Ideologul rus de extremă dreapta Alexander Dughin promovează de peste 30 de ani viziunea sa ultranaționalistă asupra „lumii ruse”. Deși este departe de a fi „creierul lui Putin”, cum îi place să-l numească mass-mediei occidentale, el exercită astăzi în Rusia o influență greu de imaginat la începutul carierei sale.

În ultimii ani, odată cu ascensiunea extremei drepte la nivel global, el a câștigat și notorietate internațională, apărând la CNN și în emisiunea de interviuri a fostului prezentator Fox News Tucker Carlson. În această vară, a coorganizat o conferință la Moscova la care au participat ca vorbitori ministrul rus de externe Serghei Lavrov, teoreticianul american al conspirației Alex Jones și tatăl lui Elon Musk. Pentru a înțelege poziția lui Dughin în cadrul administrației Putin, influența sa în Occident și paralelele dintre ideile sale și cele ale unor personalități similare din SUA, Meduza a stat de vorbă cu istoricul Mark J. Sedgwick.

— Oamenii au o gamă largă de opinii despre cine este Alexander Dughin. În opinia dumneavoastră, cine este el?

— Desigur, este multe lucruri. Părerea mea — și știu că nu toată lumea este de acord cu ea — este că a început ca tradiționalist și încă este unul. Deși și-a dezvoltat gândirea și a inclus alte elemente de-a lungul anilor, rămâne fundamental fidel pozițiilor inițiale pe care le-a exprimat, care erau interpretarea sa asupra noțiunii de tradiționalism a filosofului francez din secolul al XX-lea René Guénon.

— Pentru cei care nu sunt familiarizați cu tradiționalismul lui Guénon, care sunt lucrurile esențiale de știut, mai ales în contextul lui Dughin?

— Există două idei absolut esențiale în tradiționalism. Una este că există ceea ce Guénon numea „tradiția primordială” – o revelație din primele epoci ale umanității. De aceea se numește „tradiționalism”: nu în sensul de a fi demodat, ci în sensul de a se baza pe – și de a încerca să reconstruiască – „tradiția primordială”.

Cealaltă idee centrală aici este că putem împărți ceea ce numim religie, spiritualitate sau misticism în două părți. Există o parte ezoterică, care este comună tuturor sistemelor umane și datează de la începuturile umanității. Și apoi există o parte exoterică, de care are nevoie cineva care merge la biserică, la moschee sau la templu, și care este clar și evident diferită. Dar asta nu contează, pentru că, deși exotericul este separat, ezotericul, conform tradiționalismului, este comun.

Această idee există de mult timp. Ceea ce face tradiționalismul special este faptul că îl combină cu critica fundamentală a modernității. Și care este problema modernității? A pierdut legătura cu „tradiția primordială”. Prin urmare, în loc să se preocupe de lucruri importante, se preocupă de lucruri neimportante, cum ar fi dezvoltarea tehnologică, sau iluzii, cum ar fi ideea egalității umane, care (din perspectiva tradiționaliștilor) pur și simplu nu este adevărată, sau ideea democrației, care nu există cu adevărat.

— Și Dughin promovează o viziune asupra tradiționalismului care prezintă ortodoxia rusă ca fiind singura cultură care se apropie cel mai mult de „tradiția primordială”?

— Exact. Aceasta este cea mai importantă modificare pe care a adus-o teoriei tradiționaliste, deoarece a spus că tradiția poate fi găsită în Est, în hinduism și în islam. Prin „Est”, Guénon se referea la „Orient” — Orientul Îndepărtat și ceea ce numim astăzi Orientul Mijlociu. Dar, desigur, ceea ce Dughin înțelege prin „Est” este civilizația rusă. Și, într-adevăr, el a susținut într-una dintre primele sale cărți că ortodoxia rusă reprezintă „tradiția primordială”.

— Ideea lui Dughin se potrivește foarte bine cu viziunea exotericizată și orientalistă a Occidentului asupra Rusiei.

— Se poate spune că Guénon urmează modelul de gândire despre Orientul Mijlociu și lumea arabă despre care [Edward] Said a scris în Orientalism, dar îl inversează. De exemplu, Said a criticat europenii pentru că considerau Orientul neschimbător, iar Guénon spune: „Dar este minunat! Orientul este neschimbător!” Said a criticat europenii pentru că considerau Orientul Mijlociu irațional, iar Guénon spune: „Este uimitor! Orientul Mijlociu nu are această problemă a „raționalității”!”

Nu sunt sigur în ce măsură acest lucru se poate aplica Rusiei, deoarece Said nu s-a uitat cu adevărat la Rusia. Dar, cu siguranță, cu cât te îndepărtezi mai mult de casă, cu atât oamenii tind să orientalizeze locurile.

— Care ar fi evaluarea dumneavoastră cu privire la rolul lui Alexander Dughin în politica rusă de astăzi? Pe de o parte, există articole care îl numesc „creierul lui Putin”, iar pe de altă parte există cercetători ruși care spun că el nu contează deloc.

— Cred că adevărul se află undeva la mijloc. Inițial, Occidentului — în special jurnaliștilor — i-au plăcut titlurile [care îl numeau pe Dughin] „creierul lui Putin” și „Rasputinul lui Putin”. Cine poate rezista la asta? Este complet neadevărat, dar sună foarte bine.

Ideea despre Dughin și politica rusă este că, de-a lungul carierei sale, centrul politicii ruse s-a mutat. Când a început în anii lui Elțîn, teoriile sale erau departe de mainstream. Dar, de atunci, mainstream-ul s-a îndreptat în multe feluri către ideile sale, iar acesta este unul dintre motivele pentru care el devine din ce în ce mai important sau mai popular.

La un moment dat, chiar puteam presupune că Putin habar n-avea cine era Dughin. Cu toate acestea, cineva din Kremlin știa cine era și îl aproba, deoarece i se acorda multă atenție în spațiul public.

Putin știe cu siguranță cine este Dughin acum. Dar unele dintre argumentele occidentale care sugerează că Putin urmează viziunea asupra lumii a lui Dughin nu au sens. Putin este un politician pragmatic; are propria lui minte, propriile motive pentru a face lucrurile și propria lui viziune asupra lumii. Dar ideea este că ceea ce putem vedea din viziunea lui asupra lumii se potrivește destul de bine în zilele noastre cu cea a lui Dughin.

— Ce credeți că a cauzat o astfel de discrepanță între jurnaliștii occidentali, care acordă atât de multă atenție lui Dughin, și jurnaliștii ruși, care spun că el nu contează deloc?

— Jurnaliștii occidentali vor o explicație care să nu sugereze că Occidentul a greșit sau a făcut vreo greșeală. Nu sunt politolog, dar cred că e nevoie de doi pentru a avea o ceartă. Pe de altă parte, jurnaliștii ruși nu au nevoie de acest tip de explicație. Uneori, ei pot chiar împrumuta unele dintre ideile lui Dughin pentru a explica ce se întâmplă și poziția Occidentului și a Americii [față de Rusia]. Deși aceste idei sunt atât de comune în zilele noastre, încât nu putem spune cu certitudine dacă le împrumută în mod specific de la Dughin.

— Prin „idei” vă referiți la critici la adresa liberalismului?

— Da, dar mai ales critici la adresa modernității, în special a modernității occidentale și, prin urmare, a civilizației occidentale. După ce a ajustat definiția „Estului” și a adaptat ezoterismul la circumstanțele rusești, Dughin a introdus perspectiva geopolitică. El spune că modernitatea este Occidentul, tradiția este Orientul, ceea ce creează un conflict apocaliptic de civilizații între Orient și Occident.

Una dintre cele mai importante idei de astăzi este că presupunerea noastră că, după căderea Uniunii Sovietice, toată lumea va trăi fericită împreună nu a fost niciodată adevărată, deoarece exista un conflict inevitabil între Orient și Occident.

— Ce credeți că obține Dughin de la statul rus și ce obține statul de la Dughin?

— Dughin primește o platformă și sprijin. Le-a avut înainte, le-a pierdut după discursul său „Ucideți, ucideți, ucideți” și acum le are din nou. Și, probabil, primește și niște bani. Recenta conferință a Institutului Țargrad trebuie să fi costat mult, iar el nu a fost cel care a plătit pentru ea. Ceea ce nu a obținut însă a fost protecția eficientă din partea serviciilor de securitate ruse.

Ce obține statul rus de la el? Pentru o lungă perioadă de timp, a obținut faptul că el susținea partidele de extremă dreapta din Europa. Pentru o vreme, politica Rusiei a fost să susțină extrema dreaptă europeană. Statul rus aranja împrumuturi pentru [Marine] Le Pen în Franța și pentru alți politicieni de extremă dreapta din alte țări. Așadar, influența lui Dughin în străinătate se potrivea perfect cu această strategie. Cred că statul rus încă obține acest lucru de la Dughin. El este, de asemenea, un purtător de cuvânt eficient, iar oamenii lui Trump par să-l placă. Probabil că este cel mai eficient purtător de cuvânt al Rusiei în Statele Unite în acest moment.

— Extrema dreaptă occidentală crede că luptă pentru civilizația occidentală, în timp ce Dughin crede că luptă pentru civilizația rusă. Deci, cum găsesc ei un punct comun?

— Ați subliniat un paradox foarte important. Și acest lucru devine din ce în ce mai adevărat în situația actuală, în care există un anumit conflict între Rusia și Occident. Pentru a înțelege acest lucru, trebuie să ne întoarcem la cea mai timpurie etapă a gândirii lor comune, deoarece ceea ce împărtășesc este critica tradiționalistă fundamentală a modernității. Dacă sunt un american de extremă dreapta, nu are sens să spun: „Oh, sunt un american patriot, de aceea îl iubesc pe Putin”. Dar dacă spun: „Sunt un american patriot, iubesc și prețuiesc tradiția, detest modernitatea, și cine apără tradiția în prezent? Putin!” – atunci are sens din punct de vedere logic.

– De aceea Dughin pare să aibă atât de multe în comun cu figuri influente de extremă dreapta din SUA, precum Steve Bannon și Curtis Yarvin?

— Cred că oamenii din aceste cercuri au citit cu toții aceleași lucruri. Există un canon, nu-i așa? Toată lumea l-a citit. Așadar, vor exista anumite influențe [comune]. Nu am analizat ideile niciunuia dintre acești oameni și nu m-am întrebat: „Hmm, de unde vine asta?”. Așadar, nu pot da un răspuns foarte precis la această întrebare. Dar există o rețea, există o lume în care toată lumea se citește reciproc. Și există influențe reciproce. Tânărul Dughin a mers la Paris și l-a întâlnit pe Alain de Benoist. Diferitele versiuni ale ideologiilor de dreapta de pretutindeni au toate ceva în comun. Dar circumstanțele socio-politice la care răspund sunt destul de diferite. America sub Biden nu era chiar Rusia sub Elțîn. Se pot trage anumite paralele, dar sunt locuri și circumstanțe diferite.

Distribuie Distribuie Comentarii