Criticii de film BBC Culture : Nicholas Barber și Caryn James și-au făcut alegerile în ceea ce privește cele mai bune filme ale anului , de până în acest moment. Printre ele se numără: Polite Society, John Wick: Chapter 4, dar și un anime.

1. Saint Omer

Această dramă sfâșietoare despre rasă, clasă și maternitate a fost intrarea Franței la cursa pentru Oscar de anul trecut și încă sunt nedumerită de ce nu a fost nominalizată. Alice Diop și-a folosit experiența în realizarea de documentare și și-a bazat povestea pe cazul real al unei tinere senegaleze din Franța, acuzată că și-a abandonat copilul pe o plajă și l-a lăsat să moară. Diop o inventează pe Rama, o romancieră însărcinată care merge în orașul Saint Omer pentru a asista la proces, o femeie cu propriile îndoieli și temeri. Laurence (Guslagie Malanda), mama acuzată, este nefiresc de calmă, aproape înghețată de resemnare. Kayije Kagame în rolul lui Rama te lasă să-i vezi mintea galopând și inima bătându-i cu putere în timp ce privește, chiar dacă fața ei este impasibilă. Diop și-a bazat dialogul pe stenogramele instanței, dar rezultatele depășesc cu mult faptele seci de pe pagină. A creat un film captivant cu două femei profunde și pline de culoare, pe ecran. (CJ)

2. Close

După filmul său de debut, premiat, „Girl”, Lucas Dhont revine cu o altă dramă delicată, dar zguduitoare din punct de vedere emoțional, care este atât de verosimilă încât ar putea fi confundată cu un documentat. Eroii săi sunt Léo (Eden Dambrine) și Rémi (Gustav de Waele), doi băieți de 13 ani care se bucură de o prietenie intimă, în Belgia. Dar când se înscriu la o nouă școală, presiunea din partea colegilor face ca relația lor să se rupă. Supraomenesc de sensibil la durerile de a fi adolescent, Dhont înțelege că nu este nevoie de bullying deschis pentru a-i face pe tineri să se simtă ca și cum ar fi sub un atac insuportabil. Întrebările ocazionale ale colegilor băieților sunt suficiente pentru a-i schimba pentru totdeauna. (NB)

3. John Wick: Chapter 4

Cea mai recentă parte a francizei pline de acțiune, cu Keanu Reeves în rolul asasinul , nu are concurență pentru cel mai bun film comercial de masă al anului, de până acum. Cu un preț de mai multe milioane de dolari pe cap, Wick își canalizează James Bond-ul interior, mergând pe tot globul prin Paris, Berlin și Osaka, încercând să evite să fie ucis. Regizorul Chad Stahelski face această nouă peliculă la fel de uimitoare și distractivă din punct de vedere vizual, cu acțiune încărcată de arte marțiale, arme și săbii. Personajul simpatic al lui Reeves ne ajută să ne atașăm de un personaj care a pierdut, cu mult timp în urmă, numărul celor pe care i-a ucis. Ian McShane este întotdeauna o încântare, în rolul lui Winston, colegul lui Wick, iar filmul ne oferă încă o șansă să-l vedem pe Lance Reddick, care recent s-a stins din viață. (CJ)

4. Holy Spider

Filmul de groază al lui Ali Abbasi se bazează pe povestea adevărată a unui constructor căsătorit (Mehdi Bajestani) care a ucis 16 lucrătoare sexuale în orașul sfânt Mashhad, din Iran, între anii 2000- 2001. Zar Amir Ebrahimi (câștigătorul premiului pentru cea mai bună actriță la Cannes) joacă rolul principal al unei jurnaliste hotărâte, care investighează crimele. Întorsătura provocatoare este aceea că unii cetățeni și politicieni îl văd pe ucigaș ca pe un erou local, într-o cruciadă morală. În spatele emoțiilor generice, Holy Spider este o examinare a misoginiei la nivelul întregii societăți, care pare cu atât mai inteligentă în urma protestelor Mahsa Amini. (NB)

5. The Worst Ones

Uneori, actorii neprofesioniști pot părea extrem de nenaturali pe ecran. Întocmai opusul este relevat în această ficțiune ascuțită, serioasă, dar uşoară, despre copiii și adolescenţii dintr-un cartier degradat din nordul Franţei. Ideea metadramei este că elevi reali sunt recrutați pentru a juca pe ecran variații fictive ale propriilor povești. Exact acesta este procesul pe care regizorii Lise Akoka și Romane Gueret, foști directori de casting, l-au urmat în realizarea The Worst Ones, al cărui titlu se referă la proasta reputație a copiilor. Cei doi copii și doi adolescenți care joacă sunt captivanți, în timp ce râd de bărbatul insensibil și de vârstă mijlocie care îi regizează. Câștigător al primului premiu la secțiunea „Un Certain Regard” de la Cannes, anul trecut, The Worst Ones are o ușurință nepretențioasă, dar devine complex tocmai datorită filmării vieților reale. (CJ)

6. EO

Când un circ polonez este închis, unul dintre interpretii acestuia, un măgar, este trimis să locuiască într-un centru de echitație. Dar nu stă acolo mult timp. În schimb, eroul nostru cu urechi lungi străbate Europa, printr-o serie de episoade, în genuri diferite. Ceea ce unește aventurile sale , care au fost inspirate de Au Hasard Balthazar a lui Robert Bresson, este angoasa față de inumanitatea omului față de om (și inumanitatea omului față de măgar). Camera, montajul și muzica lor uimitoare sunt psihedelice. Jerzy Skolimowski, directorul EO, are vârsta de 84 de ani, dar niciodată nu a fost mai implicat sau mai energic. Nu vom vedea un alt film anul acesta care să fie atât de extravagant de bizar, dar atât și de dulce, iubitor și răutăcios. (NB)

7. Return to Seoul

Freddie, o femeie coreeană în vârstă de 20 de ani, care a fost adoptată de copil și a crescut în Franța, călătorește la Seul și își caută, fără tragere de inimă, părinții naturali. Dar, pe măsură ce continuă, povestea se întinde pe parcursul a doi, apoi cinci ani, și înfățișează transformarea sentimentului de identitate al lui Freddie în turnuri neașteptate, complet convingătoare. Este franceză sau coreeană? Aspectul ei este cel al unei studente grunge sau al unei femei de afaceri glam? vrea sau nu să-și găsească mama? Park Ji-Min este plină de viață și ne ține în suspans în rolul lui Freddie, iar Chou oferă un stil proaspăt și încurajator. El plasează povestea în spații obișnuite – străzi înguste, birouri, restaurante – cu un aspect șlefuit și un sentiment intim. Titlul original, în limba engleză, surprinde mai bine vârtejul de identitate al filmului: All the People I'll Never Be. (CJ)

8. Infinity Pool

Cea mai recentă intrare în sub-genul în plină dezvoltare „oamenii bogați se distrează pe o insulă, dar lucrurile merg prost”, Infinity Pool strălucește cu reflexii de „Triangle of Sadness” și „Glass Onion”, deși are o poveste mai toxică decât oricare dintre ele. Alexander Skarsgård joacă rolul unui autor, care vizitează o stațiune exclusivistă pe plajă împreună cu soția sa bogată. El descoperă, prea târziu, că țara are o politică de execuție imediată pentru anumite crime, iar vacanța lui din iad devine mai sângeroasă și mai ciudată, de atunci încolo. Este adevărat că atât personajul, cât și filmul își pierd drumul. Totuși, Mia Goth demonstrează, din nou, că este una dintre cele mai extraordinare actrițe ale generației sale, iar talentul lui Brandon Cronenberg, poate fi comparat cu al tatălui său, David Cronenberg. (NB)

9. Polite Society

O comedie cu ciocniri culturale a a ceea ce înseamnă, de fapt, bunele maniere, filmul lui Nida Manzoor este unul dintre cele mai proaspete și mai distractive de vizionat, din acest an. Prima alegere inventivă a lui Manzoor este aceea de a crea o eroină adolescentă imprevizibilă, Ria (Priya Kansara), o fată londoneză de origine pakistaneză, care este hotărâtă să devină cascadoare. Apoi, sora mai mare a Riei decide să se căsătorească cu un bărbat bogat și frumos despre care Ria bănuiește că nu este ceea ce pare. Mama lui, obsedată de control, are un zâmbet sinistru, demn de un răufăcător Disney. Pe măsură ce elementele ciudate se adună, filmul îmbină, cu bucurie, mai multe scene cheie: de la schemele comice ale Riei pentru a zădărnici nunta, până la scena ei de dans pregătită pentru Bollywood și portretele nuanțate ale părinților ei înțelegători, creând o distracție inteligentă și complet plăcută. (CJ)

10. How to Blow Up a Pipeline

Inspirat de cartea de non-ficțiune a lui Andreas Malm, acest thriller indie insuportabil de tensionat prezintă un grup de activiști ecologici care plănuiesc să bombardeze o conductă de petrol din Texasul de Vest. Toți au fost afectați de poluare, lăcomia corporativă și criza climatică și, cred ei, acesta este singurul mod în care pot riposta. Între pregătirile lor și poveștile din spate care i-au condus în Texas, filmul bine concentrat al lui Daniel Goldhaber vine ca un ecou al mai multor filme clasice de furturi, dar are unele diferențe cruciale. Infractorii nu sunt motivați de lăcomie, detaliile fabricării lor de bombe sunt fascinant de specifice și, pentru că manipulează substanțe chimice explozive, sunt întotdeauna în pericol să se omoare din greșeală. (NB)

11. Showing Up

Michelle Williams și Hong Chau, ambii nominalizați la Oscar din sezonul trecut, joacă în filmul lui Kelly Reichardt despre viața unui artist, plasat la o facultate de artă din Portland, Oregon. Williams o interpretează pe Lizzy, care ziua lucrează în biroul colegiului, iar în timpul liber creează figuri de lut modeste și drăguțe ale femeilor, în diferite ipostaze. Personajul Chau adaugă umor, fiind vecinul și proprietarul ei egoist, care creează instalații de dimensiunea unei camere. Lizzy are, de asemenea, certuri cu tatăl ei afemeiat (Judd Hirsch) și cu fratele ei cu probleme emoționale (John Magaro). . Filmele lui Reichardt sunt uneori minuțios de lente, dar Show Up este o excepție fericită, care captivează încetul cu încetul. (CJ)

12. Suzume

Suzume este o școalăriță adolescentă care descoperă că ușile abandonate din orașele abandonate din toată Japonia pot fi folosite ca portaluri către o altă dimensiune. Acum, depinde de ea să oprească un monstru să treacă prin acele uși, cu ajutorul unui băiat care a fost transformat într-un scaun și al unui pisoi care vorbește și, care ar putea fi o zeiță. Noul anime apocaliptic de la Makoto Shinkai este o ispravă uimitoare a imaginației, regizorul echilibrând fantezia magică cu căldura, umorul și grija profundă pentru țara sa. Isprăvile mitice ale lui Suzume sunt plasate într-o Japonie minunat pictată și ușor de recunoscut, iar ea și prietenii ei sunt oameni obișnuiți cu speranțe și regrete obișnuite – și asta îl include și băiatul care a fost transformat într-un scaun. (NB)