Anna Machin, o cercetătoare de la Universitatea Oxford și autoarea cărții „De ce iubim“, a studiat diferitele manifestări ale iubirii, pentru a înțelege complexitatea acestui proces.

Privire strălucitoare, „fluturi“ în stomac, bătăi rapide ale inimii – sunt doar câteva dintre „simptomele“ iubirii, pe care oamenii le cunosc foarte bine. Mai mult decât o emoție cu rezonanțe doar în zona sensibilă a psihicului, iubirea produce transformări uimitoare în întreaga ființă.

Anna Machin, cercetător la Departamentul de Psihologie Experimentală de la Oxford University, realizează o explorare antropologică a științei dragostei în cartea „De ce iubim“, publicată de Editura Trei. Apelând la mijloacele de cercetare ale neuroștiinței, psihologiei și antropologiei, Anna Machin studiază diferitele manifestări ale iubirii, în încercarea de a-i înțelege complexitatea.

„Iubirea nu poate fi încadrată în cutiuța cu eticheta emoții, ci este un motivator, o nevoie la fel de fundamentală pentru viață precum aceea de hrană și aer, și cauza care ne împinge la culmi formidabile de devotament, rezistență și forță, toate în numele iubirii“, explică aceasta.

„Iubirea provoacă la fel de multă dependență ca opiatele”

În 1983, psihiatrul american Michael Liebowitz a publicat „Chimia iubirii“, o carte în care făcea o paralelă între experiența lui ca terapeut al dependenților de droguri și manifestările persoanelor foarte îndrăgostite.

Ce se întâmplă în corp când ne îndrăgostim

Volumul semnat de Liebowitz nu prezenta nicio dovadă concretă, ci doar observații și anecdote, însă a fost suficient pentru a ridica „mingea la fileu“ pentru neurologi, cercetătorii neurochimiei iubirii. „Studiile rezultate arată că, într-adevăr, suntem dependenți de iubire”, subliniază Anna Machin în „De ce iubim“.

„Iubirea provoacă la fel de multă dependență ca opioidele“, însă dacă abuzul de heroină conduce la un sfârșit tragic, „o viață plină de iubire are potențialul de a ne aduce fericire, satisfacție și sănătate“, concluzionează cercetătoarea de la Oxford.

În momentul când iubim, organismul produce un cocktail de compuși neurochimici, ale cărui «ingrediente» se schimbă pe măsură ce oamenii trec de la atracție, la dorință sexuală și iubire. Oxitocina, dopamina, serotonina și beta-endorfina, fiecare dintre ele cu rol la fel de important fac parte din cocktailul chimic al iubirii. Despre beta-endorfină, cercetătoarea Anna Machin spune că este „opioidul natural al organismului, ca heroina sau morfina: odată ce am avut parte de o interacțiune care provoacă secreția acestui compus chimic, vom încerca iar și iar să obținem mai mult“.

Expresia românească „îndrăgostit (ca de) lulea“ (dependența de tutun, nicotină) face o referire clară la această dependență. Interacțiunile cu persoana iubită creează reacții chimice în organism care ne conferă o stare de bine, la care dorim să avem acces cât mai frecvent. Ce se întâmplă când suntem părăsiți? „Intrăm într-o stare gravă de sevraj (rămânem dintr-odată fără opioid); de aceea pierderea unei iubiri este o experiență atât de dureroasă fizic și psihologic“, explică Anna Machin.

Când oamenii sunt îndrăgostiți, au un nivel ridicat de beta-endorfină, care conferă o stare de bine, dar acționează și ca analgezic. „Când suntem părăsiți, revenim brusc la nivelul de bază și își fac simțită prezența toate enervările fizice mărunte, ale căror simptome erau mascate până atunci. Dacă adăugăm la asta impactul pe care îl are asupra sănătății mintale pierderea beta-endorfinei, a oxitocinei, a serotoninei și a dopaminei (toate fiind compuși chimici ai fericirii), obținem rețeta pentru o stare de a dreptul teribilă“, a mai spus cercetătoarea de la Oxford.