Coreea de Nord, singurul stat stalinist de pe Glob a luat naștere acum aproximativ șapte decenii, fiind o creație a Războiului Rece. Primul său lider, Kim Il-sung a fost omul preferat al Uniunii Sovietice și cel care a transformat țara într-un stat comunist.

Coreea de Nord, aliatul lui Putin în războiul din Ucraina, este unul dintre cele mai controversate state de pe Terra. Pe de o parte stârnește curiozitatea, unora chiar fascinația, iar de cealaltă parte dă fiori reci lumii democratice. Și asta în condițiile în care Coreea de Nord este una dintre ultimele dictaturi de factură comunistă din lume, practicând un izolaționism controlat, și un control total asupra cetățenilor. Nu în ultimul rând, Coreea de Nord este unul dintre statele care dețin armament nuclear. Conform armscotrol.org, se estimează că până în ianuarie 2024, Coreea de Nord a asamblat 50 de focoase nucleare și că deține materialul fosil pentru aproximativ 90 de arme nucleare, dar și programe avansate de arme chimice și biologice. Toate acestea sunt însă lucruri știute de aproape toată lumea.

Puțin cunoscută publicului larg este însă geneza acestui stat. Coreea de Nord este un stat zămislit de Războiul Rece, un construct politic și statal creat de ambițiile celor care luptau pentru dominația mondială. Așa s-a ajuns ca, în mod bizar, jumătate dintre locuitorii Peninsulei Coreene să trăiască în izolare și totalitarism.

Țara de la capătul Asiei, între mit, prosperitate și vecini hrăpăreți

Coreea de Nord a luat naștere abia în anul 1945, după cel de- al Doilea Război Mondial , ca urmare a împărțitii lumii în sfere de influență. Până la aceea dată, Coreea a fost o zonă culturală și etnică destul de unitară. De altfel, populația de pe întreaga peninsulă coreeană a avut o evoluție comună, făcând parte, timp de milenii din același stat. Peninsula Coreeană a fost locuită încă din paleolitic. Dar coreenii de astăzi, sunt în general urmașii triburilor neolitice care au practica agricultura în acea zonă încă de acum 8000 de ani. Încă din anul 2333 îHr, Coreea a fost un leagăn al civilizației. Începuturile sale statale sunt mitice și debutează cu Regatul Gojoseon, fondat de regele-zeu Dangun.

În secolele următoare, trei regate principale, Kogoryo, Paekche și Silla, au fost stabilite în Peninsulă. Anul 688 d Hr este momentul zero al fondării statului coreean unit. În acel an, puternici monarhi din regatul Silla s-au aliat cu chinezii, pentru a crea primul stat unificat în Peninsulă. Cea mai glorioasă perioadă pentru regatul coreean a fost cea a dinastiei Joseon. Întemeiată în anul 1392 de generalul Yi Seong-gye după o lovitură de stat împotriva dinastiei Goryeo, dinastia Joseon, mai ales prin regele Sejong cel Mare (1418–1450) a implementat numeroase reforme administrative, sociale, științifice și economice, a stabilit autoritatea regală și a creat „Hangul”, adică alfabetul coreean. Chiar și în aceste condiții, istoria Coreei a fost marcată de invazii și încercări repetate de lichidare a autonomiei statale. Coreenii, un popor capabil și muncitor, au avut ghinionul de a se afla între mari imperii devenind ținta puterilor militariste și expansioniste. Invaziile mongole din secolul al XIII lea au adus regatul condus de dinastia Goryeo sub influența Imperiului Mongol și ulterior a dinastiei Yuan din China.

Chiar și după instaurarea dinastiei Joseon, Coreea era râvnită pe de o parte de China, iar de cealaltă de Japonia shogunilor, o putere militaristă excepțională care devenea tot mai puternică în extremul Orient. Coreea dinastiei Joseon a fost invadată de două ori de japonezi, în 1592 și 1637. Coreenii au fost nevoiți să se alieze cu chinezii pentru a respinge cu succes aceste atacuri. Speriată de atacurile japonezilor, dar și de influența tot mai intruzivă a Chinei, dinastia Joseon a devenit tot mai izolaționistă și protecționistă, ducând implicit la o stagnare a dezvoltării Coreei. Fără să se modernizeze, într-o lume aflată în schimbare, Coreea a intrat sub influența puterile europene, încheind tratate dezavantajoase care deschidea marilor puteri occidentale drumul către resursele Coreei.

După o serie de tulburări interne și asasinarea împărătesei Myeongseong, a luat naștere Imperiul Coreean, marcat de reforme sociale și modernizare accelerată după modelul Japoniei în era Meiji. A fost însă o perioadă prea scurtă. În anul 1910, Japonia a anexat efectiv Imperiul Coreean. Toate tratatele au fost anulate iar Coreea a devenit o colonie japoneză, de facto, din 1910 până în 1945. Rezistența coreeană, s-a manifestat mai ales în diaspora, cu facțiuni de gherilă, comuniste, cantonate în Manciuria.

„Ierusalimul Răsăritului”, între izolare ideologică și industrializare

Câți dintre noi ne-am putea imagina că în Coreea de Nord de astăzi a existat vreodată un oraș care să fie numit „Ierusalimul Răsăritului”. Ei bine acesta a fost Phenianul. Acesta făcea parte din Regatul Coreei (care nu era la aceea vreme împărțită între nord și sud) și a suferit cea mai mare influență din partea misionarilor creștini. Aceștia au ajuns în nordul Coreei prin Rusia sau prin China. Unii nu au mai coborât către sud sau pur și simplu s-au izbit de reticența localnicilor care preferau în mare parte budismul. Cei din nordul Coreei au fost însă mult mai deschiși la creștinism, stabilindu-se comunități importante de coreeni convertiți. Phenianu-ul era cel mai important centru religios creștin al Extremului Orient cu o efervescență misionară aparte. Spre deosebire de coreenii din sud, cei din nord au fost expuși creștinismului, dar nu și ideilor moderne occidentale.

Tocmai fiindcă trăiau într-o zonă muntoasă, cu o deschidere mai mică față de cei din sud, în zonele portuare, a marilor aglomerări urbane, față de comerțul cu puterile europene. Odată cu ocuparea Coreei de către Japonia, țara a fost puternic industrializată. Mai ales nordul fiindcă aici se găseau resurse din belșug. Aproape 70% din industria grea a Coreei era localizată în partea de nord. În schimb, din cauza terenului accidentat din nord, zona de sud era una preponderent agrară. În acest context, în nordul Coreei s-a dezvoltat o puternică clasă muncitoare. O parte dintre cetățeni, odată cu anexarea Manciuriei de către Japonia, au plecat să lucreze dincolo de granițe. Acolo au luat contact cu ideile comuniste. Acestea s-au răspândit ca fulgerul în rândul muncitorimii din zonele nordice ale Coreei. Era un teren fertil marcat de presiunea ocupației japoneze, de ideea că o forță străină le exploatează resursele.

Coreea de Nord, născută din lupta pentru putere dintre SUA și URSS

După atacul de la Pearl Harbour, Statele Unite ale Americii au declarat război Japoniei și au intrat în cel de-al Doilea Război Mondial contra statelor Axei. La Conferința de la Teheran din noiembrie 1943 și la Conferința de la Ialta din februarie 1945, Uniunea Sovietică a promis să se alăture aliaților săi în Războiul din Pacific, după victoria din Europa. Nu era o bunăvoință gratuită a lui Stalin. Rușii aveau interese în Extremul Orient. Puseseră ochii pe Coreea și sperau să o transforme în stat satelit în coasta Japoniei, contrabalansând interesele americane în Asia.

Trupele rusești au avansat rapid în Coreea, eliberând-o de trupele japoneze. Americanii speriați că Stalin va ocupa întreaga Coree, au propus o înțelegere. Mai precis, Coreea să fie împărțită în două, pe paralela 38, ca linie de demarcație. Partea de sud, cu orașul Seoul, acolo unde debarcaseră americanii să intre sub influența SUA. Partea de nord, cu Phenianul, acel „Ierusalim al Răsăritului”, era lăsată pe mâna rușilor, mai ales că aceștia deja ocupaseră regiunile muntoase de la granița cu China. Rușii au acceptat imediat această divizare. Așa lua naștere Coreea de Sud, cu 16 milioane de locuitori, și Coreea de Nord cu nouă milioane de oameni. Acordul a fost încorporat în „Ordinul General nr. 1”, aprobat la 17 august 1945 pentru capitularea Japoniei.

Șeful unui detașament de gherilă și începutul dictaturii

În timp ce în Coreea de Sud era instalat de americani un regim democratic, în Coreea de Nord, sovieticii căutau un om care să corespundă profilului ideologic al URSS. După eliberare Coreei, grupările comuniste din țară s-au organizat iar atunci când trupele sovietice au intrat în Phenian au găsit deja un comitet popular local condus de naționalist-creștinul Cho Man-Sik. Acesta a fost prima opțiune a sovieticilor pentru conducerea Coreei de Nord. Între timp, însă, grupările comuniste au fost reconstituite ca partid sub conducerea lui Kim II Sung. Acesta era cunoscut ca lider de trupe de gherilă anti-japoneze. Provenea dintr-o familie săracă atașată creștinismul presbiterian.

A fugit în China, iar la vârsta de numai 17 ani devenea cel mai tânăr membru al Asociației Tineretului Comunist Coreean. După o activitate intensă cu gherilele sale împotriva japonezilor în Manciuria și China, în 1935, Kim își i-a supranumele de Kim II Sung ceea ce înseamnă „Kim se transformă în soare”. A fost numit comandant al diviziei 6, în Armata Rus, în anul 1937. Avea doar 24 de ani și controla câteva sute de oameni. Așa că Kim II Sung devine opțiunea sovieticilor ca lider al Coreei de Nord. Kim a înființat Armata Populară Coreeană, aliniată sovieticilor și totodată a început să dea mai multe legi care au transformat Coreea de Nord în stat de tip sovietic.

Este vorba despre o reformă agrară prin care terenurile au fost redestribuite țăranilor săraci, fiind distrusă puterea moșierilor și a burgheziei. Totodată întreaga economie a fost naționalizată. Rușii i-au echipat pe coreeni cu tancuri, camioane, artilerie și arme ușoare. În plus, piloții coreeni erau trimiși în Uniunea Sovietică și China pentru a fi antrenați pe avioane cu reacție MIG-15. În 1950, Kim Il-Sung a încercat să unifice Coreea sub conducerea sa prin forță militară, declanșând Războiul din Coreea. Evident, totul cu binecuvântarea lui Stalin. Coreea de Nord cu o armată mult mai experimentată și dotată cu ajutorul sovieticilor a reușit să cucerească temporar Coreea de Sud. Cu acceptul Națiunilor Unite, armata americană a intervenit și e eliberat sudul. Ba chiar temporar a reușit să cucerească și o bună parte din Coreea de Nord.

A fost un război cumplit, cu multe victime, care a schimbat viața fiecărui coreean. Unii istorici susțin că armata americană a aruncat mai mult napalm asupra centrelor urbane din Coreea decât asupra Vietnamului. Campaniile de bombardament au transformat Phenianul într-o mare de ruine, iar populația Coreei de Nord a fost redusă cu 10%. Războiul s-a terminat în 1953, status quo-ul fiind menținut. În Coreea de Nord, regimul comunist al lui Kim II Sung se consolidase.

Juche și Songbun

Din 1953 până în anii 1970, Coreea de Nord a fost considerată de unii observatori externi un stat de succes. În această perioadă, mulți nord-coreeni o duceau de fapt mai bine decât frații lor din sud. Kim Il-Sung a remodelat societatea nord-coreeană pe linia Juche - ideologia naționalistă radicală a Coreei de Nord care promova autonomia și suveranismul. Statul a preluat controlul asupra tuturor proprietăților și organizațiilor private. Oficial, tot ce se afla în țară aparținea statului nord-coreean. Regimul a reconstruit Phenianul ca o capitală socialistă și a ridicat numeroase monumente în memoria lui Kim Il-Sung. Lua naștere un puternic cult al personalității care a influențat mulți alți lideri totalitari, inclusiv pe Nicolae Ceaușescu.

Statul a preluat controlul asupra tuturor mijloacelor de informare în masă și a restricționat călătoriile internaționale. Kim Il-Sung a lucrat, de asemenea, constant pentru a centraliza puterea în mâinile Partidul Muncitorilor din Coreea aflat sub conducerea sa și a implementat o epurare perpetuă pentru a scăpa țara de potențialii oponenți interni ai regimului. Totodată regimul lui Kim II Sung a introdus sistemul songbun, aflat în vigoare și astăzi. Pe scurt, este un sistem de împărțire a populației, în clase sociale, în funcție de loialitatea percepută față de socialism și regim. Această clasificare determina cursul vieții oamenilor. Songbun-ul unei persoane dictează școlile pe care le poate frecventa, ocupațiile în care poate fi plasat și chiar locul în care poate locui. Deși, oficial, este un stat socialist cu rădăcini comuniste, Coreea de Nord a ajuns să funcționeze ca o dictatură totalitară, cu o familie conductăroare ereditară, militaristă și suveranistă.