Mirosurile parfumurilor ce plutesc în aer evocă emoții și amintiri, care ne modelează percepția față de lumea înconjurătoare. Din păcate, multe dintre ele s-au pierdut de-a lungul timpului. Cercetătorii par să fi descoperit o metodă de a le aduce înapoi și a le păstra pentru posteritate.

Un miros al unei gustări pe care obișnuiam să o savurăm în copilărie sau o carte prăfuită, ne poate teleporta în timp, făcând ca unele amintiri neclare să capete mai multă culoare. Oamenii de știință afirmă însă că mirosul reprezintă acel simiț ignorat, în cea mai mare parte, în majoritatea încercărilor de a înțelege trecutul.

Un număr tot mai mare de cercetători doresc însă acum să reconstruiască arome antice și să le folosească pentru a afla mai multe despre viețile oamenilor de demult, scrie CNN.

Parfumurile vremurilor apuse

Noi proiecte de cercetare sunt în desfășurare pentru a înțelege „cum mirosea trecutul” și pentru a identifica ce parfumuri contemporane ar trebui păstrate pentru posteritate.

„Este un simț vital. Mirosul a fost, de asemenea, foarte important în trecut, cu atât mai mult cu cât, pe atunci nu totul era atât de igienizat”, a declarat Barbara Huber, cercetător doctor în arheologie la Institutul de Geoantropologie Max Planck din Jena, Germania.

Provocarea de a găsi mirosuri din trecut este cu atât mai mare cu cât presupune surprinderea unui fenomen efemer. De obicei, arheologii găsesc și studiază lucruri palpabile, pe care le putem atinge, fiind vorba în special de artefactele pe care le întâlnim în muzee.

Compușii de miros sunt volatili în natură - odată ce sursa lor dispare, și ei dispar, evaporându-se în aer. Și majoritatea mirosurilor provin din materiale biologice - plante, alimente, corpuri umane și animale - care se degradează rapid, a explicat Huber.

În ciuda tuturor acestor provocări, ea a spus că există câteva noi abordări biomoleculare, care îi ajută pe oamenii de știință să decodeze mirosurile străvechi.

Cheia pentru a descoperi mirosul istoriei

Cheia pentru dezlegarea mirosurilor din trecut este adesea invizibilă cu ochiul liber.

Oamenii de știință pot studia reziduurile biomoleculare imperceptibile, rămase pe arzătoarele de tămâie, sticlele de parfum, vasele de gătit și borcanele de depozitare a alimentelor, folosind tehnici precum cromatografia, un proces de separare a componentelor dintr-un amestec și spectrometria de masă, care poate detecta diverși compuși prin calcularea greutății diferitelor molecule.

Biomoleculele care ar conține cea mai mare informație, potrivit lui Huber, includ lipide - grăsimi, ceară și uleiuri - care nu sunt solubile în apă. Ele se găsesc adesea încorporate în ceramică poroasă, după ce au fost folosite în articole precum combustibil pentru lămpi sau unguente parfumate, pe care oamenii le-au pus cândva pe corpul lor sau pe cadavre. Lipidele se găsesc, de asemenea, și în fecale.

Huber studiază, de asemenea, metaboliții secundari, compuși organici produși de plante și lăsați de produsele pe bază de plante folosite în trecut, inclusiv rășini, lemne parfumate, ierburi, fructe și condimente. Compușii pot dezvălui ingredientele și parfumul tămâiei, medicamentelor și alimentelor.

Secvențierea ADN-ului antic și proteomica, studiul proteinelor găsite conservate în lucruri precum placa dentară calcifiată, au detectat aminoacizi care semnalează afecțiuni precum boala gingiilor, asociate cu respirația urât mirositoare.

Recrearea parfumului Cleopatrei

În lucrarea sa, Barbara Huber a studiat arzătoarele de tămâie găsite în situl arheologic Tayma, cea mai veche așezare a Arabiei Saudite, care datează de 5.000 de ani, pentru a încerca să reconstruiască „peisajul olfactiv” al oazei antice.

Ea a detectat metaboliți secundari care au relevat utilizarea de rășini parfumate ce conțin tămâie, smirnă și fistic, din clădiri private, morminte și temple. Cercetătoarea a lucrat apoi cu un parfumier pentru a încerca să recreeze aromele, dezvăluind cum ar fi putut miros aceste locuri, cu mii de ani în urmă.

„Rășinile păreau foarte asemănătoare, dar când le arzi, au un miros total diferit. Deci, de exemplu, tămâia avea, într-adevăr, un miros bogat, balsamic, puteai simți că a fost folosită pentru a curăța casele corect, pentru a evita un miros neplăcut”, a explicat femeia.

Sean Coughlin, un cercetător al filosofiei antice și medievale, de la Academia Cehă de Științe, încearcă să recreeze acum parfumurile pe care Cleopatra însăși le-ar fi purtat , pe baza rețetelor consemnate în textele egiptene antice și din inscripțiile de pe pereții templului.

„Problema este una simplă. În mod normal, când urmezi o rețetă, știi cam ce ar trebui să obții. Când reproduci o rețetă istorică, nu ai niciuo țintă. Ceea ce încercăm cu adevărat să facem este să folosim chimia organică pentru a ne putea spune ceva despre proces și determinarea gamei de arome posibile”, a spus Coughlin.

O rețetă de parfum studiată de Coughlin, cunoscută sub numele de Mendesian, a indicat că parfumierii antici au încălzit ulei timp de 10 zile și 10 nopți înainte de a-l infuza cu lemne, precum scorțișoara și rășini, cum ar fi smirna.

„Acesta a fost un mare mister pentru noi. Dacă gătești ulei timp de 10 zile, miroase.”, a spus el

Dar după ce echipa sa a încălzit ulei în eprubete timp de până la 12 zile, Coughlin a descoperit că tehnica a accelerat procesul natural de râncezire a uleiului, eliminând orice compuși mirositori și permițând, în cele din urmă, parfumului să persiste mai mult.

„Există și o etapă, după încălzirea uleiului, dar înainte de a face parfumul în sine, în care s-au adăugat lucruri ușor aromate precum rădăcini, vin și rășini. Ipoteza noastră este că acestea nu numai că au acoperit mirosul urât (prin adăugarea unui miros plăcut), dar au absorbit și mirosul neplăcut din ulei”, a explicat el.

Majoritatea parfumurilor din zilele noastre folosesc etanol, un tip de alcool, ca bază, deși unele arome naturale delicate încă necesită utilizarea uleiului sau grăsimii, care trebuie să fie rafinate.

Chimiștii de astăzi spun că parfumierii antici au fost adevărați deschizători de drumuri pentru multe tehnici folosite încă în știința modernă, cum ar fi distilarea și metodele de fracționare a lichidelor.

În mod similar, cercetătorii iau acum măsuri pentru a păstra mirosurile disponibile în prezent, cu scopul de a le oferi generațiilor viitoare un simț al timpului nostru și al trecutului mai recent.