Julius Popper s-a născut pe 15 decembrie 1857, la Bucureşti şi a murit pe 5 iunie 1893, la Buenos Aires. Popper a fost un inginer, cartograf şi explorator român de etnie evreiască. Pentru activităţile sale de exploatări aurifere, cartografiere, colonizare şi organizare civică a Ţării de Foc, determinante pentru definitivarea situaţiei geo-politice până în prezent, a fost supranumit „Conchistadorul român al Patagoniei”.
Julius Popper s-a născut într-o familie de intelectuali evrei din Bucureşti, originari din Polonia, ca cetăţean al Imperiului Otoman, deoarece România a devenit stat suveran un an mai târziu, în 5 ianuarie 1859, prin Unirea Principatelor Române.
Un mic geniu
Popper a studiat la colegiul tatălui său, care a fost închis ulterior deoarece Ministerul Educaţiei din acea vreme i-a refuzat validarea studiilor, pe motiv că nu respectau întru totul programa şcolară oficială. Pe acelaşi motiv Julius Popper nu a fost admis la Şcoala de Poduri, Şosele şi Mine din Bucureşti.
La vârsta de 17 ani pleacă în Franţa pentru a studia ingineria la Şcoala Politehnică şi apoi, la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Paris, pe care a absolvit-o ca inginer de mine. În timpul studenţiei a dat meditaţii pentru a-şi plăti cursuri suplimentare la Sorbona în domeniul fizicii, chimiei, meteorologiei, geologiei, geografiei şi etnografiei, potrivit byarcadia.org.
Popper avea o afinitate deosebită pentru limbi, el vorbea fluent româna, germana, idiş, engleza, spaniola, portugheza şi franceza şi avea noţiuni de italiană, latină şi greacă.
După absolvirea universităţii pleacă, în căutarea unei slujbe, la Constantinopol, de unde ajunge în Egipt, unde lucrează la întreţinerea Canalului Suez.
Rege în America de Sud
Călătoreşte apoi prin Orientul Mijlociu ajungând până în India, China şi Japonia. Cu prilejul acestor călătorii, ca şi în tot restul vieţii, întreţine o strânsă corespondenţă cu secţia de geografie a Academiei Române.
A călătorit prin America, de la nord la sud. El este considerat de unele surse că a proiectat conturul modern al orașului Havana, Cuba. În 1885, în timp ce explora Brazilia, a auzit despre goana aurului din Argentina și s-a îndreptat rapid spre Buenos Aires. De acolo, Popper s-a îndreptat spre tabăra minieră de la Cape Virgin.
Și-a dat seama că mineritul prost planificat și agresiv epuiza pământul, așa că și-a înființat propria companie de explorare minieră pentru a-și găsi propria revendicare.
La acel moment, Popper se afla în Brazilia și la scurt timp după ce vestea a ajuns la el, românul a pornit spre Buenos Aires unde reușește să convingă câțiva oameni de afaceri să-i finanțeze o expediție în ținuturile ostile ale Țării de Foc.
Se luptă cu indienii
Popper se întoarce în toamna aceluiași an în Argentina în fruntea unei expediții mult mai mari. Pune bazele mai multor colonii miniere, între care cea mai importantă este El Páramo (Pustiul), de unde timp de șapte ani pornește în explorarea Țării de Foc. Aici inventează un sistem de recoltare a aurului, construiește o cale ferată și concepe un sistem original de utilizare a fluxului și refluxului pentru spălarea nisipului aurifer.
Contactele sale cu Buenos Aires fiind sporadice, Popper își consolidează neîngrădit stăpânirea. Înființează un corp de jandarmi condus de fratele său Maximilian, tocmește o miniarmată de mercenari recrutați în special dintre emigranții balcanici de pe coasta dalmată și bate chiar monedă proprie și marcă poștală cu numele său.
Coloniile peste care Popper stăpânea erau tipice civilizațiilor de frontieră, pline de baruri și de bordeluri sordide populate de aventurieri veniți din toate colțurile lumii. Curând, ambiția lui Popper de a controla discreționar toată această regiune intră în conflict cu autoritățile argentiniene și chiliene, conform vice.ro .
În postura de veritabil rege al Țării Focului, Popper își arată latura întunecată a personalității sale complexe. Coloniștii atrași de febra aurului în aceste ținuturi dezolante au găsit aici o populație de nativi care număra cam patru mii de suflete. Cultura indigenă Ona sau Selk'nam era una de tip comunitar, neavând simțul posesiei private. Popper notează cum indienii se aprovizionau din fermele coloniștilor cu oi și cu cai, fără a considera asta un furt.
Sfârșitul „Regatului de Aur”
Cantitatea de aur exploatată nu s-a dovedit cea la care spera Popper și finanțatorii săi din Buenos Aires. Curând, coloniile sale încep să se depopuleze, iar Popper devine ținta campaniilor de defăimare ca fiind „ucigaș de indieni”. Confruntat cu un proces care devine de interes public, Popper începe să plănuiască o expedițe la Polul Sud.
Dacă n-ar fi intervenit moartea sa suspectă, l-ar fi devansat pe biologul Emil Racoviță cu cinci ani ca primul român care a pus piciorul pe cel mai sudic continent al planetei. De pe urma sa nu s-a păstat nici o comoară în aur, însă au rămas mai multe toponime românești ale Țării de Foc. Printre acestea, Punta Sinaia, Rio Ureche, Rio Rosetti, munții Lahovary, Rio Carmen Sylva, dar și toponimul Țara Popper dat promontoriului sudic al estuarului Rio Grande.
SURSA: newsweek.ro
