Un atac aerian de proporții, ordonat de președintele american Donald Trump, a vizat principalele instalații nucleare ale Iranului, într-un moment în care tensiunile din Orientul Mijlociu ajunseseră din nou la un punct de fierbere. Cu o decizie luată în spatele ușilor închise și după zile de ambiguitate strategică, Washingtonul a declanșat ceea ce mulți analiști consideră un punct de cotitură în relațiile cu regimul de la Teheran.

Sâmbătă, șase bombardiere americane B-2 au lansat peste12 de bombe penetrante de 13.600 kg asupra complexului nuclear Fordo, un centru aflat în adâncul munților, la sud de capitala iraniană. În paralel, submarine americane au tras 30 de rachete de croazieră Tomahawk asupra facilităților de la Natanz și Isfahan. Oficiali americani au declarat operațiunea un „succes militar spectaculos”, iar Trump a confirmat în discursul său nocturn că Fordow a fost „ras de pe fața pământului”.

Iranul a răspuns rapid. Duminică dimineață, rachete balistice au lovit orașe din Israel, inclusiv Tel Aviv și Haifa, provocând rănirea mai multor civili. Atacurile iraniene au fost justificate de ministrul de externe de la Teheran drept un „act de autoapărare împotriva unei agresiuni criminale”.

În spatele deciziei lui Trump s-a aflat o echipă restrânsă de consilieri, printre care vicepreședintele JD Vance, secretarul de stat Marco Rubio și președintele Statului Major General Dan Caine – un personaj cheie în campaniile militare americane din Orientul Mijlociu. Potrivit surselor apropiate Casei Albe, Trump a fost convins că regimul ayatollahului Khamenei nu va renunța niciodată voluntar la ambițiile sale nucleare.

Inițial, președintele promisese o decizie în termen de două săptămâni, dar planurile au fost accelerate după informații transmise de serviciile secrete israeliene, conform cărora Iranul ar fi la doar câteva săptămâni distanță de finalizarea unei arme nucleare. Preocupările nu au fost doar militare: în rândul mișcării conservatoare MAGA, vocea predominantă era împotriva implicării într-un nou conflict din Orient.

Trump a încercat o echilibristică dificilă, consultându-se cu lideri influenți ai curentului conservator, inclusiv Tucker Carlson și Steve Bannon. Mesajul transmis Iranului, înainte de atac, a fost că SUA nu intenționează o schimbare de regim.

Orele de dinainte de atac

Cu câteva ore înainte de ordinul final, președintele și apropiații săi au „dispărut” din spațiul public – un semnal rar, dar elocvent, că un moment decisiv se pregătea. La ora 18:01, Trump a aterizat la Casa Albă, a intrat în Aripa de Vest fără declarații, iar la scurt timp se afla în camera de criză alături de consilierii săi principali.

Atacul a fost coordonat în mod meticulos, ținând cont inclusiv de condițiile meteorologice – luna aflată în descreștere oferea acoperire ideală pentru bombardierele invizibile la radar. Decizia de a mări numărul de bombe folosite asupra Fordow a venit ca măsură de precauție, având în vedere riscul unui eșec care ar fi afectat nu doar imaginea SUA, ci și echilibrul strategic din regiune.

După confirmarea succesului loviturilor, Trump l-a sunat pe premierul israelian Benjamin Netanyahu și a postat un mesaj scurt pe rețeaua sa, Truth Social: „Acum este timpul pentru pace!” — un mesaj ambiguu, într-un moment în care regiunea fierbea.

Deși obiectivul militar a fost atins, analiștii avertizează că represaliile abia încep. Iranul are capacitatea de a răspunde prin forțele proxy din Liban, Siria sau Yemen, dar și prin posibile atacuri cibernetice sau activarea unor celule dormante în Occident.

Reacțiile interne au fost amestecate: susținătorii lui Trump au lăudat acțiunea ca fiind una „preventivă” și „patriotică”, în timp ce voci din Congres, inclusiv din Partidul Republican, au ridicat semne de întrebare privind legalitatea acțiunii, în absența unei aprobări parlamentare.

„Trump a declanșat un conflict de proporții fără un vot din Congres. Asta nu e democrație, e arbitrariu periculos”, a comentat Alexandria Ocasio-Cortez.

Istoria va judeca nu doar rezultatul acestor lovituri, ci și momentul ales, justificările oferite și modul în care SUA va gestiona posibilele urmări: de la un nou val de instabilitate în Orientul Mijlociu, până la o eventuală radicalizare a relațiilor dintre marile puteri implicate indirect — Rusia, China, Israel și statele din Golf.