Recunoscută de Guinness World Records, Autostrada Pan-Americană este cea mai lungă șosea din lume. Traseul său imens, care traversează 14 țări și două continente, include deșerturi, păduri tropicale, munți înalți și orașe istorice, iar parcurgerea sa completă poate dura chiar și un an.

Autostrada Pan-Americană FOTO: getty images

Deși poartă numele de „autostradă”, traseul nu este un drum continuu, ci o rețea de șosele naționale construite și modernizate în perioade diferite. Traseul pornește din Prudhoe Bay, Alaska (SUA), și se termină la Ushuaia (Argentina), oraș supranumit „capătul lumii”, scrie dailyexpress.

Pe drum, șoferii trec prin peisaje extrem de variate: deșerturi aride, păduri tropicale dense, munți înalți și orașe vibrante. Autostrada străbate Statele Unite, Mexic, Guatemala, El Salvador, Honduras, Nicaragua, Costa Rica, Panama, Columbia, Ecuador, Peru, Chile și Argentina.

Singura întrerupere majoră este Golful Darién (Darién Gap), o zonă de aproximativ 160 km de junglă între Panama și Columbia, unde construcția unui drum este imposibilă din motive de mediu și siguranță. Cu păduri tropicale, mlaștini, munți și infrastructură limitată, zona a fost afectată de rute de contrabandă și grupuri armate, potrivit publicației citate.

Călătorii care încearcă să parcurgă întreaga Autostradă Pan-Americană trebuie să își transporte vehiculul cu barca sau avionul între America Centrală și America de Sud.

Parcurgerea întregii autostrăzi fără oprir i poate dura teoretic două-trei luni, însă majoritatea celor care pornesc în această aventură au nevoie de șase luni până la un an, sau chiar mai mult, pentru a explora peisajele, orașele și culturile locale.

De-a lungul anilor, ruta a fost parcursă de motocicliști, bicicliști și chiar alergători.

Construcția Autostrăzii Pan-Americane a început în anii ’30 și a continuat până în anii ’70, fiecare țară construind și modernizând propriile segmente. Unele porțiuni există însă de mult înainte, iar modernizările continuă și astăzi.

Drumul poate fi o provocare reală: în Anzi, de exemplu, șoseaua urcă la peste 4.000 de metri altitudine, unde vremea și aerul rarefiat fac deplasarea dificilă.

În America Centrală și de Sud, unele sectoare sunt prost întreținute sau chiar impracticabile în sezonul ploios.