China își dezvoltă capacitățile militare mai rapid decât sugerează cifrele oficiale. Investiții în tehnologie și inteligență artificială

Cheltuielile oficiale pentru apărare ale Chinei par, la prima vedere, mult mai mici decât cele ale Statelor Unite. Beijingul a anunțat un buget militar de aproximativ 245 de miliarde de dolari, comparativ cu aproape 900 de miliarde de dolari în cazul Washingtonului. Însă mai mulți analiști spun că această comparație poate fi înșelătoare.

Potrivit unor estimări citate de Bloomberg, cheltuielile reale ale Chinei pentru armată ar putea fi cu 40 până la 90% mai mari decât cele raportate oficial. Diferența ar proveni din programe și structuri care nu sunt incluse în bugetul declarat.

Un buget oficial considerat incomplet

În fiecare an, autoritățile chineze anunță creșterea bugetului militar în cadrul sesiunii Congresului Național al Poporului, principalul forum politic al țării. În 2024, cheltuielile pentru apărare au fost majorate cu 7,2%, marcând al treilea an consecutiv în care ritmul de creștere se menține peste 7%.

Acest nivel este mai mult decât dublu față de ținta oficială de creștere economică a Chinei, stabilită la aproximativ 5% pe an.

Departamentul Apărării al SUA consideră însă că bugetul oficial al Beijingului nu reflectă întreaga dimensiune a investițiilor militare. De exemplu, nu sunt incluse fondurile pentru anumite forțe paramilitare, pentru garda de coastă sau pentru activități desfășurate în așa-numitele „zone gri”.

Acest termen este folosit pentru a descrie acțiuni care nu sunt declarate oficial drept militare, dar care pot exercita presiune asupra altor state – cum ar fi blocade maritime, urmărirea navelor sau incidentele din zone maritime disputate.

O creștere rapidă în raport cu SUA

Evoluția din ultimul deceniu arată o schimbare semnificativă în raportul de forțe. Potrivit Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS), în 2012 cheltuielile militare ale Chinei reprezentau aproximativ o șesime din cele ale Statelor Unite.

Până în 2024, această proporție a crescut la aproximativ o treime. Cu alte cuvinte, China și-a dublat ponderea relativă în balanța militară globală în doar 12 ani.

În același timp, Beijingul cheltuiește de aproximativ cinci ori mai mult pentru apărare decât Japonia și de aproape șapte ori mai mult decât Coreea de Sud, doi dintre principalii aliați ai Statelor Unite în regiunea Asia-Pacific.

Cea mai mare flotă militară din lume

China deține deja cea mai mare flotă navală din lume în ceea ce privește numărul de nave de luptă și continuă să construiască altele într-un ritm mai rapid decât Statele Unite, spun analiștii.

Estimările sugerează că până în 2030 raportul ar putea ajunge la aproximativ 1,5 nave chinezești pentru fiecare navă americană.

La o paradă militară organizată în 2024, Armata Populară de Eliberare a prezentat, de asemenea, toate cele trei componente ale așa-numitei „triade nucleare”: arme nucleare lansate de pe uscat, din aer și de pe mare. Această combinație este considerată unul dintre cele mai importante elemente ale descurajării strategice, deoarece face dificilă distrugerea completă a arsenalului unui stat printr-un atac preventiv.

Până acum, doar Statele Unite și Rusia au fost considerate state cu o triadă nucleară complet dezvoltată.

Posibile zone de tensiune

Creșterea capacităților militare ale Chinei este privită cu atenție de Washington și de statele din regiune, în contextul mai multor potențiale puncte de tensiune.

Printre acestea se numără Taiwanul, pe care Beijingul îl consideră parte a teritoriului său și despre care a declarat că ar putea fi „reunificat” inclusiv prin forță. Unele evaluări ale serviciilor de informații americane sugerează că armata chineză ar putea urmări să fie pregătită pentru o posibilă operațiune până în 2027.

Alte zone sensibile includ Marea Chinei de Sud și Marea Chinei de Est, unde China are dispute teritoriale cu mai multe state, precum și frontiera himalayană cu India. Tensiuni apar periodic și între nave chineze și japoneze în apropierea unor insule disputate.

Modernizare rapidă, dar experiență limitată

Președintele chinez Xi Jinping a stabilit ca obiectiv modernizarea semnificativă a armatei până în 2027, când Armata Populară de Eliberare va marca 100 de ani de la înființare.

Cu toate acestea, unii experți spun că armata chineză are încă experiență limitată în operațiuni militare reale.

Neil Thomas, specialist în politica chineză la Asia Society Policy Institute, spune că forțele armate ale Chinei au început abia recent să dezvolte capacități de coordonare între diferitele ramuri militare, un domeniu în care armata americană lucrează încă din anii 1980.

„Armata chineză are foarte puțină experiență de luptă și nu a testat în practică operațiuni militare complexe”, a spus el.

Investiții în tehnologie și inteligență artificială

Pentru a compensa această lipsă de experiență, China investește tot mai mult în tehnologie militară avansată, inclusiv în sisteme bazate pe inteligență artificială.

Aceste tehnologii pot fi utilizate pentru analizarea rapidă a informațiilor de pe câmpul de luptă, identificarea țintelor sau coordonarea dronelor.

În paralel, China și-a extins semnificativ capacitățile spațiale. Numărul sateliților militari sau cu utilizare duală aflați pe orbită a crescut de la 117 în 2019 la aproximativ 267 în 2024.

Deși aceste sisteme sunt încă în dezvoltare, ele indică direcția în care se îndreaptă modernizarea armatei chineze.

Reacția aliaților SUA

Analiștii spun că Statele Unite și aliații lor ar putea răspunde prin extinderea exercițiilor militare comune și prin consolidarea cooperării în domeniul securității.

În regiune, Japonia, India și Coreea de Sud și-au majorat deja bugetele de apărare, iar Taiwanul încearcă să își întărească capacitatea de a rezista unui eventual blocaj naval sau unor atacuri asupra infrastructurii sale.

Potrivit unor experți, schimbările din armata chineză nu se reflectă întotdeauna în cifrele oficiale ale bugetului. Însă ritmul modernizării sugerează o transformare mai amplă a puterii militare a Chinei, care ar putea avea implicații importante pentru echilibrul strategic global.