Iranul a distrus un radar de 500 de milioane de dolari al SUA folosit pentru a detecta rachetele balistice, inclusiv cele cu focos nuclear
Un incident militar recent, în care Iranul a reușit să scoată din funcțiune un radar american AN-TPY2 în valoare de aproximativ 500 de milioane de dolari, a generat un șoc în rândul experților și a evidențiat o vulnerabilitate neașteptată în arhitectura strategică de apărare a Statelor Unite. Radarul, esențial pentru detectarea rachetelor balistice, inclusiv a celor cu focoase nucleare, a fost distrus de o forță militară considerată inferioară, provocând o reevaluare profundă a modului în care puterile mondiale abordează apărarea și atacul în contextul contemporan.
Statele Unite se bazează pe doar 13 sau 14 radare de tip AN-TPY2, dispuse strategic la nivel global, pentru a se apăra împotriva rachetelor balistice care ar putea purta și încărcături nucleare. Fiecare dintre aceste unități este evaluată la circa 500 de milioane de dolari și reprezintă o componentă indispensabilă a sistemului de apărare antirachetă american.
Radar AN/TPY-2 / Sursă: DVIDS Rolul crucial al radarului AN-TPY2 și vulnerabilitatea sa
Radarul AN-TPY2 este considerat "ochii, urechile și creierul" sistemului de apărare antirachetă balistică THAAD, conceput pentru a contracara rachetele balistice cu rază intermediară (până la 3.000 km) care pot fi echipate cu focoase nucleare. Deși este integrat într-o rețea extinsă, capabilitățile sale permit detectarea și urmărirea inclusiv a rachetelor balistice intercontinentale, reprezentând un pilon fundamental în apărarea strategică a SUA împotriva amenințărilor din partea unor adversari precum Rusia sau China.
Acest sistem avansat funcționează în două moduri: unul pentru detectarea rachetelor balistice în faza de ascensiune și altul pentru ghidarea rachetelor de interceptare către o țintă aflată pe traiectorie descendentă. Odată detectată, radarul clasifică și urmărește racheta, distingând încărcătura explozivă de elementele inofensive, pentru a executa o distrugere prin impact cinetic, de tip "hit-to-kill".
Cu toate acestea, în ciuda razei sale de acțiune impresionante, de până la 3.000 de kilometri, radarul AN-TPY2 are un dezavantaj major: este static. Odată instalat, nu poate fi mutat cu ușurință, devenind o țintă fixă și vulnerabilă odată localizat de un adversar.
Radarul AN/TPY-2 distrus în Iordania / Sursă: https://militarywatchmagazine.com/ Atacul iranian și "noua fizică a războiului"
Unul dintre aceste radare, dislocat într-o bază militară din Iordania, la peste 800 de kilometri de Iran, a fost recent distrus de forțele iraniene. Paradoxal, nu armate cu potențial militar și tehnologic avansat, precum cele ale Rusiei sau Chinei, au reușit să-l distrugă, ci Iranul, o armată considerată mai puțin sofisticată. Potrivit Military Watch Magazine , cu puțin timp înainte de izbucnirea conflictului din Orientul Mijlociu, China a dezvăluit public, prin imagini din satelit, locația acestui radar american în Iordania.
Ceea ce este și mai surprinzător este faptul că iranienii au reușit să evite detectarea și interceptarea, iar autoritățile americane încă nu sunt sigure dacă atacul a fost executat de o dronă sau de o rachetă. Un înalt oficial iordanian, citat de jurnalistul Thomas L. Friedman, a mărturisit uimirea sa: "Am fost uimit să aflu că iranienii au reușit cumva să-și lanseze racheta asupra sistemului radar THAAD, manevrând-o în zbor pentru a efectua un atac de flanc asupra radarului și pentru a evita detectarea și interceptarea. Și asta împotriva celui mai sofisticat sistem antirachetă din arsenalul SUA!".
Thomas L. Friedman, editorialist la New York Times și dublu laureat al Premiului Pulitzer, a comentat acest episod într-un articol de opinie , subliniind că incidentul reflectă o tendință mai amplă: apariția unei noi "fizici a războiului". Această dinamică, vizibilă în conflicte recente precum cel dintre Rusia și Ucraina sau războiul din Orientul Mijlociu, arată cum actorii mai mici pot amenința eficient puterile mari, păstrându-și totuși dimensiunile și resursele reduse.
Concluzia mea privind această nouă dinamică este că cei mici pot acum să acționeze cu adevărat la scară mare, cu mare precizie și cu costuri foarte reduse. Și, deși cei mari pot, de asemenea, să acționeze la scară foarte mică, cu mare precizie, este mult mai costisitor pentru ei să facă acest lucru, având în spate povara vastelor sisteme de armament moștenite. — Thomas L. Friedman, editorialist New York Times
Friedman adaugă că, "deocamdată, avantajul net pare să fie de partea celor mici".
Acest lucru ar trebui să vă țină treji noaptea, când vă gândiți cum revoluția emergentă în domeniul inteligenței artificiale va amplifica cu siguranță această tendență, permițându-le celor mici să acționeze și mai la scară mare, mai puternic și mai ieftin. — Thomas L. Friedman, editorialist New York Times
El subliniază că Iranul, în ciuda sancțiunilor economice impuse din 1979, a reușit să dezvolte un arsenal de rachete și drone sofisticate, dar relativ ieftine. Aceste arme i-au permis să ducă lupte la un nivel aproape de egalitate cu Israelul și Statele Unite, provocând daune semnificative sistemelor militare americane din Orientul Mijlociu.
Jurnalistul american îl citează și pe John Arquilla, profesor de analiză în domeniul apărării la Școala Postuniversitară Navală a SUA, care observă că războiul cu rachete "nu mai înseamnă doar lansarea unui focos pe o traiectorie previzibilă și lăsarea inerției și a sistemelor inteligente de ghidare GPS să-l conducă către țintă". El menționează că Rușii au investit masiv în rachete manevrabile în zbor, ghidate de informații în timp real și capabile să ajungă din unghiuri neprevăzute. Se speculează că rachetele Fattah ale Iranului ar putea avea astfel de capabilități, deși nu este încă stabilit cu certitudine dacă acestea sau dronele au fost responsabile de distrugerea sistemului THAAD la 500 de mile de Iran.
Radarul AN/TPY-2 parte din sistemul “THAAD” / Sursă DVDIS – U.S. Air Force photo by Capt. Stephen J. Collier Schimbarea strategică a SUA: spre radare mobile
Incidentul a scos la iveală o vulnerabilitate semnificativă în arhitectura de apărare strategică a Statelor Unite. Ca răspuns, Agenția americană pentru apărare antirachetă (Missile Defense Agency – MDA) caută acum soluții pentru a dezvolta sisteme de radare mobile. Acestea ar trebui să poată detecta și urmări rachete balistice, de croazieră și hipersonice, depășind vulnerabilitățile senzorilor statici și de mari dimensiuni.
Potrivit publicației americane Axios , MDA consideră că trecerea la noduri de detectare mobile și dispersate este esențială pentru a supraviețui unui atac inițial și pentru a menține capacitatea de avertizare timpurie împotriva rachetelor hipersonice, care prezintă traiectorii imprevizibile și timpi scurți de reacție.
MDA a publicat recent detalii privind viitoarea competiție "Forward-Based Mode Radar Next", care vizează dezvoltarea unor radare mobile cu cerințe stricte: să poată fi transportate cu avioane de tip Boeing C-17, să fie instalabile în câteva ore și demontabile în câteva minute pentru a evita focul inamic. De asemenea, trebuie să funcționeze perfect cu rețelele de comandă și control existente și să fie proiectate pentru o producție rapidă în serie, la un cost redus.
„Pe măsură ce capacitățile rachetelor inamice devin din ce în ce mai sofisticate, nevoia de senzori avansați, agili, rezistenți și extrem de preciși nu a fost niciodată mai mare”, a transmis agenția americană, subliniind urgența acestei transformări strategice.
Explorează subiectele:
