Ierusalimul dorește să sufoce gruparea teroristă prin orice mijloace posibile, ceea ce necesită recurgerea atât la arme economice, cât și militare, Experții estimează că gruparea are un buget operațional de peste 300 de milioane de dolari.

Un război este costisitor. Deci, cum își finanțează Hamas – gruparea militantă desemnată ca organizație teroristă de către Statele Unite și Uniunea Europeană – lupta împotriva Israelului, care primește aproape 4 miliarde de dolari în ajutor militar oferit de SUA pe an?

Răspunsul se găsește într-o rețea complexă de investiții în afaceri , false organizații caritabile, tranzacții cu criptomonede și sprijin internațional care face dificilă determinarea valorii exacte bugetului Hamas. Cu toate acestea, experții estimează că organizația militantă are un buget de funcționare de sute de milioane.

„Hamas are două aripi. Are o aripă de servicii sociale și o aripă militară, iar aripa de servicii sociale a fost foarte activă în ceea ce privește încercarea de a strânge fonduri – dar acești bani vor fi cu siguranță direcționați către armată”, a declarat pentru Insider Victor Asal, director al organizației Centrul pentru Cercetare Politică și profesor de științe politice la Universitatea Albany, Universitatea de Stat din New York.

Organizații de caritate de fațadă

Din punct de vedere istoric, organizațiile caritabile afiliate Hamas – care pretind că oferă banii atât de necesari rezidenților din Gaza care se luptă să aibă acces la hrană suficientă sau îngrijire medicală – au fost un motor de aspirat fonduri pentru aripa sa militară. În timp ce unele dintre fonduri pot ajunge în cele din urmă la oameni, adesea organizațiile caritabile, cu sediul în afara Gazei și uneori cu sediul în țările occidentale, sunt fronturi sofisticate pentru operațiunile militare Hamas.

Cartiere întregi din Fașia Gaza au fost făcute praf de bombardamentele Israelului după atacurile teroriste ale Hamas din 7 octombrie. Pe acest fond de izolare, fără alimente, apă și provizii medicale, ONU a avertizat, în 16 octombrie, că cei 2,3 milioane de locuitori din Gaza sunt „pe buza abisului”. De când au început loviturile Israelului, războiul a drenat aproape orice sursă de viață economică din teritoriu, scrie „The Economist“.

În cea mai mare parte a celor două decenii scurse, Gaza s-a bazat pe sprijinul donatorilor internaționali pentru a supraviețui financiar. Pe 18 octombrie, prim-ministrul Israelului, Benjamin Netanyahu, a declarat că țara sa va permite să intre în teritoriu, dinspre granița cu Egipt, o cantitate modestă de alimente și medicamente, care ar fi primele provizii lăsate să ajungă acolo de când Hamas a lansat atacul brutal împotriva Israelului, pe 7 octombrie . Aliații Israelului, inclusiv America, fac eforturi pentru mai mult. Totuși, în același timp, Israelul dorește să sufoce Hamas prin orice mijloace posibile, ceea ce necesită recurgerea atât la arme economice, cât și militare.

Prevenirea unei catastrofe umanitare este făcută cu atât mai dificilă de starea mizerabilă dinainte de război a economiei palestiniene. Israelul, Gaza și Cisiordania împart o singură piață, guvernată de un acord pe care ONU l-a intermediat în 1994. Ideea din spatele acordului era că palestinienii vor lucra în Israel și că totodată capitalul israelian va inunda Gaza și Cisiordania, unde era așteptate venituri mari. În realitate, restricțiile israeliene au rămas în vigoare, iar economia palestiniană depinde în continuare de donații. În ajunul războiului, israelianul mediu era de 15 ori mai bogat decât palestinianul mediu. Doar o treime dintre locuitorii din Cisiordania au acces la un sistem de canalizare; aproximativ 10% se descurcă fără acces la alimentare cu apă. În Israel, celor din Cisiordania li s-a permis să lucreze în slujbe slab calificate, dar au fost supuși unor restricții stricte privind circulația.

În Gaza, lucrurile stăteau și mai rău. În Cisiordania, creșterea PIB per persoană a fost în medie de 2,8% pe an, din 2007 până în 2022. În aceeași perioadă, locuitorul mediu din Gaza a devenit mai sărac, economia locală scăzând cu 2,5% pe an. Teritoriul a funcționat sub o blocadă aproape totală din partea Israelului, de când Hamas a preluat puterea, în 2007. Până de curând, a fost alimentat cu energie electrică de către Israel, dar a primit doar o treime din cantitatea de care avea nevoie. Fiecare dintre cele trei războaie purtate între cele două tabere — în 2008, 2014 și 2021 — a costat Gaza echivalentul a cel puțin un an de PIB.

Veniturile locuitorilor din Gaza

Şomajul este larg răspândit. În 2021, mai mult de jumătate din populația adultă din Gaza trăia sub pragul FMI al sărăciei. Există puține moduri de a face bani. O modalitate obișnuită era cea a importurilor și exporturilor prin tunelurile de sub granița de sud a Gazei, dar după o criză cu Hamas consumată în 2014, Egiptul le-a curățat pe aproape toate. O altă modalitate ține de reconstruirea a ceea ce distruge războiul. Sectorul construcțiilor reprezintă una dintre principalele afaceri din Gaza, crescând cu 20% anul trecut. Probabil că va crește și mai mult odată încheiată această rundă de război.

Alții strâng laolaltă venituri dintr-o serie de surse externe. Aproximativ 70.000 de locuitori din Gaza rămân pe statul de plată al Autorității Palestiniene (AP), chiar dacă oficialii acesteia care conduc Cisiordania au fost expulzați din Gaza de către Hamas, în 2007, și niciunul dintre ei nu merge efectiv la muncă. Qatarul depune numerar – aproximativ 10 milioane de dolari pe lună – în conturile bancare ale altor câtorva mii de localnici. AP plătește facturile de electricitate din Gaza, pe care Israelul le scade din taxa pe care o colectează în numele AP din Cisiordania. ONU educă 300.000 de copii din Gaza; o rețea de spitale pe care o conduce cu organizații caritabile oferă teritoriului îngrijiri medicale de bază.

Taxele Hamas

O altă organizație de care depind cetățenii din Gaza este Hamas, a cărei ramură administrativă conduce guvernul enclavei. De când a preluat puterea, Hamas a extins statul de plată public de la aproximativ 20.000 la 50.000 de funcționari publici. Anul trecut, cheltuielile sale au contribuit cu 0,8% la creșterea PIB-ului, comparativ cu 0,3% al tuturor cheltuielilor gospodăriilor și întreprinderilor. Pe măsură ce organizațiile de caritate conduc atât de multe dintre școlile și spitalele din Fâșie, iar AP plătește facture electrică, Hamas poate cheltui din belșug în altă parte.

Își finanțează cheltuielile cu un sistem fiscal dibaci. Deși Gaza nu primește importuri din Israel, le primește din Egipt, dinspre care comerțul a crescut recent, și din Cisiordania. Hamas taxează alimentele și combustibilul ce trec granița cu Egiptul; ridică 16,5% din valoarea produselor – de la hrană pentru copii până la blugi; taxează trei șekeli (0,75 USD) per kilogramul de pește capturat de pescari; și percepe impozit pe venit. În total, economiștii consideră că, din regiune, Hamas ar putea lua undeva la 1,5 miliarde de șekeli pe an.

Donatori

Alte surse de finanțare sunt deja în vizorul Israelului. Diferitele grupuri islamiste din Gaza primesc poate 100 de milioane de dolari pe an de la Iran, conform celor mai bune presupuneri ale Americii. Hamas primește și donații individuale din Golf și Occident, dintre care unele sunt transferate pe furiș peste granițe folosind criptomonede. Israelul și aliații săi au depistat deja aceste surse de finanțare acolo unde a fost posibil, înghețând conturi din Istanbul și Londra.

Factorii politici israelieni se confruntă cu dileme și cu privire la Cisiordania. Doar câteva mii de locuitori din Gaza lucrează în Israel; în schimb, un sfert din forța de muncă din Cisiordania lucrează peste graniță sau în așezările evreiești. Israelul permite exporturile și importurile prin Cisiordania – taxarea acestora reprezintă aproximativ două treimi din bugetul AP. Respectivele taxe sunt colectate de Israel și, ocazional, sunt reținute luni întregi înainte de a fi transferate. Unii oficiali israelieni vor să reducă astfel de plăți, fie pentru a redirecționa banii către reconstrucția Gaza, fie în speranța de a opri plățile către familiile din Gaza. Alți oficiali israelieni insistă că AP are nevoie de mai multă finanțare, iar nu de mai puțină, pentru a menține o pace fragilă.