Acum 155 de ani a avut loc cea mai hilară „revoluție” din istoria românilor. Un ofițer de artilerie și prietenul său „Grădinarul” au reușit să compromită într-un mod tipic balcanic, un complot anti-monarhic cât se poate de serios la care ar fi participat inclusiv IC Brătianu.

Pe 8 august 1870, la Ploiești, izbucnea o revoltă anti-monarhică care a rămas cunoscută în istorie sub numele de „Republica de la Ploiești”. Impropriu spun „republică” după cum vor mărturisi și protagoniștii ei, dar cu siguranță cea mai hilară încercare de revoluție din istoria românilor. Culmea, toată tărășenia a pornit de la un lucru cât se poate de serios, o lovitură de stat care ar fi schimbat radical istoria românilor și în care au fost implicate personaje ilustre ale vremii.

Vrem prinț străin, dar să nu fie neamț

Povestea „Republicii de la Ploiești” își are rădăcinile în disputele politice dintre partide în Parlament. După ce o coaliție politică îl determină pe Cuza să abdice la 11 februarie 1866, după o serie de tratative ratate cu un prinț belgian, este adus pe tronul român Carol de Hohenzollern Sigmaringen, fiul puternicului principe prusac Anton de Hohenzollern Sigmaringen. Intelectualii români au fost bucuroși. Își vedeau visul cu ochii, un prinț străin pe tronul Principatelor.

Țăranii ceva mai reticenți la început (credeau că „Hopânțol” le va lua pământurile date de Cuza) au văzut că nu le-a cerut nimeni pământul înapoi și s-au mulțumit cu neamțul. Carol I, un neamț get-beget nu s-a împăcat niciodată cu felul balcanic de a face politică al românilor. Așa că au apărut problemele.

În anul 1870 conflictul dintre Prusia și Franța a aprins spiritele în Principate. Românii erau susținători fervenți ai Franței, de care se simțeau mai apropiați lingvistic și cultural (poate și fiindcă mulți intelectuali români făcuseră școala la Paris) și au dezvoltat, implicit, o antipatie față de regele Carol, prusac la origine. La toate acestea se adăugau luptele politice între conservatori și liberali. În vara lui 1870, prim-ministru era Costache Epureanu, jurist de prestigiu dar cu viziuni conservatoare, ceea ce-i nemulțumea pe liberalii lui IC Brătianu.

În fine, după numai patru ani, bucuria de a avea prinț străin pe tron, s-a risipit ca ceața. S-a creat un puternic curent antidinastic din care făceau parte ofițeri, boieri, intelectuali republicani sau filo-francezi. Nu lipseau nici preoții. „De 4 ani domnul străin pusese piciorul pe treptele tronului şi părea că, împreună cu dânsul, intrase în nefericita Românie mizeria, nestatornicia în guvernare, ura neîmpăcată între partide“, scria Candiano Popescu, ofițer de artilerie, unul dintre conspiratori. Toți aceștia doreau înlăturarea lui Carol I și instaurarea pe tron a unui prinț francez. În tot acest timp locotenența domnească să fi fost asigurată de autohtoni.

Un plan secret de înlăturare a regelui

Consipirația de înlăturare a lui Carol I de pe tronul României a fost cât se poate de serioasă. Chiar bine organizată și condusă de mari personalități ale epocii. Liberalii se temeau că Napoleon al III-lea, împăratul Franței, va înceta să mai susțină Principatele, la nivel internațional, din cauza faptului că au pe tron un neamț, adică un inamic al țării sale. Teama era alimentată de zvonurile că Napoleon al III-lea ar fi fost de acord ca Principatele să fie luate de Austria. În acest context s-a închegat un grup de conspiraționiști conduși de Eugeniu Carada mare economist român (cel care va fonda Banca Națională a României) și chiar liderul Partidului Liberal, IC Brătianu. C.A. Rosetti, un alt membru marcat al Partidului Liberal ar fi fost și el implicat, ca om de legătură la Paris.

Conspiratorii plănuiseră ca revoluția să izbucnească în șapte localități simultan printre care Ploiești, Craiova, București, Focșani și Tecuci. Ba chiar „revoluționarii” mizau și pe ofițerii care conduceau trupele din tabăra militară de la Furceni, o localitate în apropiere de Focșani. După ce ar fi pus mâna pe capitală și l-ar fi alungat pe principele Carol, prin mijlocirea lui CA Rosetti, ar fi fost adus pe tron un văr de-al lui Napoleon al III-lea.

Bâlci a la Caragiale cu o scrisoare falsă

Planurile conjuraților, cât se poate de serioase, au fost însă date în vileag de o neatenție a unui ploieștean. În plus, întreaga conspirație s-a scufundat în derizoriu pe străzile Ploieștiului. În dimineața zilei de 8 august complotiștii în frunte cu Candiano Popescu, fost ofițer de artilerie, jurist și gazetar, au plecat către Piața Centrală a Ploieștiului cu fanfara după ei. Candiano Popescu, arestat de trei ori, în trecut, ca agitator politic, purta un steag roșu, simbolul revoluției. Câțiva preoți s-au lipit și ei de conspiratori. Vorba ceea „Hopânțol” nu era ortodox.

Candiano Popescu s-a proclamat fără ezitare prefect de Prahova, reprezentant al unui inexistent guvern revoluționar. În fața mulțimii adunate ca la urs a citit o scrisoare falsă. „Vă fac cunoscut că principele Carol I a fost detronat astă-noapte. A fost numită o Regenţă în frunte cu generalul Nicolae Golescu şi s-a constituit un nou guvern, având la ministerul de Război pe Ion C. Brătianu”.

Evident, regele era bine mersi pe tron. Dar ploieștenii au luat de bună povestea lui Candiano Popescu. Cuprinși de febra revoluționară oamenii s-au înghesuit la funcții. Candiano Popescu împărțea în stânga și în dreapta demnități iluzorii, în sala mare a Primăriei. Cutare devenea subprefect, altul secretar pe nu știu unde și tot așa. Pompierii și gărzile civice înghit și ei gogoașa și aplaudă frenetic pe noul ”prefect” de Prahova. Întreaga poveste era de un ridicol aparte. Mai ales că ploieștenii erau total rupți de realitate în acele momente. Nimic din ce spunea Candiano în Sala Primăriei, nu era adevărat. Î

ntreaga poveste nu a scăpat de condeiul satiric a lui Caragiale. Ba chiar momente desprinse din „Revoluția de la Ploiești” apar și în piesele de teatru „D-ale Carnavalului” sau „Conu Leonida față-n față cu reacțiunea”. Povestea de la Ploiești a rămas subiect de satiră decenii la rândul.

Gafa lui „Grădinaru”

Și asta fiindcă revolta a fost compromisă încă de la început. Dar Candiano Popescu habar nu avea. Prima etapă în „revoluție” era ocuparea stației de telegraf de către un ploieștean Guță Antonescu, zis „Grădinaru”. Zis și făcut. Guță ocupă telegraful. Însă, în loc să trimită corespondența necesară altor conspiratori din țară, „Grădinaru” face gafa și o trimite direct la București. În cel mai scurt timp, Ion C Brătianu este arestat la Pitești și dus la închisoare la Câmpulung. În același timp Carada află că informațiile trimise de CA Rosetti de la Paris erau false. Mai precis, Rosetti preciza că francezii îi bat pe prusaci. În realitate era pe dos.

Francezii au fost umiliți de armata prusacă. În timp ce Candiano Popescu împărțea funcții la Primărie, în fața a 3000 de oameni, conspiratorii de la vârf erau fie arestați, fie realizaseră că totul era pierdut. Ba mai mult, Candiano Popescu a încercat să-l păcălească cu aceeași scrisoare și pe maiorul Polizu de la Garnizoana din Ploiești. De această dată păcăleala nu a mai funcționat. Mai mult decât atât maiorul Polizu este înștiințat că trebuie să oprească nebunia de la Ploiești. Astfel că, sunt arestați conspiratorii, inclusiv Candiano Popescu iar mulțimea împrăștiată rapid.

Conspiratorul ajunge mâna dreaptă a regelui

Tensiunile anti-monarhice au ajuns la apogeu după incidentele de la București și dorința regelui de a abdica. În acel moment oamenii politici au înțeles că situația nu era deloc o joacă. În plus, Franța fusese umillită în război. Regele ajunge la o înțelegere cu oamenii politici. Ba chiar majoritatea conspiratorilor ajung colaboratori fideli ai lui Carol I. Bunăoară Candiano Popescu. După ce se remarcă ca erou în Războiul de Independență, ajunge aghiotant al regelui Carol I.