CEPA: Șapte scenarii ale invaziei lui Putin şi consecinţele pentru Europa
Analiştii de la CEPA pun pe masă şapte scenarii potenţiale şi implicaţiile pe care le au acestea pentru securitatea europeană pe termen mediu (de la cel mai rău la cel mai bun):
1. Război european extins. Disponibilitatea lui Putin de a escalada conflictul din Ucraina creşte semnificativ potenţialul de conflict între Rusia şi NATO. Acest lucru cuprinde o gamă largă de posibilităţi: de la încăierări la un nivel relativ scăzut în interiorul şi în jurul membrilor NATO din prima linie de front (statele baltice, Polonia, România, Bulgaria, Turcia, Norvegia) până la un război european major şi, posibil, chiar transcontinental, care să implice nu numai armament convenţional, ci şi arme chimice, biologice şi nucleare.
În cele mai drastice scenarii, conflictul dintre Rusia şi Occident ar fi unul existenţial.
Nu ar avea prea mult rost să speculăm cu privire la viitorul Europei până când acesta nu va fi rezolvat într-o formă sau alta - fie cu o înfrângere decisivă a Rusiei lui Putin, fie cu prăbuşirea Occidentului condus de SUA (şi a înţelegerii de după Războiul Rece), fie cu un fel de înţelegere negociată după modelul Yalta 1945 (sau, eventual, al armistiţiului coreean din 1953), fie cu Armaghedonul nuclear
2. Rusia câştigă. În acest scenariu, rezistenţa armata ucraineană este înfrântă în mod decisiv, iar la Kiev este instituit un Guvern marionetă rusesc. O Ucraina care îşi păstrează independenţa doar nominal, dar se supune politic şi economic total Moscovei, aderând în acelaşi timp la structurile conduse de Rusia, cum ar fi Organizaţia Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC).
Europa ar fi din nou împărţită în două tabere armate, aşa cum s-a întâmplat în perioada de vârf a Războiului Rece.
Capturarea de facto a Ucrainei de către Rusia ar avea un efect de pedeapsă asupra altor foste republici sovietice. Ar exista repercusiuni directe asupra securităţii statelor membre NATO din prima linie, precum Polonia, România şi Bulgaria, iar cele trei state baltice ar fi deosebit de vulnerabile.
3. Un război de lungă durată. În acest scenariu, războiul, în forma sa actuală, ar dura ani de zile, fiecare parte având victorii şi pierderi pe parcurs, dar fără o victorie decisivă pentru niciuna dintre părţi. Rezultatul ar fi o stare aproape perpetuă de conflict pe continent, cu ameninţarea constantă a unei noi escaladări care ar plana în fundal.
Victimele din ambele părţi ar continua să crească. Occidentul ar continua să ofere sprijin Kievului, dar statutul Ucrainei şi legăturile sale cu instituţiile occidentale ar rămâne nerezolvate. Între timp, presiunea internă asupra Kremlinului ar creşte, similar cu ceea ce a experimentat Uniunea Sovietică în timpul lungului său război cu Afganistanul, riscând destabilizarea în interiorul Rusiei.
4. Stagnare/conflict de nivel scăzut. Acest scenariu ar fi, în esenţă, o continuare a status quo-ului ante invaziei ruseşti din 2022. Putin revendică "victoria"; îşi retrage trupele din cea mai mare parte a Ucrainei, dar consolidează poziţia rusă în Crimeea şi în regiunile Doneţk (DNR) şi Lugansk (LNR). Continuă luptele sporadice, similare celor din perioada 2015-2021.
Principalul pericol în acest scenariu este "clătirea şi repetarea" - o revenire la mulţumirea şi indiferenţa care au caracterizat atitudinile europene faţă de Ucraina în ultimii ani. Eşecurile de bază ale guvernării în Ucraina ar rămâne nerezolvate. Ar exista o pauză, nu un sfârşit, pentru încercările Rusiei de a domina (sau de a perturba) o mare parte din Europa de Est. Şi o mulţime de posibilităţi de reluare a conflictului în viitor.
5. O Ucraina divizată. Rusia anexează restul regiunilor Doneţk şi Lugansk, construind un pod terestru către Crimeea. Ar putea chiar să închidă accesul Ucrainei la Marea Neagră prin preluarea Odesei, deşi, la momentul redactării acestui text, acest scenariu pare puţin probabil.
Ucraina şi-ar păstra independenţa suverană şi s-ar apropia de Occident. Consecinţele pentru Europa ar fi similare scenariului doi, în sensul că, din nou, continentul ar fi divizat, doar că linia de demarcaţie ar fi mai la est. În acest scenariu, statele baltice ar rămâne în cadrul structurilor economice şi de securitate occidentale, la fel ca Bulgaria şi România (şi Turcia în cadrul NATO).
Acest rezultat, însă, este greu de susţinut. Moscova nu şi-ar diminua eforturile de a subjuga - direct sau indirect - acele părţi ale Ucrainei aflate în afara sferei sale de influenţă, încercând în acelaşi timp să îşi extindă atribuţiile către statele baltice, Moldova, Georgia şi Balcani.
6. (Aproape) toată lumea este câştigătoare. În acest scenariu, Rusia se retrage din cea mai mare parte a Ucrainei, inclusiv din DNR şi LNR, dar păstrează Crimeea. Există un nou tratat internaţional care consacră suveranitatea Ucrainei şi formalizează un acord asupra principalelor chestiuni teritoriale, de securitate şi politice.
În Rusia, Putin părăseşte funcţia, lăsând locul unei conduceri (oarecum) mai liberale şi unui proces reînnoit, deşi imperfect, de democratizare.
În Bielorusia, preşedintele Alexander Lukaşenko este înlăturat, iar în această ţară apar începuturile unei democraţii fragile şi incipiente. În ciuda acestor tendinţe favorabile, o "Europa unică" ar rămâne puţin probabilă. Deşi prestigiul UE şi al NATO ar fi sporit, Europa ar fi un continent "cu mai multe viteze" - divers din punct de vedere politic, economic, social şi cultural. În mod esenţial, însă, aceste diferenţe ar fi în mare parte gestionabile, în timp ce şansele de conflict în Europa ar scădea.
7. Ucraina câştigă. Rusia este forţată să îşi retragă forţele din Ucraina, cu excepţia DNR şi LNR, care îşi păstrează - pentru moment - "independenţa". Ucraina gravitează spre Europa şi, în timp, obţine statutul de membru al UE sau de candidat. Aderarea la NATO rămâne o posibilitate teoretică, dar îndepărtată.
Influenţa UE şi NATO se extinde nu numai în Ucraina, ci şi în alte foste republici ex-sovietice - Caucaz, Moldova şi chiar Bielorusia. Moscova îşi pierde influenţa în Balcani în urma înfrângerii lui Putin. Iar în Asia Centrală, China îşi transpune puterea economică într-o mai mare greutate geopolitică în detrimentul Rusiei.
