care Uniunea Europeană, dacă trebuie neapărat să se împrumute, să se împrumute de la proprii săi cetățeni, asigurând că dobânzile care sunt plătite pentru acele împrumuturi reprezintă de fapt randamente pentru cetățenii europeni. În această variantă, ideea de centru de credit, de coordonare a unor împrumuturi la nivel european, devine brusc mult mai ușor de acceptat și mult mai rezonabilă chiar din perspectiva modului în care ar arăta o bună gestionare a bugetului pentru întreaga Uniune Europeană.

Revenind la România, problema a mai fost semnalată, dar se face ceva din ceea ce ați spus dumneavoastră?

Noi oricum facem deja lucrul acesta în prezent. Fondurile de pensii private finanțează masiv datoria publică a statului român , ceea ce înseamnă că avem, pentru o parte din datoria publică măcar, o problemă un pic mai micuță. Pentru că, măcar, banii pe care îi cheltuiește statul român pe dobânzi se duc la fondurile de pensii unde sunt banii românilor. Și atunci, prin taxe și impozite ale românilor care nu sunt folosite pentru construcția de școli și spitale, se duc niște bani și sub formă de dobânzi, de randament, pentru niște fonduri care administrează tot banii românilor, care, practic, dau înapoi o parte din ceea ce statul nu a reușit să administreze suficient de eficient și s-ar fi transformat altfel în greu cost.