Codul lui Hammurabi, cel mai vechi cod de legi din lume. Cum era pedepsit furtul

Codul lui Hammurabi este cel mai vechi cod de legi din lume. Acesta a a fost descoperi în Susa, Iran, în anul 1901. A fost scris în perioada domniei lui Hammurabi, regele Babilonului, în veacul al XVIII-lea î.Hr.

V. Scheil, primul editor al Codul, a împărțit textul în 282 de articole de legi, care stabilesc atât îndatoririle, cât și drepturile oamenilor. Primele cinci articole se ocupă de procedura de judecată. Articolele 6-13 reglementează furtul, care era aspru pedepsit: „Dacă un om a furat din proprietatea unui zeu sau a unui palat, acel om va fi ucis, iar cel care a primit bunul furat din mâna lui va fi, de asemenea, condamnat la moarte“.

Articolele 14-20 pedepsesc furtul de sclavi, de copii şi tăinuirea sclavilor fugari, recompensând pe cei ce prind sclavii fugiţi de la stăpân: „Dacă un om răpește fiul minor al unui om liber, va fi condamnat la moarte“.

Următoarele 16 articole reglementează îndatoririle ostaşilor, tratând totodată şi regimul proprietăţii lor funciare: „Dacă un ofițer care recrutează ori un subofițer strânge dezertori sau a acceptat și trimite un om angajat ca înlocuitor pentru o misiune a regelui, acel ofițer recrutant sau adjutant va fi condamnat la moarte“.

Codul lui Hammurabi conține 282 de legi

Articolele 42-47 fac o serie de precizări a poziţiei juridice a arendaşilor funciari, iar următoarele cinci privesc drepturile creditorului asupra fructelor de pe ogorul ce i-a fost dat în gaj. Articolele 53-56 statuează pedepsele la care se expun cei care nu folosesc canalele de irigaţie în conformitate cu regulile fixate de autorităţi: „Dacă un om a deschis șanțul său de irigație, a fost neatent și, astfel, a lăsat apele să poarte departe mâlul pe ogorul vecinului său, el va plăti cerealele corespunzător cu valoarea recoltei pe care vecinul a adunat-o“

Următoarele articole ocrotesc proprietarii funciari împotriva pagubelor aduse de animalele din cireada altuia, iar articolele 59-66 se referă la dreptul de proprietate asupra grădinilor.

Urmează 35 de articole, care cuprindeau în principal norme privind proprietatea imobiliară şi, în secundar, dispoziţii referitoare la camătă: „Dacă un om construiește pe pământul pe pământul pustiu al vecinului său fără consimțământul vecinului său, el pierde casa pe care a construit-o; pământul nelucrat va reveni proprietarului său“.

Articolele 100-107 se referă la activitatea negustorilor şi a auxiliarilor lor, iar alte patru articole se ocupă de cârciumi care, în acelaşi timp, serveau şi drept case de toleranţă. Articolele 112-116 reglementează contractul de depozit şi de împrumut.

Un mare număr de articole (127-195) se referă organizarea familială: „Dacă un om a luat o femeie de soție și nu a făcut contract, acea femeie nu-i este nevastă“.

Articolele 196-225 se ocupă de stabilirea pedepselor cuvenite în caz de vătămări corporale: „Dacă un om îi scoate ochiul unui om liber, i se va scoate și lui ochiul“.

Articolele 228-235 privesc activitatea şi răspunderea juridică a arhitecţilor si constructorilor de vase, iar prin articolele 236-277 codul stabileşte regimul juridic al contractului de închiriere.