Întotdeauna este greu de pătruns în ceața războiului pentru a afla ce se întâmplă pe câmpul de luptă. Noua formă a conflictului dintre israelieni și palestinieni nu a apărut încă.

Evenimentele încă se mișcă rapid. Temerile că războiul s-ar putea extinde sunt foarte reale. Noile realități din Orientul Mijlociu sunt undeva acolo, dar forma lor și modul în care vor funcționa depind de modul în care acest război se va desfășura pentru restul anului și, probabil, și mai departe, potrivit bbc.com.

Iată câteva lucruri pe care le știm și câteva pe care nu le știm. Lista nu este exhaustivă. Unii l-au ironizat pe Donald Rumsfeld, secretarul american al apărării la momentul invaziei Irakului în 2003, când a vorbit despre "necunoscute necunoscute". Dar în această parte a lumii, ca în oricare alta, ele există - și atunci când apar, pot face o mare diferență.

1. O certitudine este că israelienii susțin campania militară pentru a rupe puterea în Gaza a Hamas și a partenerului său junior, Jihadul Islamic. Furia lor este determinată de șocul provocat de atacurile Hamas, de uciderea a peste 1 400 de persoane și de faptul că aproximativ 240 de ostatici sunt încă reținuți în Gaza.

Noam Tibon, un general în retragere din armata israeliană, a povestit cum a mers cu mașina împreună cu soția sa la Nahal Oz, un kibbutz la granița cu Gaza, după atacul Hamas din 7 octombrie. Misiunea sa, care a fost un succes, a fost de a-și salva fiul, nora și cele două fiice mai mici ale lor, care se aflau în camera lor de siguranță, auzind că în exterior se plimbau oameni înarmați de la Hamas.

Poate că Tibon este pensionar, dar arată foarte bine la 62 de ani. Înarmat cu o pușcă de asalt și o cască pe care o luase de la un soldat israelian mort, conducând un grup de soldați pe care îi adunase în haosul din acea zi, a eliberat kibbutzul și a salvat viețile familiei sale și ale multor altora.

Generalul era un ofițer israelian de modă veche, care vorbea direct.

"Gaza va suferi... nicio națiune nu va fi de acord ca vecinul tău să măcelărească copii, femei sau oameni. La fel cum voi (britanicii) v-ați zdrobit inamicul în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Asta este ceea ce trebuie să facem în Gaza. Fără milă".

La întrebarea ”ce se întâmplă cu civilii palestinieni nevinovați care sunt uciși?” a răspuns:

"Din păcate, se întâmplă. Trăim într-un cartier dur și trebuie să supraviețuim... trebuie să fim duri. Nu avem de ales".

2. De asemenea, este clar că asaltul Israelului asupra Hamas provoacă o teribilă vărsare de sânge. Cea mai recentă cifră a deceselor palestiniene de la Ministerul Sănătății din Gaza, condus de Hamas, a depășit 9.000 de morți - din care aproximativ 65% sunt copii și femei.

Nu este clar câți dintre bărbații care au fost uciși erau civili sau luptau pentru Hamas sau Jihadul Islamic. Președintele american Joe Biden și israelienii nu au încredere în cifrele ministerului. Dar în conflictele anterioare, statisticile privind victimele palestiniene au fost considerate corecte de către organizațiile internaționale.

O bornă sinistră se apropie cu pași repezi. Organizația Națiunilor Unite (ONU) spune că aproximativ 9.700 de civili au fost uciși în Ucraina de la invazia rusă la scară largă, în urmă cu 21 de luni.

Unii dintre morții palestinieni ar fi făcut parte din Hamas . Dar chiar dacă această proporție este de 10%, ceea ce este puțin probabil, înseamnă că Israelul este pe cale să fi ucis în puțin peste o lună tot atâția civili palestinieni câți a ucis Rusia în Ucraina din februarie 2022.

Biroul ONU pentru drepturile omului a declarat că atât de mulți civili au fost uciși și răniți în loviturile aeriene israeliene, încât își exprimă îngrijorarea serioasă că atacurile sunt disproporționate și ar putea fi considerate crime de război.

Încă din primele zile după atacurile Hamas, președintele Biden a susținut decizia Israelului de a folosi forța militară pentru a înlătura Hamas de la putere. Dar a adăugat, de asemenea, calificarea că trebuie să se procedeze "în modul corect". El s-a referit la faptul că Israelul ar trebui să respecte legile războiului care protejează civilii.

Secretarul de stat al SUA, Antony Blinken, a sosit la Tel Aviv. Înainte de a decola, el a spus: "Când văd un copil palestinian - un băiat, o fată - scos dintre dărâmăturile unei clădiri prăbușite, asta mă lovește în stomac la fel de mult ca și când văd un copil din Israel sau de oriunde altundeva."

Am relatat despre toate războaiele Israelului din ultimii 30 de ani. Nu-mi amintesc ca o administrație americană să fi declarat atât de public că Israelul trebuie să respecte legile războiului. Vizita lui Blinken sugerează că el crede că Israelul nu urmează sfatul lui Biden.

3. Un alt lucru pe care îl știm cu siguranță este că premierul israelian Benjamin Netanyahu se află sub o mare presiune.

Spre deosebire de șefii securității și ai armatei israeliene, el nu a acceptat nicio responsabilitate personală pentru seria catastrofală de eșecuri care a lăsat comunitățile israeliene de la graniță practic fără apărare la 7 octombrie.

Duminica trecută, 29 octombrie, el a provocat un scandal când a trimis un tweet în care a dat vina pe agențiile de informații. Netanyahu a șters mesajul și și-a cerut scuze.

Trei israelieni, un fost negociator de pace, fostul șef al Shin Bet (agenția de informații interne a Israelului) și un antreprenor în domeniul tehnologiei, au scris un articol în revista Foreign Affairs în care afirmă că Netanyahu nu ar trebui să aibă nicio implicare în război și în ceea ce va urma. Premierul israelian are susținători loiali, dar a pierdut încrederea unor figuri proeminente din sistemul militar și de securitate al Israelului.

Noam Tibon, generalul în retragere care a luptat pentru a intra în kibbutzul Nahal Oz pentru a-și salva familia, îl compară pe Netanyahu cu Neville Chamberlain, prim-ministrul britanic care a fost forțat să demisioneze în 1940 și înlocuit de Winston Churchill.

Tibon mi-a spus: "Acesta este cel mai mare eșec din istoria statului Israel. A fost un eșec militar. A fost un eșec al serviciilor de informații. Și a fost eșecul guvernului... cel care este cu adevărat responsabil - și toată vina este asupra lui - este prim-ministrul, Benjamin Netanyahu... El este responsabil de cel mai mare eșec din istoria Israelului".

4. De asemenea, este clar că vechiul status quo a fost spulberat. A fost neplăcut și periculos, dar părea să aibă o anumită stabilitate sinistru-familiară. De la sfârșitul ultimei revolte palestiniene, în jurul anului 2005, a apărut un tipar pe care Netanyahu credea că poate fi menținut la nesfârșit. Aceasta a fost o iluzie periculoasă, pentru toți cei implicați - atât palestinieni, cât și israelieni.

Argumentul a fost că palestinienii nu mai reprezentau o amenințare pentru Israel. În schimb, ei erau o problemă care trebuia gestionată. Instrumentele disponibile includ bastoane, morcovi și vechea tactică "dezbină și stăpânește".

Netanyahu, care a fost prim-ministru în cea mai mare parte a timpului din 2009 - după o perioadă anterioară, între 1996 și 1999 - a susținut în mod constant că Israelul nu are un partener pentru pace.

Potențial, a avut. Autoritatea Palestiniană (AP), care este principalul rival al Hamas, este o organizație profund defectuoasă, iar mulți dintre cei care o susțin consideră că președintele său în vârstă, Mahmoud Abbas, trebuie să se retragă. Dar aceasta a acceptat ideea înființării unui stat palestinian alături de Israel încă din anii 1990.

"Divide et impera" pentru Netanyahu a însemnat să permită Hamas să își consolideze puterea în Gaza în detrimentul AP.

Deși cel mai longeviv prim-ministru al Israelului este întotdeauna atent la ceea ce spune în public, acțiunile sale de-a lungul mai multor ani arată că nu dorește să le permită palestinienilor să aibă un stat independent. Acest lucru ar implica renunțarea la terenurile din Cisiordania, inclusiv Ierusalimul de Est, despre care dreapta israeliană consideră că aparțin evreilor.

Din când în când, declarațiile domnului Netanyahu se scurg. În 2019, o serie de surse israeliene susțin că acesta a spus unui grup de parlamentari Likud ai săi că, dacă se opun unui stat palestinian, ar trebui să susțină schemele de injectare de bani - în mare parte furnizați de Qatar - în Gaza. El le-a spus că adâncirea divizării dintre Hamas în Gaza și AP în Cisiordania ar face imposibilă înființarea unui stat.

5. De asemenea, este clar că Israelul, susținut de americani, nu va tolera un acord care să permită Hamas să rămână la putere. Acest lucru garantează mult mai multă vărsare de sânge. De asemenea, ridică mari întrebări despre ce sau cine îi înlocuiește, la care nu s-a răspuns până acum.

Conflictul dintre arabi și evrei pentru controlul teritoriului dintre râul Iordan și Marea Mediterană durează de peste 100 de ani. O lecție a istoriei sale lungi și sângeroase este că nu va exista niciodată o soluție militară.

În anii 1990, procesul de pace de la Oslo a fost stabilit pentru a încerca să pună capăt conflictului prin crearea unui stat palestinian cu capitala în Ierusalimul de Est, alături de Israel. Ultima încercare de a-l relansa, după ani de negocieri intermitente, a avut loc în timpul administrației Obama. Ea a eșuat în urmă cu un deceniu, iar de atunci conflictul a fost lăsat să se agraveze.

După cum au spus președintele Biden și mulți alții, singura șansă posibilă de a evita alte războaie este crearea unui stat palestinian alături de Israel. Acest lucru nu va fi posibil cu actualii lideri din ambele părți. Extremiștii, atât israelieni, cât și palestinieni, vor face tot ce le stă în putință pentru a anula această idee, așa cum au făcut-o încă din anii 1990. Unii dintre ei cred că urmează voința lui Dumnezeu, ceea ce face imposibilă convingerea lor de a accepta un compromis secular.

Dar dacă acest război nu va produce un șoc suficient de puternic pentru a sparge prejudecățile adânc înrădăcinate și pentru a face viabilă ideea a două state, nimic nu o va face. Și fără o modalitate reciproc acceptabilă de a pune capăt conflictului, alte generații de palestinieni și israelieni vor fi condamnate la alte războaie.