Cele mai murdare alegeri. Cum încearcă Viktor Orbán să-și conserve puterea în Ungaria. Cei 13 prieteni ai premierului care au făcut miliarde din bani publici

Săptămâna a început în Ungaria cu o succesiune de evenimente care au zguduit scena publică și au ridicat semne de întrebare serioase asupra corectitudinii viitoarelor alegeri. O investigație realizată de Financial Times arată, în detaliu, cum premierul ungar Viktor Orbán a construit, în ultimii 15 ani, un sistem în care contractele de stat ajung, în mod disproporționat, la un cerc restrâns de apropiați. Liderul opoziției, Péter Magyar, a legat direct sistemul de corupție de actualul premier, pe care l-a numit simbolic „împăratul speriat”.

Totul a pornit luni dimineață, când publicația pro-guvernamentală Mandiner a difuzat o înregistrare audio cu jurnalistul de investigație Szabolcs Panyi. În discuție, acesta făcea referire la presupuse interceptări ale ministrului de externe Péter Szijjártó de către servicii străine și la existența unor conversații sensibile.

Reacția nu a întârziat. Presa apropiată puterii l-a etichetat pe jurnalist drept „spion” și „trădător”, declanșând o campanie agresivă de discreditare.

Dar contraatacul a venit rapid. Panyi nu a negat autenticitatea înregistrării, însă a făcut public conținutul unei discuții între Szijjártó și omologul său rus, Serghei Lavrov, în care ar fi fost abordată inclusiv interferența în alegerile din Slovacia. De aici, acuzațiile opoziției au escaladat: trădare de stat și colaborare cu Rusia.

Un scandal care scapă de sub control

Deși relația apropiată dintre Budapesta și Kremlin nu este o noutate, amploarea acestui episod pare fără precedent. Mai mult, ceea ce surprinde este reacția autorităților: în loc să nege, oficialii ungari par să normalizeze — chiar să justifice — dialogul cu Moscova.

Scandalul a fost amplificat după o investigație publicată de The Washington Post, care a vorbit despre posibile operațiuni informaționale ruso-ungare înainte de alegeri. Printre acuzații: faptul că Szijjártó ar fi transmis în mod regulat informații din discuțiile interne ale Uniunii Europene către partea rusă.

Inițial, ministrul a evitat acest subiect. Ulterior însă, într-o declarație publică, a confirmat indirect practica: a spus că discută frecvent cu parteneri internaționali, inclusiv cu Lavrov, înainte și după reuniunile europene.

Pentru opoziție, această recunoaștere echivalează cu o confirmare a acuzațiilor.

„Spionajul” ca armă electorală

Întregul episod a fost transformat rapid într-o temă centrală de campanie. Partidul de opoziție „Tisza” vorbește deschis despre „un guvern al trădătorilor”, iar liderul său, Péter Magyar, este văzut ca principalul rival al lui Viktor Orbán.

În paralel, guvernul a încercat să întoarcă acuzațiile, sugerând că jurnalistul ar fi colaborat cu servicii occidentale. O teorie care, spun criticii, sfidează logica — simpla deținere a unui număr de telefon nu echivalează cu capacitatea de interceptare, mai ales în condițiile comunicațiilor criptate moderne.

Totuși, dincolo de retorică, scandalul a produs un efect neașteptat: a adus în prim-plan legăturile sensibile dintre Budapesta și Moscova, într-un moment electoral critic.

Rolul Rusiei și „operațiunile speciale”

În acest context, crește și suspiciunea privind implicarea directă a unor consultanți ruși în campania lui Orbán. Investigații, inclusiv din Financial Times, indică prezența unor specialiști în manipulare electorală la Budapesta.

Aceștia ar fi implicați în operațiuni punctuale — dezinformare, incidente fabricate sau amplificate mediatic — menite să influențeze percepția publică.

Miza este uriașă. Pentru actuala putere, pierderea alegerilor ar putea însemna nu doar sfârșitul carierei politice, ci și posibile consecințe penale.

Cum au făcut miliarde din bani publici în Ungaria cei 13 prieteni ai lui Orbán

După revenirea sa la putere, în 2010, companiile legate de 13 persoane din anturajul lui Orbán au început să câștige contracte publice de miliarde de euro, transformându-se în adevărați „campioni” ai economiei ungare. Criticii numesc acest mecanism „clientelism”, în timp ce premierul îl descrie drept „cooperare națională”, scrie Financial Times.

Banii statului, direcționați către cercul de putere

Un exemplu relevant vine din sudul Ungariei, unde o companie controlată de László Szíjjártó construiește un pod peste Dunăre, proiect evaluat la 747 de milioane de euro.

Datele analizate arată că firmele acestuia au câștigat contracte publice de aproape 8 miliarde de euro după 2010. Prin comparație, în cei cinci ani anteriori, valoarea totală era de doar 247 de milioane.

Nu este un caz izolat. Analiza a aproape 350.000 de proceduri de achiziții publice arată că firmele celor 13 apropiați ai lui Orbán au ajuns să domine sistemul.

În cifre: aproximativ 14% din fondurile alocate prin licitații publice au ajuns la 42 de companii controlate de acest grup. Înainte de 2010, ponderea era de doar 1%.

În total, între 2010 și 2025, aceste companii au obținut peste 28 de miliarde de euro din contracte publice — în medie 1,8 miliarde anual.

Cum funcționează mecanismul

În centrul rețelei se află Lőrinc Mészáros, prieten din copilărie al lui Orbán, devenit între timp cel mai bogat om din Ungaria. Ascensiunea sa este strâns legată de contractele de stat, în special din construcții.

„Atac grav”. Viktor Orban reacționează după acuzațiile că ministrul său de Externe ar raporta Rusiei discuțiile secrete din UE

În jurul său s-a format o rețea de parteneriate, în care apar nume precum Szíjjártó, dar și alte figuri apropiate puterii: ginerele premierului, István Tiborcz, omul de afaceri István Garancsi sau antreprenorul din publicitate Gyula Balásy.

Modelul este relativ simplu: companiile apropiate de putere câștigă contracte publice, adesea în licitații cu un singur ofertant, iar ulterior își consolidează poziția economică. În paralel, sprijinul politic pentru guvern este menținut.

Economistul István János Tóth, care a analizat fenomenul la solicitarea Comisiei Europene, descrie sistemul fără echivoc: „Este o cleptocrație. Elita extrage resurse din stat, profitând de slăbiciunea statului de drept.”

Ascensiuni spectaculoase

Cazurile concrete confirmă tiparul. O companie de construcții achiziționată de Mészáros în 2017 a trecut de la contracte de 36 de milioane de euro la 175 de milioane în doar câțiva ani.

La rândul său, Tiborcz a devenit unul dintre cei mai bogați oameni din țară, beneficiind de proiecte finanțate inclusiv prin bănci controlate de stat sau de apropiați ai puterii.

Problema devine europeană

Tema corupției din Ungaria nu mai este una internă. Uniunea Europeană a înghețat aproximativ 27 de miliarde de euro destinate Budapestei, invocând nereguli și suspiciuni de fraudă în procedurile de achiziții.

Potrivit datelor analizate, companiile celor 13 apropiați au câștigat și contracte finanțate din fonduri europene în valoare de 12 miliarde de euro după 2010 — inclusiv sute de milioane după blocarea finanțărilor.

Eurodeputatul Daniel Freund atrage atenția că fenomenul continuă: „Chiar și acum găsesc modalități de a accesa acești bani.”

Mai mult, licitațiile cu un singur ofertant — o practică criticată la nivel european — au devenit și mai frecvente. Dacă între 2010 și 2023 aceste companii câștigau 45% din astfel de contracte, în perioada 2024–2025 procentul a urcat la 69%.

Poate corupția să-l coste puterea?

Pe fondul acestor dezvăluiri, presiunea politică asupra lui Orbán crește înaintea alegerilor. Liderul opoziției, Péter Magyar, a legat direct sistemul de corupție de actualul premier, pe care l-a numit simbolic „împăratul speriat”.

Sondajele indică un avans pentru partidul „Tisza”, însă rezultatul rămâne deschis.

În același timp, unii analiști cred că intensificarea accesării fondurilor publice în ultimele luni ar putea avea o explicație simplă: teama de pierdere a puterii.

„Este posibil să asistăm la o grabă de ultim moment. Oamenii încearcă să securizeze cât mai multe resurse înainte de alegeri”, spune Tóth.

Un sistem sub presiune

În ciuda presiunilor europene și a criticilor interne, modelul construit de Orbán continuă să funcționeze. Întrebarea este pentru cât timp.

Se pot falsifica alegerile?

Întrebarea-cheie rămâne: poate Orbán să fraudeze alegerile?

Răspunsul scurt: nu la scară largă.

Spre deosebire de alte regimuri, Ungaria nu dispune de o infrastructură consolidată pentru falsificare sistemică. Nu există o rețea extinsă de oficiali dispuși să manipuleze votul în mod organizat, iar cultura electorală nu a fost erodată până la acel nivel.

Însă asta nu înseamnă absența abuzurilor. Practici precum cumpărarea voturilor în comunități vulnerabile sau influențarea unor segmente etnice — inclusiv prin mecanisme legale discutabile — sunt deja semnalate.

Ungaria oprește livrările de gaz către Ucraina până la reluarea fluxului de petrol prin Drujba: „Vom stoca gazul care rămâne la noi în țară”

Un exemplu este utilizarea sistemului de reprezentare a minorităților pentru a asigura un mandat favorabil puterii, în cazul comunității rome.

Dacă pierde, va pleca Orbán?

Un alt scenariu intens discutat: ar putea premierul refuza să cedeze puterea?

În practică, acest lucru este puțin probabil. O contestare frontală a rezultatului ar declanșa o reacție dură din partea Uniunii Europene și ar izola complet Ungaria.

În plus, capitala Budapesta — bastion al opoziției — ar deveni rapid centrul unei mobilizări masive.

Totuși, chiar și în cazul unei înfrângeri, Orbán ar putea rămâne influent. După 16 ani la putere, el a construit un sistem în care instituțiile-cheie — justiția, administrația, organismele de control — sunt dominate de oameni loiali.

Schimbarea acestora necesită majorități parlamentare greu de obținut, ceea ce complică serios misiunea opoziției.

Alegeri deschise, dar imprevizibile

Deși unele sondaje indică un avantaj pentru opoziție, rezultatul rămâne incert. Sistemul electoral ungar favorizează zonele rurale, unde sprijinul pentru Fidesz este tradițional mai puternic.

În plus, un număr semnificativ de alegători refuză să-și declare opțiunea, ceea ce lasă loc surprizelor.

Cert este că și tabăra lui Orbán pare conștientă de risc. Premierul și-a schimbat strategia, a intrat într-o campanie mai agresivă și a ieșit mai des în spațiul public — semne clare că pericolul este real.

Două săptămâni decisive

Următoarele zile vor fi decisive. Cu o miză atât de mare și cu implicări externe evidente, campania riscă să devină și mai tensionată.

Iar întrebarea nu mai este doar cine va câștiga, ci și cât de departe sunt dispuși actorii implicați să meargă pentru a-și atinge obiectivele.

Alegerile din Ungaria nu mai sunt doar o competiție politică internă. Ele devin un test pentru capacitatea Uniunii Europene de a impune reguli și pentru rezistența unui sistem construit, pas cu pas, în jurul loialității și accesului la resurse publice.