În prezent, Rusia desfășoară o campanie clară prin intermediul dronelor și flotei sale ascunse pentru a provoca perturbări și, uneori, haos în spațiul aerian și pe rutele maritime ale Europei. Cum poate răspunde partea europeană a NATO? – se întreabă George Janjalia într-o analiză CEPA .

<< Dovezile implicării Rusiei sunt clare. Și, deși acest lucru nu este nou în sine, amploarea operațiunilor Kremlinului s-a accelerat de la atacul cu drone asupra Poloniei din 9-10 septembrie.

Cel mai vizibil, dronele au închis operațiunile la două dintre cele mai mari aeroporturi ale continentului, la Copenhaga și München, dar au existat multe alte incursiuni, inclusiv formațiuni de vehicule aeriene fără pilot deasupra bazelor militare. Liderii danezi și germani au afirmat clar că ei cred că Rusia se află în spatele seriei de cel puțin 42 de incidente înregistrate până la 6 octombrie.

Așa cum a declarat cancelarul german Friedrich Merz pe 29 septembrie: „Permiteți-mi să o spun într-o frază care poate părea puțin șocantă la prima vedere. Nu suntem în război, dar nici nu mai suntem pe pace [cu Rusia]”.

Ce este de făcut? În primul rând, răspunsul trebuie să fie legal, rapid și vizibil.

Polonia a invocat consultările în temeiul articolului 4 din Tratatul NATO în septembrie, iar NATO a desfășurat aeronave ale Sistemului aerian de avertizare și control (AWACS) pentru a întări supravegherea de-a lungul flancului estic. Aceste acțiuni sunt necesare pentru monitorizare și asigurare, dar rămân reactive. O supraveghere mai intensă relevă mai multe încălcări, fără a le descuraja. Ritmul crescând pune la încercare capacitatea de răspuns a Europei, lăsând aliații blocați într-un ciclu de observare.

Este necesar să se impună costuri.

În primul rând, dronele ostile trebuie tratate în moduri care să nu pună în pericol aviația civilă. EUROCONTROL și Agenția Europeană de Siguranță a Aviației (EASA) avertizează că dispozitivele de bruiaj pot interfera cu semnalele de navigație prin satelit, ceea ce le face nesigure pentru utilizarea în apropierea aeroporturilor.

O abordare mai sigură este detectarea stratificată combinată cu metode de neutralizare fără bruiaj; acestea produc dovezi care pot fi folosite în instanță. Guvernele ar trebui să permită echipelor de poliție sau jandarmerie să opereze cu sprijinul senzorilor militari, să permită utilizarea instrumentelor de preluare a frecvențelor radio care respectă standardele aviatice, să utilizeze captarea prin plasă sau interceptori cu proiectile frangibile acolo unde regulile o permit și să mențină un lanț complet de custodie, astfel încât incidentele să poată fi atribuite public.

În al doilea rând, reținerea legală a navelor din flota-fantomă pentru o perioadă suficient de lungă pentru a impune costuri reale. În apele teritoriale și în porturi, autoritățile costiere și ofițerii de control ai statului portului (PSC) pot solicita documente, verifica echipajele și standardele de siguranță și reține navele neconforme cu Memorandumul de înțelegere de la Paris și cu procedurile Organizației Maritime Internaționale.

Danemarca și Suedia utilizează deja serviciile de trafic naval în strâmtoarea daneză, un punct natural de strangulare. Autoritățile pot ordona tancurilor cu risc ridicat să ancoreze, să le inspecteze registrul și asigurarea de protecție și despăgubire (P&I) și să le rețină până când deficiențele sunt corectate sau instanțele se pronunță. Acest efect poate fi multiplicat de echipe de inspecție comune sprijinite de procurori de gardă.

În al treilea rând, să răspundă la operațiunile cibernetice cu reciprocitate legală. Dreptul internațional permite acte ostile, dar legale, numite represalii, și contramăsuri proporționale atunci când se confruntă cu un act ilicit. În practică, acest lucru poate însemna dezactivarea serverelor ostile de comandă și control, confiscarea dispozitivelor ilegale de bruiaj și a controlerelor de drone, excluderea entităților care încalcă legea din hostingul european și oprirea transmisiilor ilegale. Fiecare acțiune trebuie revizuită pentru a se asigura că rămâne legală, proporțională și sigură pentru aviația civilă.

În al patrulea rând, utilizarea sancțiunilor și a serviciilor maritime pentru a crea un avantaj pe mare. Cel mai recent pachet al Uniunii Europene (UE) a redus plafonul prețului petrolului la 47,60 dolari pe baril, cu scopul de a-l menține cu 15% sub nivelul de referință al Urals. Statele membre ar trebui să aplice această măsură în porturi și în apele de coastă, solicitând asigurări și înregistrări P&I verificabile, refuzând serviciile transportatorilor evazivi și vizând navele cu risc ridicat prin intermediul bazei de date THETIS a Agenției Europene pentru Siguranță Maritimă (EMSA).

THETIS este sistemul central de inspecție și reținere utilizat de autoritățile portuare europene pentru a înregistra rezultatele, a semnaliza navele cu risc ridicat și a urmări aplicarea legii. O celulă dedicată flotei-fantomă din cadrul THETIS, alimentată de anomalii ale Sistemului de Identificare Automată (AIS) și de pavilioane opace, ar crește numărul reținerilor și ar forța redirecționări și întârzieri costisitoare.

În al cincilea rând, accelerarea și simplificarea raportării publice. Membrii NATO ar trebui să publice rapid traseele radar verificate, înregistrările inspecțiilor sau imaginile satelitare pentru a arăta ce s-a întâmplat, a descuraja repetarea incidentelor și a menține încrederea publicului. Agenția Europeană de Siguranță a Aviației (EASA), EUROCONTROL și Organizația Aviației Civile Internaționale (ICAO) furnizează standarde de raportare care permit publicarea rapidă și justificată a informațiilor, fără a dezvălui informații sensibile.

Centrele combinate de operațiuni aeriene (CAOC) ale NATO de la Uedem și Torrejón ar putea gestiona un protocol de publicare permanent, 24 de ore din 24, astfel încât fiecare încălcare să genereze un răspuns documentat și, dacă este necesar, o interceptare controlată.

Întrebarea logică este de ce aceste măsuri nu sunt deja standard. Răspunsul se află în limitele legale, regulile de siguranță aeriană și cerințele stricte în materie de probe, care fac guvernele să fie prudente.

Contramăsurile împotriva dronelor trebuie să fie aprobate pentru utilizare în apropierea aeroporturilor, reținerile maritime trebuie să respecte dreptul internațional, iar fiecare acțiune trebuie să producă dovezi suficient de solide pentru a fi utilizate în instanță. Pentru ca aceste propuneri să devină practică obișnuită, ele au nevoie de mandate legale ferme, proceduri operaționale convenite și resurse pentru a documenta și revizui rapid fiecare acțiune.

Va riposta Rusia? Este foarte posibil, dar riscul poate fi atenuat prin acțiuni strict legale și punerea accentului pe siguranță: fără bruiaj pe scară largă în apropierea aeroporturilor, fără interdicții care încalcă dreptul maritim și fără lansări secrete de pe teritoriul aliaților.

Prin menținerea acțiunilor legale și transparente, membrii NATO neagă Rusiei posibilitatea unei escaladări, impunând în același timp costuri reale campaniilor sale ascunse.

Europa se confruntă cu o luptă de nervi și de drept. Odată susținute de autoritatea legală și de proceduri standardizate, cele cinci măsuri vor deveni justificabile și reversibile dacă Rusia își încheie campania. Utilizate împreună, ele pot crește costurile astăzi și pot construi o descurajare durabilă mâine. >>

Distribuie Distribuie Comentarii